44,964 matches
-
Cehoslovaciei într-o poziție care să-i permită producerea de bunuri necesare pentru Uniunea Sovietică. În orice caz, Slánský a dobândit o imagine de lider „sionist” (el era evreu, într-o vreme în care, în întregul bloc estic, liderii comuniști evrei care conduceau regimurile instalate de sovietici au fost folosiți ca țapi ispășitori de către Stalin pentru lipsurile și problemele economice). Sprijinul material și diplomatic considerabil acordat Israelului a făcut ca cel puțin unele acuzații să pară credibile. Aceste evenimente i-au
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
sinucidă. Procesul celor 14 lideri naționali a început la 20 noiembrie 1952, la Tribunalul de Stat, procuror fiind Josef Urválek. A durat opt zile. Au fost aduse acuzații cu puternice conotații antisemite: Slánský și 10 din cei 13 inculpati erau evrei. La fel ca în procesele spectacol de la Moscova de la sfârșitul anilor 1930, inculpații s-au dovedit lași în fața instanței de judecată, recunoscându-și vina și cerând să fie pedepsiți cu moartea. Slánský a fost găsit vinovat de activități „troțkist-titoist-sioniste în
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
au stăpânit teritoriul pe care se află astăzi statul Belarus. Ei au controlat importante rute comerciale. În acest timp, teritoriile cehe și Praga au devenit un spațiu comercial important în care s-au stabilit comercianți din toată Europa, inclusiv mulți evrei, după cum a menționat în 965 negustorul și călătorul hispano-evreu Ibrahim ibn Ya'qub. El a scris „Praga este un oraș din piatră, cel mai bogat dintre toate statele de la nord de Alpi”. După o dezvoltare importantă, cu toate acestea, luptele
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
în cursul reamenajării străzii din anul 1864, rămânând doar casele de la zidul nordic. Strada de aur a devenit celebră prin faptul că aici au locuit în secolul al XX-lea mai multe personalități culturale (poeți, prozatori, În noiembrie 1916 scriitorul evreu ceh Franz Kafka s-a mutat pe Strada de aur, împreună cu sora sa, Ottla, pentru a scrie în liniște și a locuit până în martie 1917 în casa de la numărul 22. El a scris aici majoritatea povestirilor ce au fost publicate
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
lagărul de concentrare de la Theriesenstadt (Terezín), unde a rămas până la eliberarea sa de către Armata Rusă de Eliberare în mai 1945. Atât el, cât și părinții lui au supraviețuit detenției, o minune în acea vreme din moment ce Terezín era un lagăr pentru evreii din Europa centrală și de sud și suprapopularea sa determina organizarea periodică de transporturi către „Est” în alte lagăre de concentrare precum cel de la Auschwitz. Familia a adoptat după război numele Klíma, ce avea o sonoritate mai puțin germanică. Klíma
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
dirijează un grup financiar european în sectorul televizual și al laboratoarelor de cinematografie. Printre cele mai cunoscute, este Un été à La Goulette (1996) de Ferid Boughedir, o retrospectivă a micii comunități de La Goulette într-o perioadă în care musulmanii, evreii și creștinii trăiau în toleranță și fericire. Halfaouine - l'enfant des terrasses (Halfaouine, copilul teraselor) este fără îndoială cel mai mare succes al cinematografiei tunisiene, spunând povestea unui copil pe străzile capitalei Tunis, în anii 1960. În L'homme de
Cinematografia tunisiană () [Corola-website/Science/336254_a_337583]
-
și dramaturg ceh. Zeyer s-a născut la Praga, ca fiu al Eleonorei (născută Weissel) și a lui Jan Zeyer, un negustor de cherestea. Tatăl său provenea din nobilimea franceză (alsaciană), iar mama lui era originară dintr-o familie de evrei și s-a convertit la Catolicism. Zeyer a învățat limba cehă de la bonă. Era de așteptat să preia fabrica familiei, dar în schimb a decis să învețe tâmplăria. Încercările de a urma liceul și facultatea nu au avut succes. În timpul
Julius Zeyer () [Corola-website/Science/336266_a_337595]
-
Imperiul Austro-Ungar. După absolvire s-a înscris pentru o scurtă perioadă la Conservatorul din Praga și la Facultatea de Medicină, dar a abandonat studiile după două semestre. În 1918 s-a căsătorit cu Ernst Pollak, un intelectual și critic literar evreu pe care l-a cunoscut în cercurile literare din Praga, și s-a mutat cu el la Viena. Căsătoria, care ar fi determinat-o să rupă relațiile cu tatăl ei timp de mai mulți ani, a fost una nefericită. Deoarece
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
