45,023 matches
-
șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
administrativ, din Consiliul regional Gush Etzion. Gush Etzion a fost numit astfel după Shmuel Tzvi Holzman, care și-a ebraizat numele în Etzion (Holz = lemn, în ebraică „Etz”) Gush Etzion se află la sud de Ierusalim și la est de Valea Ela (Emek Haelá) și se întinde de la Karmey Tzur la sud până la Muntele Gilo în nord, Maale Rehavam în est și Beitar Ilit și Gevaot în vest. Altitudinea lui medie este de 950m. În partea de est a zonei se
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
Grupul von Gerok"”, comandat de generalul Friedrich von Gerok - format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză"). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, fiind formate din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) și Diviziei 8 Infanterie, aflată în rezerva Armatei de Nord. La sfîrșitul lunii octombrie, comandantul „Grupului Oituz” a hotărît regruparea
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
orașul a mai rezistat dominației Dinastiei Hasmoneene și mai târziu. Încă în vremea Războiului Iudeilor ar mai fi avut un caracter edomit.În vremea regelui Ioan Hyrcan majoritatea edomiților a fost silită să se converteasca la iudaism. Actuala așezare în vale a centrului orașului Hebron datează din epoca romană. Irod cel Mare, de origine edomită, ajuns rege al Iudeei, a zidit zidul care înconjoară încă în zilele noastre sanctuarul Peșterii Patriarhilor. Este posibil ca Irod a fost și cel dintâi ctitor
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
după ce a fost ridicat. În 1907 a fost construit un ceas pe acoperișul Porții Jaffa, iar în 1908 a fost ridicat un turn cu ceas deasupra porții pentru a servi cartierul comercial în curs de dezvoltare în partea superioară a văii Hinom. El trebuia să fie unul din cele aproximativ o sută de turnuri cu ceas, ce urmau să fie construite în întreg Imperiul Otoman în 1900 pentru a celebra cel de-al 25-lea an al domniei sultanului Abdul Hamid
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
Cartierul Armenesc (spre dreapta, pe lângă Turnul lui David). Aici se află un birou de informații turistice și câteva magazine. Intrarea in Cartierul Musulman face parte din suq (piață). Amplasarea porții este determinată de topografia orașului, fiind situată de-a lungul văii ce este continuată de Drumul Jaffa în Orașul Vechi, între dealul nordic al Acrei și dealul sudic al Muntelui Sion. Drumul și valea care urmează continuă înspre est și în jos, în Valea Tyropoeon, intersectând părțile de nord și de
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
face parte din suq (piață). Amplasarea porții este determinată de topografia orașului, fiind situată de-a lungul văii ce este continuată de Drumul Jaffa în Orașul Vechi, între dealul nordic al Acrei și dealul sudic al Muntelui Sion. Drumul și valea care urmează continuă înspre est și în jos, în Valea Tyropoeon, intersectând părțile de nord și de sud ale orașului, cu cartierele creștin și musulman la nord, și cu cartierele armenesc și evreiesc la sud. La sud de Poarta Jaffa
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
topografia orașului, fiind situată de-a lungul văii ce este continuată de Drumul Jaffa în Orașul Vechi, între dealul nordic al Acrei și dealul sudic al Muntelui Sion. Drumul și valea care urmează continuă înspre est și în jos, în Valea Tyropoeon, intersectând părțile de nord și de sud ale orașului, cu cartierele creștin și musulman la nord, și cu cartierele armenesc și evreiesc la sud. La sud de Poarta Jaffa este Turnul lui David, unul dintre reperele distincte ale Ierusalimului
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
scris: „Am examinat cataloage de cărți și hărți, și am trimis pentru tot ceea ce ar putea fi de folos. Am scris mereu cu un tabel în fața ochilor mei — o publicație germană care arăta orașele și satele, toate locurile sacre, înălțimile, văile, trecătorile, traseele și distanțele”. Wallace a călătorit, de asemenea, la Boston și Washington, D.C. pentru a cerceta proporțiile exacte ale vâslelor unei trireme romane. La mijlocul anilor '80, în timpul unei vizite în Țara Sfântă după ce "Ben Hur" a fost publicat, Wallace
