46,314 matches
-
pereți... Un moment de referință pentru această perioadă, înainte ca părintele Ilie să-și înceapă misiunea clandestină a fost o liturghie ținută în partea de miazăzi a bisericii împreună cu credincioșii în iarna anului 1948-1949. Aceasta s-a întâmplat după ce autoritățile comuniste i-au interzis părintelui să mai intre în biserică. Sătenii au umplut marea curte a bisericii arătându-și solidaritatea cu părintele lor, dar și opozitia față de noul regim care voia să-i treacă cu forța la ortodoxie. Oamenii din sat
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
liturghiilor, cununii, botezuri și masluri cu prețul libertății, în satele: Drighiu, Aleuș, Halmășd, Plopiș, Nușfalău, Cosniciu de Jos, Cosniciu de Sus, Valcău de Jos, Valcău de Sus, Boghiș, Ratovei, Marin, Crasna. Pe la începutul anului 1950 se predă de bunăvoie autorităților comuniste care au început să-l amenințe si să-l persecute pe Părintele Biluca Miron dar și pe preoții care îndrăzneau să țină piept regimului uzurpator. Din declarațiile adunate de la martorii în viață ai acelor evenimente rezultă că părintele a fost
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
injecții administrate de medicul penitenciarului. A fost scos mort din celulă după câteva zile, când șobolanii îi roseseră extremitățile și fața. La Aiud s-a ridicat un monument numit "Calvarul Aiudului”. Acesta este înălțat pe Dealul Robilor pentru victimele opresiunii comuniste din aceasta temniță. Are forma unui parc memorial plantat cu pini, cu o platformă rezervată pentru pomeniri și slujbe religioase. Pe un soclu în al cărui spațiu interior se afla o capelă și osuarul, s-au înălțat șapte cruci duble
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
victima? - din luna Maicii Sfinte, mai 1954, cum și-a petrecut-o Părintele Ilie?» Toate cărțile "franțuzești, latinești" ale cărturarului Ilie Borz, au fost arse, de către securitate. Acolo a ars adevărata biografie a Martirului Greco-Catolic, Părintele Ilie Borz! Focul iadului comunist a pârlit conștiințe, a mutilat sentimente și din virtuți a "construit" vicii! Părintele Ilie Borz, mergând pe urmele Mântuitorului Christos, în "noaptea Ghetsimanilor", pe "Golgota chinurilor" și în moarte jertfelnică, a învins și el Iadul. Deasupra temniței Aiudului se înalță
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
festivalul de film de la Cannes). Compus din patru scurtmetraje scrise de Mungiu, dar regizate de regizori diferiți, filmul ilustrează, la fel ca și a doua parte a Amintirilor din Epoca de Aur, câteva legende urbane care circulau în perioada dictaturii comuniste din România. Umorul derivă din absurdul situațiilor prezentate, absurd creat de nesiguranța cotidiană din timpul dictaturii comuniste și amplificat de excesul de zel al birocraților, de agresivitatea cenzurii presei, pe fundalul crizei economice și penuriei alimentare din anii 1980. Filmul
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
filmul ilustrează, la fel ca și a doua parte a Amintirilor din Epoca de Aur, câteva legende urbane care circulau în perioada dictaturii comuniste din România. Umorul derivă din absurdul situațiilor prezentate, absurd creat de nesiguranța cotidiană din timpul dictaturii comuniste și amplificat de excesul de zel al birocraților, de agresivitatea cenzurii presei, pe fundalul crizei economice și penuriei alimentare din anii 1980. Filmul este compus din patru scurtmetraje, intitulate "Legenda activistului în inspecție", "Legenda fotografului oficial", "Legenda politrucului zelos" și
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
inspecție", "Legenda fotografului oficial", "Legenda politrucului zelos" și "Legenda milițianului lacom". În primul episod, printr-un sat de câmpie din județul Ialomița urmează să treacă o coloană oficială. Localnicii pregătesc satul pentru acest eveniment, decorând casele cu steaguri și lozinci comuniste și îmbrăcând copiii în uniforme de pionieri. În aceeași zi era ziua comunei și urma să se țină un bâlci, a cărui atracție era un carusel cu lanțuri. Întrucât coloana oficială va avea și oaspeți din India, organizația județeană de
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
mai era prin preajmă să-l oprească, acesta a continuat să funcționeze până a doua zi dimineață, când a sosit ciobanul cu oile din satul învecinat. Episodul al doilea începe arătând cum, la redacția ziarului "Scînteia", principalul ziar al Partidului Comunist Român, fotografiile dictatorului Nicolae Ceaușescu sunt modificate pentru a-l face pe acesta să pară mai impunător. După o vizită a președintelui francez Valéry Giscard d'Estaing, urmează să mai fie aleasă, înainte de închiderea ediției, doar fotografia de pe prima pagină
