46,314 matches
-
și logica intuitivă în locul deducției logice, reflexive, condiționate. Van Vogt a fost afectat de revelația politicilor de stat totalitariste care au apărut după Al Doilea Război Mondial. El a scris un roman mainstream a cărui acțiune se petrece în China comunistă, "The Violent Man" (1962), susținând că, pentru cercetările făcute la scrierea cărții, a citit 100 de cărți despre China. În această carte a încorporat viziunea sa asupra "tipului bărbaților violenți", pe care îi descrie ca "bărbați care trebuie să aibă
A. E. van Vogt () [Corola-website/Science/321363_a_322692]
-
cinematografie (pe atunci în domeniul filmului mut). Obișnuia să se antreneze în box la clubul sportiv Makkabi din Moscova și a și redactat buletinul lunar al clubului. După ce a fost închis în 1920 de către Evsekția, forul oficial evreiesc al dictaturii comuniste, clubul funcționa în clandestinitate. Persecuțiile din partea noului regim l-au apropiat pe tânăr și mai mult de iudaism și sionism. A învățat în acea perioadă pe de rost numeroase texte din Biblie, din versurile poeților ebraici Bialik și Zalman Shneur
Alexander Penn () [Corola-website/Science/321386_a_322715]
-
să publice poezii în ebraică. Mai apoi i-a cunoscut și pe Nathan Alterman și pe Haim Nahman Bialik. Versurile sale au început să apară în gazetele "Davar" și "Bamifnè" și în revistele "Ktuvim, Itim, Turim, Orloggin, Moznaiym". În ziarul comunist "Kol Ha'am" a publicat o rubrică permanentă cu caracter politic-social și zeflemist numită I.H. (prescurtare de la Ishar Hoah, joc de cuvinte după expresia ebraică Ishar koah, însemnând Bravo ție!}, și unde "Hoah" este cuvântul ebraic pentru "spin") . În anul
Alexander Penn () [Corola-website/Science/321386_a_322715]
-
data de 1 august 1906, când Regina Elisabeta, susținută de Regele Carol I și de înalți reprezentanți ai clasei politice a vremii, a fondat Societatea Orbilor din România. În anul 1949, Societatea Orbilor din România a fost desființată, de către regimul comunist, prin decretul care a desființat toate Asociațiile și Fundațiile. În august 1956 a fost înființată Asociația Orbilor din România, iar în anul 1963 numele a fost schimbat în cel actual - . Plățile drepturilor financiare ale persoanelor cu handicap erau distribuite de către
Asociația Nevăzătorilor din România () [Corola-website/Science/321440_a_322769]
-
moartea acestuia, moșia din Stâncești a intrat în proprietatea fratelui său mai mic, Ioan (Jean) Callimachi (13 mai 1880 - 1 iulie 1940). Ultima proprietară a conacului a fost Roxana Zenaida "Pussy" Callimachi (1918-1978), fiica lui Ioan Callimachi. După instaurarea regimului comunist, conacul familiei Callimachi a fost demolat. Deși principele Scarlat Callimachi (1896-1975) - scriitor, fiul lui Alexandru Callimachi- era apropiat mișcării socialiste, familia sa a suferit frecvent percheziții din partea organelor de miliție și de securitate. Au fost confiscate obiecte de artă. Vornicul
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
tergiversă conferință. Obiecțiile URSS au fost detaliate într-o lungă declarație dată de Gromîko la 8 septembrie 1951. Declarația conținea mai multe afirmații și revendicări ale Uniunii Sovietice: că tratatul nu dă nicio garanție împotriva revenirii militarismului japonez; că Chină comunistă nu a fost invitată să participe deși a fost una dintre principalele victime ale agresiunii japoneze; că Uniunea Sovietică nu a fost consultată suficient la pregătirea tratatului; că tratatul face din Japonia baza militară americană și că atrage Japonia într-
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
și-au dat seama, nefiind o limbă de mari rafinamente. A lucrat mult timp la Hollywood că scenarist. Românele și nuvele sale au fost ecranizate și serializate la televiziune, Șam Spade devenind un nume familiar. A fost membru al Partidului comunist american și a predat lecții de marxism la o școală din New York. În timpul „vînătorii de vrăjitoare” dezlănțuita de senatorul McCarthy (1953) cărțiile lui "" au fost scoase din multe biblioteci publice. Românele și nuvele sale au cunoscut o largă difuzare și
Dashiell Hammett () [Corola-website/Science/321475_a_322804]
-
Vasiliu Birlic. Unul dintre admiratorii lui Ion Iancovescu a fost dramaturgul Eugen Ionescu, care i-a trimis actorului spre lectură piesa „Regele moare", dorindu-și ca acesta să interpreteze rolul principal în prima punere în scenă a piesei. În timpul perioadei comuniste, Ion Iancovescu nu a fost agreat de către regim, fiind înlăturat de pe scena Teatrului Național din București de directorul de atunci al instituției, Zaharia Stancu. Înlăturarea sa din teatru a fost mai complexă, având și motive politice. Securitatea l-a arestat
Ion Iancovescu () [Corola-website/Science/321477_a_322806]