în Germania, despre Anschluss-ul Austriei la Germania Nazistă și despre posibilele consecințe pe care acest eveniment le-ar putea avea pentru Cehoslovacia. După ocuparea Cehoslovaciei de către Armata Germană, Jesenská s-au alăturat mișcării clandestine de rezistență și a ajutat mulți evrei și refugiați politici să emigreze. Ea a decis să rămână în țară, cu toate acestea, în ciuda consecințelor. În noiembrie 1939 a fost arestată de către Gestapo și închisă mai întâi în închisoarea Pankrác din Praga și mai târziu la Dresda. În
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
fost unii dintre cei mai productivi ca scriitor. Începând din 1931 Olbracht a început să călătorească în mod regulat în Rutenia Subcarpatică, în partea de est a Cehoslovaciei. Regiunea, care era locuită în mare parte de țărani ruteni și de evrei, a creat o impresie profundă asupra scrierilor lui Olbracht. Experiențele sale de acolo au inspirat unele dintre cele mai bune lucrări ale sale. Cartea sa "Haiducul Nikola Șuhai", publicată în 1933, s-a inspirat de la o persoană reală. Romanul îl
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
era o combinație de etnografie politică și critici cu privire la ceea ce el a perceput ca politica colonialistă a guvernului cehoslovac în Rusia Sucarpatică. În 1937 a fost publicată cartea Golet v údolí ("Golet în vale"), formată din trei povestiri interconectate despre evreii ortodocși. Cea mai lungă și cea mai bună dintre aceste povestiri este Smutné oči Hany Karadžičové ("Ochii triști ai Hanei Karadžičová"), o poveste tristă a unei fete evreice care este ostracizată de satul ei pentru că s-a căsătorit cu un
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
ortodocși. Cea mai lungă și cea mai bună dintre aceste povestiri este Smutné oči Hany Karadžičové ("Ochii triști ai Hanei Karadžičová"), o poveste tristă a unei fete evreice care este ostracizată de satul ei pentru că s-a căsătorit cu un evreu ateu. "Golet în vale" a fost ultima carte a lui Olbracht. Cărțile sale ce au acțiunea în Rutenia Subcarpatică sunt considerate ca fiind cele mai bune lucrări sale ale, reflectând talentul său de a combina realismul documentar și drama ficțională
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
și în rolul lui Bérenger din „Rinocerii” de Eugen Ionescu, Bottom din „Visul unei nopți de vară”, Herșale din „Hersele Ostopoler”, comedie inspirată de snoave populare al carei erou era Hersele din Ostropol, un fel de Păcală sau Balakir al evreilor din vestul și sudul Ucrainei. de asemenea Trufaldino în „Slugă la doi stăpâni” de Goldoni, alte roluri în piesele „Zile de aur (”Yamim shel zahav) de Shlomo Shva (1965),„Cercul de cretă caucazian” de Bertolt Brecht, „Andora” de Max Frisch
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
Einstein. Filmul era adaptarea pentru cinema a piesei cu acelaș nume a lui Kishon, redând o imagine satirica a dificultăților întâmpinate de familiile de imigranți evrei din Africa de nord în Israelul care abia s-a constituit inițial sub conducerea evreilor așkenazi, originari în mare parte din estul Europei. În 1966 Bodo a jucat în comedia cinematografică „Moise Ventilator”, în regia lui Uri Zohar, alături de Shaike Ofir și Hagashash Ha'iver. În 1967 el a jucat într-un alt film al
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
descria pe Mateen ca "dezechilibrat" mental. Potrivit propriilor declarații, Gilroy a încetat să lucreze cu Mateen, dezgustat fiind de remarcile homofobe și rasiste ale acestuia. Mateen "vorbea deseori despre uciderea oamenilor și-și exprima ura față de homosexuali, negri, femei și evrei". Mateen avea permis de port-armă și, potrivit unui oficial ATF, cel puțin două arme de foc au fost achiziționate legal de Mateen în săptămâna premergătoare atentatului, însă nu se știe dacă aceste arme au fost folosite în atac. Mateen a
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
sau Ernst Donath von Gotthilf-Miskolczy (1 octombrie 1865 Temesvár - Timișoara- 17 septembrie 1950 Oxford, Anglia) a fost un arhitect austriac și englez, evreu originar din Banat. s-a născut în 1865 la Timișoara, pe atunci în Imperiul Austriac, ca fiu al unor evrei cu stare din localitate. Tatăl, Eduard Gotthilf de Miskolcz era un industriaș, proprietarul unei fabrici de cherestea din Timișoara, înnobilat
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
Donath von Gotthilf-Miskolczy (1 octombrie 1865 Temesvár - Timișoara- 17 septembrie 1950 Oxford, Anglia) a fost un arhitect austriac și englez, evreu originar din Banat. s-a născut în 1865 la Timișoara, pe atunci în Imperiul Austriac, ca fiu al unor evrei cu stare din localitate. Tatăl, Eduard Gotthilf de Miskolcz era un industriaș, proprietarul unei fabrici de cherestea din Timișoara, înnobilat ulterior de împăratul Austro-Ungariei în 1885, iar mama se numea Josefine, născută Stern. Ernst Gotthilf a invatat arhitectură mai întâi
