44,744 matches
-
de general-maior (Generalmajor) și de atunci a avut un picior de lemn. Frederic a fost ales de regele Carol al X-lea ca "Statthalter" în Livonia, însă după moartea regelui lucrurile s-au schimbat în mod considerabil, iar Frederic a părăsit serviciul suedez în 1661. În același an el s-a căsătorit cu Margareta Brahe, o văduvă bogată suedeză, doamnă de onoare a reginei Suediei, care era cu 30 de ani mai în vârstă decât el. Căsătoria a provocat un scandal
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
același an el s-a căsătorit cu Margareta Brahe, o văduvă bogată suedeză, doamnă de onoare a reginei Suediei, care era cu 30 de ani mai în vârstă decât el. Căsătoria a provocat un scandal, iar cuplul a trebuit să părăsească Suedia. Margareta Brahe a murit după opt ani, în 1669. Cu averea ei el a cumpărat moșii în Brandenburg și a devenit un prieten al Electorului Friedrich Wilhelm I de Brandenburg. În 1670 Frederic s-a recăsătorit cu nepoata Electorului
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
urmărește constant este Emily O pană de curent marchează începutul realităților alternative. La depărtare, afară, cei șase observă o casă cu luminile aprinse. Ei nu știu că este aceeași casă dar dintr-o altă realitate. La început, doi din grup părăsesc casa lor pentru a da un telefon din "cealaltă casă" și trec într-o realitate alternativă. Dublurile lor vin dintr-o altă realitate. Nimeni nu realizează că sunt alți oameni. Pe vreme ce povestea se desfășoară, cei șase realizează că
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
case, din două realități. Realizează ulterior că există realități multiple și că odată ce cometa își va termina trecerea, fiecare va fi blocat în realitatea în care se află la momentul respectiv. Pe vreme ce timpul trece, diferite grupuri de oameni părăsesc casa și trec prin zona întunecată. Aceasta face ca fiecare să se amestece prin realitățile alternative. Din cauza trecutului dintre persoanele grupului, există diferite ciondăneli ce izbucnesc între ei. Emily se enervează și pleacă de una singură. Rătăcește dintr-o realitate
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
o aruncă într-un portbagaj, iar apoi o atacă în baie și o lasă în cadă. Emily se îndreaptă apoi spre sufragerie și leșină. Ea se trezește a doua dimineață pe canapea și nu își vede dublura pe nicăieri. Emily părăsește casa și se întâlnește cu Kevin, prietenul ei, afară. Telefonul său sună, iar acesta vede că este un apel de la Emily. După ce răspunde, Kevin se uită suspicios la ea. Există posibilitatea ca acum această realitate să aibă permanent două de
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
teatrului tatălui său, Maria Mizzi Hollmann. În același an a înființat o agenție proprie de concerte și teatru, precum și o editură. La nașterea fiului său, Max Steiner, nașul la botezul acestuia a fost compozitorul Richard Strauss. Gabor Steiner însuși a părăsit mai târziu rândurile comunității evreiești și s-a convertit la creștinismul luteran adoptând numele Christian. În 1889 a întemeiat o revistă consacrată teatrului - „Neues Theaterblatt”- pe care a trebuit, după un an, s-o închidă din lipsă de rentabilitate. În
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
Dengyō Daishi (Saichō) pe care îl consideră drept „Buddha viu”, activitățile zilnice ale călugărilor includ meditația în șezut ([[zazen]]) și studierea sutrelor, precum și menținerea curățeniei în curte și în sala de exerciții ([[dojo]]). Astfel călugării petrec 12 ani, fără să părăsească muntele Hiei, locuind departe de grijile lumești. Cea mai importantă parte a practicilor ascetice de la Enryaku-ji este . Aceste practici au o istorie lungă și sunt tradițional trasate până la călugărul Sōō (831-918), cunoscut pentru autoizolarea sa pe panta sudică a muntelui
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Franța. Cu această ocazie a fost creat cavaler onorific al Ordinului Jartierei. În Franța, François era mai nepopular ca niciodată. Incapacitatea lui de a controla parizienii răzvrătiți a dus la renunțarea sa din postul de guvernator al orașului. El a părăsit orașul cu câteva zile înainte de masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu. În 1574, regele Carol al IX-lea l-a chemat la Curte însă din cauza urei puternice dintre el și Ducele de Guise, a trebuit să plece din nou. Neavând nimic
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
până în anul 1929. Odată cu tulburările antievreiești din Palestina din 1929, au izbucnit și în Irak demonstrații antisioniste, activitățile sioniste au fost puse în afara legii, iar profesorii veniți din Palestina pentru a preda ebraica și istoria evreilor, au fost siliți să părăsească țara. Anii 1930, mai ales după încoronarea regelui Ghazi I(1933-1939), au cunoscut o deteriorare a situației evreilor din Irak. În trecut mișcarea naționalistă arabă s-a adresat tuturor minorităților etno-religioase arabofone din țară, socotindu-le, cel puțin în teorie