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
dar prima sa atestare documentară datează din 1243. Călugărul Magnus este considerat ca fondator al sanctuarului, el fiind trimis de superiorul său de la Mănăstirea Sf. Lambertus pentru a predica evanghelia în aceste locuri. Magnus a ajuns în anul 1157 pe valea râului Salza din partea de nord a Stiriei (la 143 km nord de Graz), construind o capelă în care a amplasat o statuie din lemn de tei a Fecioarei Maria, pe care o sculptase el însuși. Localitatea a primit numele de
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
al lui Stan Druncea. Aici și-a petrecut clipa de vis a copilăriei fără griji. Tot în Fetești a absolvit cursurile primare și pe cele gimnaziale. În perioada 1966 - 1970 a urmat cursurile Liceului Agricol Vintilă Brătianu din localitatea Dragomirești Vale aparținătoare județului Ilfov. Mai târziu, peste aproape două decenii, între 1986 - 1987, a urmat Cursurile postliceale de specializare în Organizarea și normarea muncii din cadrul Ministerului Construcțiilor. Primii pași în frumoasa lume a literelor românești au fost făcuți în anul 1982
Emil Druncea () [Corola-website/Science/332554_a_333883]
-
jos este trecută legenda semnelor grafice întrebuințate (cu explicații în greacă și latină). Harta înfățișează Țara Românească din punct de vedere fizic, economic, politic și istoric. Ea reprezintă teritoriul cuprins între Carpații Meridionali și Dunăre, precum și de la Siret până aproape de Valea Cernei, cuprinzând și porțiuni restrânse din Dobrogea, Moldova, Transilvania și Banat. Harta este împărțită în grade de longitudine (în raport cu meridianul care trece prin Insula Ferro) și latitudine, fiind cu unele greșeli inerente vremii, cea mai aproape de realitate. Conține 734 de
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
regiunile cu vii vestite. De asemenea sunt trecute hotarele țării, limitele județelor și a raialelor turcești. Harta solnicului Cantacuzino redă, pentru prima dată, cele mai multe așezări rurale - 526 de sate - repartizate atât în zona dealurilor și depresiunilor subcarpatice, de-a lungul văilor principale, cât și în Câmpia Română până la Dunăre. Figurează, de asemenea, căile de comunicație: șoselele principale și drumurile, inclusiv drumurile oilor, drumurile sării și drumurile buților. Harta prezintă și unele monumente istorice din epoca romană: drumurile romane de la Celei și
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
A absolvit Universitatea Națională de Muzică București, secția Compoziție Muzică Ușoară și Facultatea de Litere, Catedră de Filologie Română și Clasică a Universității „Yurii Fedkovici” din Cernăuți. La vârsta de 12 ani urca pentru prima dată pe scenă alături de orchestră Valea Prutului din Cernăuți. Afinitatea pentru scris și-a arătat-o încă de pe vremea când trăia în Cernăuți, publicând poeme în ziare și reviste cernăuțene („Gazeta de Herta”, „Libertatea Cuvîntului”, „Concordia”, „Zorile Bucovinei”, „Arcașul”, „Glasul Bucovinei”, „Mesager bucovinean”, „Університетський вісник”, „Перекур
Grigore Gherman () [Corola-website/Science/332576_a_333905]
-
localității Fizeșu Gherlii și este înconjurată de un gard zidit din piatră, de plan ovoidal neregulat. Este compusă din turn-clopotniță la vest, navă dreptunghiulară și cor de plan pătrat la est. Acest tip de planimetrie, a fost foarte răspândit pe valea Someșului în secolul XIII, fiind întâlnit și la bisericile romanice din Bonțida, Nima, Orman, Bădești, Chidea, Gherla, Boteni. Cel mai înalt element volumetric al bisericii este turnul, nava este mai înaltă decât corul și porticul. Nava și corul sunt acoperite
Biserica reformată din Fizeșu Gherlii () [Corola-website/Science/332597_a_333926]
-
bacteriene, cum ar fi septicemia meningococică (meningita meningococică), infecția cu "Yersinia pestis" (pesta), holera, shigeloza, leptospiroza, antraxul, febra recurentă, rickettsiozele, cum ar fi tifosul exantematic și tifosul murin, și afecțiuni virale, ca febra pappataci, febra galbenă, febra de Chikungunya, febra Văii de Rift, infecțiile cu hantavirusuri, febra hemoragică de Crimeea-Congo, hepatita. Prognosticul pentru pacienții cu infecția cu virusul Ebola este nefavorabil. Cei care supraviețuiesc timp de 2 săptămâni au o convalescență îndelungată (câteva săptămâni sau luni) și dificilă. Cu excepția speciei Reston