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare, cu sediul în comuna Poienile de sub Munte (județul Maramureș) și aflat în subordinea Episcopiei Ortodoxe de Cluj. Această organizare a funcționat până în anul 1990, primind anual sprijin financiar de la Patriarhia Română. În perioada regimului comunist, în anul 1963, au fost desființate școlile în limba ucraineană, bisericile ucrainene rămânând singurul loc unde s-a vorbit în limba ucraineană. După Revoluția din decembrie 1989, Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul la Sighet, a fost reînființat, fiind recunoscut de
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]
-
nomenclaturii etc. Mulți dintre gospodarii deportați nu au mai revenit în patrie, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor. În urma deportării din iunie 1949 impactul dorit de autoritățile comuniste sovietice a depășit toate așteptările. Acest lucru este adevărat mai ales în ceea ce privește efectul asupra ritmului de colectivizare în următoarele luni după deportare. Astfel, numai în lunile iulie - noiembrie 1949 cota gospodăriilor țărănești care au intrat în colhozuri s-a majorat
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
burgheze românești sau la secte religioase ilegale". Ultima deportare în masă a populației basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 și a vizat, de această dată, elementele religioase considerate un pericol potențial la adresa regimului comunist stalinist. În cadrul operațiunii, numită "SEVER" (rom. "Nord"), au fost vizați în primul rând membrii organizatiei religioase, mai cu seamă cei care se numeau M"artorii lui Iehova" Operațiunea "SEVER" a fost pusă în aplicare în baza aceleiași Hotărâri a Consiliului
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu-i avem în evidența preoților noștri și nu au legături de jurisdicție cu noi”". În perioada regimului comunist, în anul 1963, au fost desființate școlile în limba ucraineană, bisericile ucrainene rămânând singurele instituții publice în care s-a vorbit în limba ucraineană. După Revoluția din decembrie 1989 și abrogarea actului de desființare a Bisericii Române Unite cu Roma
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
anul 1912, în Casa Polonă au fost instalate primele aparate de proiecție cinematografică din orașul Suceava, începând de atunci localul fiind folosit și drept cinematograf, dar și ca sală pentru reprezentații teatrale sau muzical-artistice. După instaurarea în România a regimului comunist, în anul 1950, guvernul a interzis activitatea Uniunii Polonezilor din România, iar clădirea Casei Polone a fost naționalizată. În anul 1953, prntr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a fost înființat Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, care a primit ca
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
Frank Wedekind. În cei cinci ani de activitate, Teatrul Municipal din Suceava a montat și jucat 11 premiere, două recitaluri actoricești și un spectacol jubiliar. În februarie 1990, Teatrul Național din Iași a desființat Secția din Suceava. După căderea regimului comunist, din inițiativa unui grup de polonezi din București, a fost înființată la 16 martie 1990 în capitala României o organizație care să reprezinte interesele etnicilor polonezi în România. Această organizație, denumită Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski”, a redobândit în
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
a fost folosit și de pompieri, care au amenajat în turnul central o cameră de observare a incendiilor. Clădirea avea inițial o forma literei „L”, având în curte un grajd, remiza de pompieri și remiza de trăsuri. După instaurarea regimului comunist în România, în anul 1944, în clădirea fostei primării au fost instalate Consiliul Popular Județean Suceava, Comitetul Județean Suceava al PCR și Comitetul Județean Suceava al UTC. În anii '60 ai secolului al XX-lea, autoritățile județene au demolat construcțiile
Palatul Administrativ din Suceava () [Corola-website/Science/317476_a_318805]
-
în anul 1937 la Baia Mare . A fost numit apoi ca vicar general al Vicariatului greco-catolic ucrainean, aflat în jurisdicția Eparhiei greco-catolice de Maramureș. În anul 1948, prin Decretul 458, a fost desființată Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de către regimul comunist, patrimoniul acesteia trecând la Biserica Ortodoxă Română. Deoarece Vicariatul greco-catolic ucrainean aparținea de Episcopia de Maramureș, a fost și el desființat. La acea dată, pr. Toniuc avea în grijă 31 de parohii cu 41 de biserici și 40.000 de
Isidor Toniuc () [Corola-website/Science/317457_a_318786]
-
care ei au fost anchetați o jumătate de an. Nu i s-a permis să-și ia un avocat care să-l apere. Apoi, preotul Toniuc a fost arestat și condamnat la opt ani de închisoare cu confiscarea averii. Prigoana comunistă s-a extins și asupra familiei sale formate din șapte persoane: soția sa, care lucra ca învățătoare, a fost concediată și angajată ca îngrijitoare la un spital, iar copiii mai mari au fost exmatriculați din facultate. Familia sa a fost