-
II-lea din 20 februarie 1938: În timpul celui de-al doilea război mondial, regimul antonescian a crescut numărul infracțiunilor pedepsite cu moartea, incluzând jaful, insurecția, rebeliunea, trădarea, spionajul și altele, în vreme ce numărul execuțiilor a crescut rapid. Prima jumătate a perioadei comuniste a fost foarte dinamică din punct de vedere al pedepsei cu moartea. Debutul său a fost dominat de chestiunea criminalilor de război, care adeseori a luat aspectul unei răzbunări, o formă deghizată de a-i pedepsi pe legionari, foștii rivali
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
1958-1959, cifrele se normalizează până la adoptarea noului cod penal din 1969, demonstrând din nou influența factorului politic asupra aplicării prevederilor legislative. Lipsa surselor nu ne permite să avem o imagine completă a acestui fenomen, în vreme ce o comparație cu alte state comuniste est-europene confirmă inexactitatea datelor, care totuși confirmă pentru perioada 1944-1968 un număr de 268 de execuții. Perioada de după reforma penală din 1969 a fost legată în mod particular de personalitatea lui Nicolae Ceaușescu. Prevederile legale, așa cum au fost explicate populației
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
existat atât o diferență interpretativă la nivelul discursului oficial, cât și o reducere substanțială în utilizarea pedepsei cu moartea ca unealtă politică, cu toate acestea, pedeapsa capitală a fost dominată în România de factorul politic de-a lungul întregii perioade comuniste. În România, în timpul regimului Ceaușescu, au fost executate 104 persoane. Între 1965 și 1989 Tribunalul Militar București a condamnat la moarte 47 de persoane. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 și a
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
a fost o publicație pentru copii și tineret, compusă cu precădere din benzi desenate, patronată de o companie afiliata Partidului Comunist Francez, importanța prin longevitate și tiraj. A fost una din primele reviste care a renunțat la foiletoane și a publicat istorii complete în fiecare număr. Revista a fost lansată în februarie 1969 la Paris și a apărut până în februarie 1993
Pif Gadget () [Corola-website/Science/321497_a_322826]
-
nouă serie, în ritm lunar, fiind editata între iulie 2004 și noiembrie 2008. "" a fost succesorul revistei "Vaillant, Le journal de Pif". Revista a purtat numele unui personaj creat de José Cabrero Arnal, ale cărui aventuri au debutat în publicația comunistă l’Humanité. Personajul a fost la fel de longeviv că revista omonima, bandă desenată care-l avea ca protagonist fiind prezenta în toate numerele apărute. Pif, creat de J.C. Arnal a fost ulterior desenat de Motti, Corteggiani și alți autori de benzi
Pif Gadget () [Corola-website/Science/321497_a_322826]
-
avea ca protagonist fiind prezenta în toate numerele apărute. Pif, creat de J.C. Arnal a fost ulterior desenat de Motti, Corteggiani și alți autori de benzi desenate. "Pif Gadget" a fost editata de "Editions Vaillant", o editură patronată de "Partidul Comunist Francez". Sub acest patronaj acceptabil politic, "Pif", alături de l’Humanité, au fost exportate în țările comuniste ale Europei de Est. Datorită relației foarte bune dintre Nicolae Ceaușescu și Georges Marchais, secretar general al PCF, presa comunistă franceză a fost prezentă
Pif Gadget () [Corola-website/Science/321497_a_322826]
-
ulterior desenat de Motti, Corteggiani și alți autori de benzi desenate. "Pif Gadget" a fost editata de "Editions Vaillant", o editură patronată de "Partidul Comunist Francez". Sub acest patronaj acceptabil politic, "Pif", alături de l’Humanité, au fost exportate în țările comuniste ale Europei de Est. Datorită relației foarte bune dintre Nicolae Ceaușescu și Georges Marchais, secretar general al PCF, presa comunistă franceză a fost prezentă în România chiar în perioadele de înghețare totală a importurilor valutare, "Pif Gadget" și "l’ Humanité
Pif Gadget () [Corola-website/Science/321497_a_322826]
-
editură patronată de "Partidul Comunist Francez". Sub acest patronaj acceptabil politic, "Pif", alături de l’Humanité, au fost exportate în țările comuniste ale Europei de Est. Datorită relației foarte bune dintre Nicolae Ceaușescu și Georges Marchais, secretar general al PCF, presa comunistă franceză a fost prezentă în România chiar în perioadele de înghețare totală a importurilor valutare, "Pif Gadget" și "l’ Humanité" fiind singurele publicații occidentale de pe piață. "Pif Gadget" a circulat masiv și în țările francofone, Belgia și Canada. "Pif Gadget
Pif Gadget () [Corola-website/Science/321497_a_322826]
-