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și cea sudică a Maramureșului, ocupând teritoriile administrative ale comunelor Benesat, Băbeni, Cristolț, Ileanda, Letca, Lozna, Năpradea, Rus, Someș-Odorhei, Surduc și Sălățig și cele ale orașelor Jibou și Cehu Silvaniei (din județul Sălaj); precum și cele ale comunelor Mireșu Mare și Valea Chioarului; și cel al orașului Ulmeni din județul Maramureș. Situl se află în aproperea drumului național DN1H care leagă municipiul Zalău de Jibou. Situl „” a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică prin "Hotărârea de Guvern" nr.971 din 2011
Cursul mijlociu al Someșului () [Corola-website/Science/332622_a_333951]
-
păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl cupride cinci clase de habitate de interes comunitar ("Ape dulci continentale; Culturi cerealiere extensive; Pajiști ameliorate; Păduri caducifoliate; Alte terenuri cultivate") și include cinci rezervații naturale: Calcarele de Rona, Lunca cu lalea pestriță - Valea Sălajului, Pădurea „La Castani”, Pietrele Moșu și Baba și Stanii Clițului . La baza desemnării sitului se află mai multe specii de păsări protejate la nivel european (prin directivele "147/ CE din 30 noiembrie 2009" și "79/409/CEE din 2
Cursul mijlociu al Someșului () [Corola-website/Science/332622_a_333951]
-
Biserica evanghelică fortificată din Valea Viilor, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: este inclusă în Lista patrimoniului mondial UNESCO din România. Valea Viilor, colocvial "Vorumloc" (în dialectul săsesc "Wormloch, Vurmliχ", în în ), este
Biserica fortificată din Valea Viilor () [Corola-website/Science/332621_a_333950]
-
Biserica evanghelică fortificată din Valea Viilor, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: este inclusă în Lista patrimoniului mondial UNESCO din România. Valea Viilor, colocvial "Vorumloc" (în dialectul săsesc "Wormloch, Vurmliχ", în în ), este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de comuna Valea Viilor și este așezat într-o cunoscută zonă viticolă. Localitatea apare menționată pentru prima oară în istorie în
Biserica fortificată din Valea Viilor () [Corola-website/Science/332621_a_333950]
-
figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: este inclusă în Lista patrimoniului mondial UNESCO din România. Valea Viilor, colocvial "Vorumloc" (în dialectul săsesc "Wormloch, Vurmliχ", în în ), este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de comuna Valea Viilor și este așezat într-o cunoscută zonă viticolă. Localitatea apare menționată pentru prima oară în istorie în anul 1263 ca "posessio Barwmlak". În 1305, după moartea comitelui Apafi, proprietarul comunei, fiii săi Gregor și Iacob și-au împărțit mai
Biserica fortificată din Valea Viilor () [Corola-website/Science/332621_a_333950]
-
Obcina" sau "Munții Țapului"", după numele vârfului Țapul (Mare). Sunt localizați între Munții Maramureșului (situați la vest) și Obcinele Bucovinei (Obcina Mestecăniș situată la est), fiind delimitați de formațiunile respective de către Râul Țibău, respectiv Cârlibaba. La sud sunt delimitați de către valea Bistriței Aurii de Munții Suhard Spre nord se află granița cu Ucraina. Fac parte din unitatea (controversată) a "Munților Bistriței Aurii" (alături de Munții Suhard și Obcina Mestecaniș). Sunt reprezentate - la sud de DN18 (porțiunea Cârlibaba- Pasul Prislop, pe valea Bistriței
Munții Țibău () [Corola-website/Science/332747_a_334076]
-
de către valea Bistriței Aurii de Munții Suhard Spre nord se află granița cu Ucraina. Fac parte din unitatea (controversată) a "Munților Bistriței Aurii" (alături de Munții Suhard și Obcina Mestecaniș). Sunt reprezentate - la sud de DN18 (porțiunea Cârlibaba- Pasul Prislop, pe valea Bistriței Aurii) și la est de DC86A (pe valea Cârlibabei). Ultimul, traversând Obcina Mestecănișului leagă valea Bistriței Aurii (respectiv Comuna Cârlibaba) de cea a Sucevei (Comuna Izvoarele Sucevei) prin Pasul Prislop. În rest accesul se poate realiza pe drumuri forestiere
Munții Țibău () [Corola-website/Science/332747_a_334076]