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
rugăciunilor - ca de exemplu Zkhor Brit, Avinu Malkenu etc la viața de astăzi. Asemănător cu concepțiile sale în domeniul studiului religios, și concepțiile sale politice sunt independente și originale. Opiniile sale, bazate pe o anumită prizmă istorică asupra trecutului poporului evreu, pun accentul pe nevoia de consens și prevenirea sciziunilor și a conflictelor fraterne în sânul poporului evreu. În acest context el se interesează de opinia publicului evriesc general - mai ales a majorității laice - și încearcă să evite disputele cu acesta
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
în domeniul studiului religios, și concepțiile sale politice sunt independente și originale. Opiniile sale, bazate pe o anumită prizmă istorică asupra trecutului poporului evreu, pun accentul pe nevoia de consens și prevenirea sciziunilor și a conflictelor fraterne în sânul poporului evreu. În acest context el se interesează de opinia publicului evriesc general - mai ales a majorității laice - și încearcă să evite disputele cu acesta. Rabinul Ben Nun a regretat într-un articol în revista „Nekuda” faptul că publicul coloniștilor evrei pe
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
evreiască care a sosit aici împreună cu druzii, care în 1860 au fost nevoiți să părăsească Deir al Kamar, după măcelul comis împotriva creștinilor de pe Muntele Liban și după intervenția franceză în zonă. Singagoga lor, construită în 1895 de către Ezra Anzarut, evreu originar din Alexandria, se află în Souk Aley. La sfârșitul epocii otomane,în 1892-1895 Aley a câștigat importantă devenind un nod important al căii ferate a Muntelui Liban, care lega Beirutul de Damasc. Calea ferata a permis locuitorilor Beirutului să
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
în zona de centru-sud a orașului Țel Aviv din Israel, între străzile Allenby, Geula, Hakovshim și Hacarmel. Cartierul a fost alcătuit în 1906, în timpul stăpânirii otomane, din primele case zidite la nord de orașul Jaffa și a fost populat de evrei din Yemen care au sosit în Palestina în valul de emigrație denumit „Eelè betamar” ("În finic eu m-aș șui", Cântarea Cântărilor. 7,9) din anii 1881-1882. a fost unul din cele 11 cartiere separate fondate în anii 1903-1909 înainte de
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
parte din ei tineri veniți din afara cartierului. Cartierul a luat ființă în 1906 pe pământuri aparținând lui Aharon Shlush (Chelouche), lui Yossef Bek Moyal și lui Hâim Amzaleg. Terenurile au fost vândute în condiții avantajoase pentru cumpărători. Majoritatea acestora erau evrei yemeniți care au venit de la Ierusalim. Propunerea inițială era de a numi noul cartier după avocatul David Moyal, fiul lui Yossef Bek Moyal, dar deoarece construcția lui s-a prelungit vreme de mulți ani, s-a propus la un moment
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
vreme de mulți ani, s-a propus la un moment dat denumirea „Mahane Israel” (Tabăra lui Israel). Numele de Kerem Hateimanim (Via yemeniților) s-a încetățenit abia în anul 1929. Versiunea timpurie a lui ar fi fost „Via Yemenitului”, după evreul yemenit care păzea podgoria lui Yossef Bek Moyal. Cartierul era caracterizat de construcții joase, cu curți interioare, case atașate una de celalaltă, si ulițe strâmte. Din cauza condiției socio-economice inferioare a locuitorilor casele erau făcute din scânduri de lemn, tinichea, și
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
pildă, după atacul efectuat de membri ai Lehi asupra taberei militare britanice din strada Hayarkon din Țel Aviv la 25 aprilie 1945. Atacanții s-au refugiat în Kerem Hateimanim și li s-a pierdut urma. Organizația principala de apărare a evreilor Haganá a înființat în cartier o mișcare de tineret numită HaShahar (Zorile). În anul 1947 Haganá a planificat o zonă G de front la frontiera Țel Avivului cu zonele locuite de arabi, care s-a situat între cartierele evreiești Kerem
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
Shalom au fost stabilite posturi de comandă și poziții ale luptătorilor din organizația „Etzel”. De aici în 25 aprilie 1948 aceștia au pornit la atac asupra cartierului arab ostil Manshiye și asupra Jaffei În cartier au răsărit ansambluri muzicale ale evreilor yemeniți „Tzliley Teiman” (Sunetele Yemenului), „Hashvilim” (Potecile), „Haparvarim” (Periferiile) de asemenea s-au evidențiat cântăreți că Suleiman Hagadol (Shlomo Cohen, Suleiman cel Mare), Boaz Sharabi, Ahuva Ozeri, Hofni Cohen, Daklon și alții. Au luat ființă restaurante specializate în bucătăria yemenita
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]