Isidor Toniuc () [Corola-website/Science/317457_a_318786]
-
înlocuiți cu alții, cu vederi favorabile comuniștilor. Nicolae Penescu a fost secretar general al Partidului Național-Țărănesc condus de Iuliu Maniu și unul dintre apropiații acestuia. În urma înscenării de la Tămădău, Iuliu Maniu a fost arestat la 14 iulie 1947 de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947. La audieri, Maniu a fost chestionat și despre relațiile cu colaboratorii apropiați, aflați și ei în același "lot". În anchetă, o parte dintre aceștia s-au desolidarizat de
Nicolae Penescu () [Corola-website/Science/321807_a_323136]
-
iunie 1978, (împreună cu Dumitru Cristian Amzăr și Horațiu Comăniciu) Penescu a pus bazele "Consiliului Național Român", cu reprezentanțe în 5 state europene, în SUA, Canada și Australia. Prin intermediul acestui organism, a adus la cunoștinta lumii libere teroarea exercitată de regimul comunist din România. Când a avut loc, la Madrid, "Conferința pentru Securitate în Europa", Nicolae Penescu s-a deplasat și el în capitala Spaniei, împreună cu o delegație care a înaintat participanților la conferință un memorandum documentat asupra situației din România, unde
Nicolae Penescu () [Corola-website/Science/321807_a_323136]
-
România. Când a avut loc, la Madrid, "Conferința pentru Securitate în Europa", Nicolae Penescu s-a deplasat și el în capitala Spaniei, împreună cu o delegație care a înaintat participanților la conferință un memorandum documentat asupra situației din România, unde regimul comunist distrusese oamenii, sufletește și trupește, și patrimoniul național, dărâmat de Nicolae Ceaușescu. Datorită biografiei și preocupărilor sale, Nicolae Penescu a fost permanent un obiectiv al Securității. După emigrare, în 1968, a urmat o perioadă în care supravegherea sa a cunoscut
Nicolae Penescu () [Corola-website/Science/321807_a_323136]
-
atenție deosebită a acordat refolosirii și valorificării superioare a resurselor materiale în industrie. În ultimii ani, s-a preocupat îndeosebi de Mihai Eminescu, scoțând la iveală, înaintea prof. Vasile C. Nechita, o latură neștiută de poporul român în acea perioadă comunistă, care l-a dorit pe Eminescu numai poet, și anume - Economistul Eminescu - a cărui viziune genială și subtilă analiză economică asupra timpului său, publicate în Opera Politică, au rămas valabile și un secol mai târziu. Astfel, neputând să publice în
Ioan Burduja () [Corola-website/Science/321804_a_323133]
-
dorit pe Eminescu numai poet, și anume - Economistul Eminescu - a cărui viziune genială și subtilă analiză economică asupra timpului său, publicate în Opera Politică, au rămas valabile și un secol mai târziu. Astfel, neputând să publice în țară din cauza regimului comunist, a publicat și în străinătate. În total, i-a consacrat lui Eminescu 16 studii și articole, dintre care cităm câteva: „"Mihai Eminescu — gânditor de seamă al economiei românești"” (publicat în Iugoslavia, Revista „"Lumina"”); „ "Mihai Eminescu - preocupări economice și statistice"”; „"Mihai
Ioan Burduja () [Corola-website/Science/321804_a_323133]
-
Piața Walter Mărăcineanu, în apropierea Grădinii Cișmigiu din București. Lucrarea a fost construită în cinstea eroilor căzuți la datorie în campania din 1913. La origine, sculptura înfățișa trecerea românilor peste Dunăre în Bulgaria. Basoreliefurile însă, au fost șterse de regimul comunist. De aceea, numele lui Becker nu se mai află pe lucrarea respectivă. Pe piedestalul monumentului, de formă piramidală, cu colțurile rotunjite, realizat din beton armat placat cu travertin de Deva, se află un grup statuar, turnat din bronz, format din
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
doreau mai întâi să semneze un tratat de pace ci Germania. Un tratat a devenit mai puțin probabil odată cu începerea Războiului Rece. Pe parcursul negocierilor, Austria a reușit să-și păstreze partea sa din Carinthia în pofida revendicărilor teritoriale venite din partea Iugoslaviei comuniste, deși problema potențialei reunificări cu Tirolul de Sud anexat de Italia de la Austro-Ungaria în 1919, nu a fost tratată. Climatul negocierilor s-a ameliorat după moartea lui Stalin în 1953, iar negocierile cu ministrul sovietic de externe Molotov au ajuns
Tratatul de independență a Austriei () [Corola-website/Science/321860_a_323189]
-
era organizat un spațiu pentru adăpostirea cailor. Ulterior, poarta de nord a fost astupată cu piatră de râu. În timpul primului război mondial, acoperișul hanului a ars, dar a fost refăcut după aceea. Hanul de la Șerbești a funcționat până la instaurarea regimului comunist și naționalizarea proprietăților. După naționalizare, hanul a fost transformat în magazie a C.A.P.-ului , el fiind ulterior abandonat și lăsat să se ruineze. În anul 1989, autorii lucrării monografice ""Tradiții ale ospitalității românești. Prin hanurile Iașilor"" (Ed. Sport-Turism, București
Hanul de la Șerbești () [Corola-website/Science/321893_a_323222]