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
Ezra și Nehemia, destinată a aduce in Israel un număr cât mai mare posibil de evrei irakieni. Au fost trimiși în Irak și agenți cu scopul de a înregistra cât mai repede posibil pe candidații la emigrare.Între 1948-1951 au părăsit Irakul 121.633 evrei, majoritatea pe calea aerului, prin Iran și Cipru. În urma lor au rămas pe loc doar 15.000 evrei. După promulgarea legii emigrării din martie 1950, până la finele anului 1950 s-au înregistrat pentru emigrare circa 60
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
averile. În anul 1969 9 evrei, trei musulmani și doi creștini au fost spânzurați în public la Bagdad sub acuzația foarte îndoielnică de spionaj. În total în acea perioadă au fost omorâți în Irak circa 50 evrei. Din cauza prigoanei au părăsit atunci Irakul încă o mie de evrei, cu ajutorul unor agenți ai Mossadului și cooperarea populației kurde. Aproape toți evreii rămași au părăsit țara după primul Război al Golfului din 1991.La sfârșitul anului 1994 presa arabă din Londra a relatat
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
de spionaj. În total în acea perioadă au fost omorâți în Irak circa 50 evrei. Din cauza prigoanei au părăsit atunci Irakul încă o mie de evrei, cu ajutorul unor agenți ai Mossadului și cooperarea populației kurde. Aproape toți evreii rămași au părăsit țara după primul Război al Golfului din 1991.La sfârșitul anului 1994 presa arabă din Londra a relatat despre 50 de familii evreiești care mai locuiau la Bagdad. Viața lor comunitară se concentra în jurul sinagogii „Meir Twik”, care era frecventată
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
rusoaică care să-i permită acesteia să rămână în Cehoslovacia. Femeia se folosește apoi de noua ei cetățenie pentru a emigra în Germania de Vest, unde locuia iubitul ei. Din cauza unui concurs nefericit de împrejurări, rusoaica a trebuit să-l părăsească pe Kolja, fiul ei în vârstă de 5 ani, care ajunge astfel în grija muzicianului ceh. La început Louka și Kolja au dificultăți de comunicare, deoarece niciunul dintre ei nu vorbește limba celuilalt, iar existența mai multor cuvinte diferite în
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
Zanzibar în numele Portugaliei. În 25 martie 1505, Francisco de Almeida a fost numit Vicerege al Indiei, cu condiția înălțării a patru forturi pe țărmul de sud-vest al Indiei: pe insula Anjediva, la Cannanore, Cochin și Quilon.Francisco de Almeida a părăsit Portugalia cu o flotă formată din 22 de corăbii și 1500 oameni. În 13 septembrie, Francisco de Almeida a ajuns în insula Anjadip, unde a trecut imediat la construirea Fortului Anjediva. În 23 octombrie, a început, cu permisiunea conducătorului prieten
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
și a Sultanului din Gujarat, cu sprijin logistic naval din partea otomanilor, dar și a Republicii Venețiene și Republicii Ragusa (Dubrovnik), care își vedeau amenințate de către portughezi interesele comerciale în Orient. Victoria lui Almeida a fost decisivă: otomanii și egiptenii au părăsit Oceanul Indian, lăsându-le portughezilor monopolul asupra comerțului în apele acestuia pentru o perioadă de peste 100 de ani, monopol căruia i-au pus capăt olandezii și englezii în secolul XVII. Albuquerque a fost eliberat după o detenție de 3 luni, odată cu
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
și al fiului celui din urmă - țarul Petru I (927-969). A fost inițial păstor, pentru ca la vârsta de 25 de ani să devină preot la mănăstirea Sf. Dimitrie aflată la poalele piscului Ruen. După ce a acceptat viața de călugăr, a părăsit mănăstirea pentru a-și continua traiul în singurătate și rugăciune. Sfântul Ioan de Rila a trăit în izolare în diferite locuri, înainte de a merge în munții Rila. Acolo și-a petrecut restul vieții sale în rugăciune într-o grotă sărăcăcioasă
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
asemenea, a fi zadarnice. În luna noiembrie unele unități poloneze au atacat Mănăstirea Pskovo-Pecerski, dar fără nici un rezultat. Regele Ștefan Báthory a ordonat apoi un asediu pasiv, iar lupta s-a transformat într-o blocadă. La 1 decembrie, regele a părăsit câmpul de asediu, împreună cu cea mai mare parte a armatei lituaniene, voluntarii și mercenarii germani, maghiari, români și boemi. Comanda forțelor rămase a fost încredințată lui Jan Zamoyski. În același timp, în timpul asediului din 1581, raidurile cavaleriei poloneze au devastat
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
Iam-Zapolski la 15 ianuarie 1582; Rusia a renunțat la pretențiile sale cu privire la Livonia și Poloțk, iar Uniunea statală polono-lituaniană a returnat în schimb teritoriile rusești armatelor care le-au capturat. La 4 februarie 1582 ultimele detașamente ale armatei polono-lituaniene au părăsit împrejurimile Pskovului. este comemorat la Mormântul Soldatului Necunoscut din Varșovia, cu inscripția "PSKOW 24 VIII 1581-15 I 1582".