Acestea erau tipărite în România de ILEXIM și distribuite prin rețeaua de distribuție a presei. De obicei erau vândute „pe sub mâna” și revândute pe piața neagră. Drepturile de autor erau cedate gratuit în spiritul bunei colaborări dintre cele două partide comuniste, francez și român. "Pif Gadget" a fost disponibil foarte puțin, la jumătatea anilor ’70, la vânzare liberă, la un preț echivalent (în Franța costă 2-2,50 apoi 3,50 Franci). Putea fi obținut în baza unui abonament anual. Numărul abonamentelor
Pif Gadget () [Corola-website/Science/321497_a_322826]
-
(Мис Југославијe) a fost un concurs de frumusețe la care puteau lua parte femei necăsătorite. Concursul a fost inițiat prin anii 1920 iar în timpul regimului comunist după al doilea război mondial a fost sistat până prin anii 1960. Competția a durat în cadrul lagărului comunist că. 20 de ani până în anii 1980. Atunci existau în țările comuniste concursuri frumusețe asemănătoare că Miss Polonia, Miss România, Miss Rusia, Miss
Miss Iugoslavia () [Corola-website/Science/321507_a_322836]
-
a fost un concurs de frumusețe la care puteau lua parte femei necăsătorite. Concursul a fost inițiat prin anii 1920 iar în timpul regimului comunist după al doilea război mondial a fost sistat până prin anii 1960. Competția a durat în cadrul lagărului comunist că. 20 de ani până în anii 1980. Atunci existau în țările comuniste concursuri frumusețe asemănătoare că Miss Polonia, Miss România, Miss Rusia, Miss Cehoslovacia, si Miss Ungaria. Din anul 1996 are loc în restul Iugoslaviei concursul Miss Șerbia și Montenegro
Miss Iugoslavia () [Corola-website/Science/321507_a_322836]
-
necăsătorite. Concursul a fost inițiat prin anii 1920 iar în timpul regimului comunist după al doilea război mondial a fost sistat până prin anii 1960. Competția a durat în cadrul lagărului comunist că. 20 de ani până în anii 1980. Atunci existau în țările comuniste concursuri frumusețe asemănătoare că Miss Polonia, Miss România, Miss Rusia, Miss Cehoslovacia, si Miss Ungaria. Din anul 1996 are loc în restul Iugoslaviei concursul Miss Șerbia și Montenegro.
Miss Iugoslavia () [Corola-website/Science/321507_a_322836]
-
de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici. La data de 1 mai 1953, autoritățile comuniste au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea din județul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Biserica castelului a fost transformată în biserică parohială. În perioada regimului comunist, la această biserică a slujit preotul Nicanor Racu
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
maici. La data de 1 mai 1953, autoritățile comuniste au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea din județul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Biserica castelului a fost transformată în biserică parohială. În perioada regimului comunist, la această biserică a slujit preotul Nicanor Racu (1897-1982), nașul de călugărie al maicii Macrina. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea în 1953, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 de preotul Nicanor Racu pentru a fi înmormântate
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
Cinematograful Scala. A fost primarul Ploieștiului în perioada decembrie 1919 - martie 1920, iar în 1927 s-a stabilit la Păulești, comună al cărei primar a fost între anii 1938 și 1945 și a cărei infrastructură a dezvoltat-o. În perioada comunistă, nedorind să se afilieze Partidului Comunist, familia sa a fost persecutată de către Securitate, el a fost evacuat din casa sa de la Păulești iar bunurile i-au fost confiscate. S-a mutat la București, unde a și murit în 1960. Provenit
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
în perioada decembrie 1919 - martie 1920, iar în 1927 s-a stabilit la Păulești, comună al cărei primar a fost între anii 1938 și 1945 și a cărei infrastructură a dezvoltat-o. În perioada comunistă, nedorind să se afilieze Partidului Comunist, familia sa a fost persecutată de către Securitate, el a fost evacuat din casa sa de la Păulești iar bunurile i-au fost confiscate. S-a mutat la București, unde a și murit în 1960. Provenit dintr-o familie de arhitecți care
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
Președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, s-a implicat și a oferit multe alte piese cu valoare istorică. Mutate în subsolul clădirii Prefecturii din Ploiești în perioada 1940-1944, mobilierul și obiectele muzeului au fost în final pierdute sau furate în timpul perioadei comuniste. Au fost înlocuite cu alte obiecte colectate de către profesorul Nicolae Simache, care a beneficiat de ajutorul arhitectului. Denumit "Muzeul Hagi Prodan" începând cu 1953, muzeul a fost redenumit pe 18 iunie 2005 : "Casa de Târgoveț din Secolul al XVIII-lea
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]