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
Armata Germană și Gestapo-ul au organizat o amplă reconstrucție a cetății Špilberk, în scopul de a o transforma într-o cazarmă model în spiritul istoricismului romantic atât de iubit de ideologii celui de-al Treilea Reich. Armata Cehoslovacă a părăsit castelul Špilberk în 1959, punându-se astfel capăt unei perioade îndelungate de folosire a fortificației în scop militar. În anul următor, Špilberk a devenit sediul Muzeului Orășenesc Brno.
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
pericolul întoarcerii flancului său drept, Detașamentul Jiu a încercat o ultimă rezistență pe acest aliniament. Luptele au fost înverșunate. Cele două companii care apărau satul Vălari au contraatacat forțele superioare inamice de trei ori în acea zi, fiind silite să părăsească pozițiile doar în urma unui bombardament puternic de artilerie. Pentru cucerirea Sâmbotinului, forțele germane au fost nevoite să dea șapte atacuri consecutive. Nu se poate tăgădui că infanteria română luptă cu vitejie; fără îndoială că ea se arată îndrăzneață și dibace
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
a fost ratificată în aceeași zi. Atunci, Vlaho Caboga s-a declarat deschis de partea austriecilor, oprind armata rebelă la Konavle. Între timp, Đivo Natali și oamenii săi așteptau încă în fața . După aproape opt ani de ocupație, trupele franceze au părăsit Ragusa la 27 și 28 ianuarie 1814. În după-amiaza zilei de 28 ianuarie 1814, trupele britanice și austriece au intrat în oraș prin Poarta Pile, și nu i-au lăsat să intre pe rebelii ragusani. Îmbătat de victorie, și având
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
victima la colț, femeia respectivă nu are de ales: ori se supune capriciilor erotice ale unui superior instabil emoțional, ori pleacă. Este o situație de presiune enormă, din care, de obicei, nu are de ales și ori se supune, ori părăsește locul de muncă. O situație de hărțuire perpetuată poate distruge cariera unei femei și o poate duce la depresie. Expunerea la agresivitate sau la hărțuire sexuală duce la anxietate, furie, insomnie, mergând până la depresie, fiind nevoie de sprijin psihiatric pentru
Hărțuire sexuală () [Corola-website/Science/336039_a_337368]
-
polițienești. Pašić a fost condamnat la cinci ani de închisoare, dar a fost eliberat imediat. Acest lucru a provocat un conflict ulterior în cadrul Partidului Radical deoarece membrii mai tineri l-au considerat pe Pašić un laș și trădător și au părăsit partidul. În restul perioadei de domnie a regelui Alexandru, Pašić s-a retras din politică. Deși tânărul monarh l-a detestat pe Pašić, l-a chemat de mai multe ori pentru consultări, dar omul politic s-a abținut să-i
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
adăugând că Moscova analizează "formele și parametrii" acestui răspuns. Ne vom gândi la un răspuns adecvat și el va urma", a insistat Karasin, denunțând această "acțiune neprietenoasa" la adresa Rusiei, potrivit RIA Novosti. Unul dintre cei cinci diplomați care urmează să părăsească teritoriul Republicii Moldova — potrivit surselor portalului Deschide.md — este Aleksandr Grudin, consilierul atașatului militar al Federației Ruse la Chișinău, Igor Dovbnea. Grudin figurează în dosarul intentat fostului deputat moldovean Iurie Bolboceanu pentru trădare de patrie, după ce s-a descoperit că acesta
Diplomați ruși expulzați de la Chișinău. Moscova pregătește riposta. Reacția lui Dodon by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104073_a_105365]
-
dur într-un mesaj pe Facebook, după declararea a cinci diplomați ruși "persona non grata" de către autoritățile moldovene. "Guvernarea a comis un gest revoltător în raport cu partenerul nostru strategic Federația Rusă. Astăzi i-a cerut ambasadorului că 5 diplomați ruși să părăsească teritoriul Republicii Moldova în decurs de 72 de ore. Mă declar profund indignat de această ostilitate afișată a diplomației moldovenești și o condamn în mod categoric. Înțeleg că eurounioniștii sunt deranjați de succesul înregistrat de Președinție în ultimele luni și au
Diplomați ruși expulzați de la Chișinău. Moscova pregătește riposta. Reacția lui Dodon by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104073_a_105365]