44,692 matches
-
studiile universitare (1951-1956) la "Facultatea de Electronică și Telecomunicații" din "Institutul Politehnic București", făcând parte din prima promoție de ingineri electroniști din România. Imediat după absolvirea facultății, secția Radiocomunicații (grupa 806), este selectat de Ministerul Apărării Naționale și devine ofițer inginer, meserie pe care o va îmbrățișa până la ieșirea la pensie, în 1990. Între 1956 și 1969 își desfășoară activitatea de cadru didactic în învățământul militar tehnic de nivel post liceal și superior, la "Școala Militară de Ofițeri de Radiolocație" București
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
Național de Radar, "„SNR’89”", sub Egida Academiei RSR. În perioada cât a fost cercetător s-a înscris la doctorat (1974), la Academia Tehnică Militară, la prof. G-ral. mr. dr. ing. Gheorghe Ardelean. În 1979 a primit titlul de doctor inginer după ce a susținut lucrarea: "Contribuții la îmbunătățirea parametrilor funcționali ai radiolocatoarelor pentru cîmpul tactic". În 1985 devine radioamator E/R cu indicativul YO3FGL. A publicat în "Sport și Tehnică", "Tehnium", "Buletinul tehnic MapN", etc, și a susținut comunicări la sesiunile
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
(n. 24 decembrie 1885, Avdela, Grecia - d. 27 februarie 1971, București) a fost un poet aromân și figură publică însemnată. Aromânii îi spun, de regulă, "Tachi Caciona" . În afara preocupărilor sale literare, numele său oficial era "Dumitru Caciona", inginer agronom de elită, gestionând timp de circa două decenii, ca administrator general, afacerile domeniilor Brâncoveanu. (alias "Dumitru Caciona" sau "Dimitrie Caciona") s-a născut pe 24 decembrie 1885 la Avdela, un sat macedonean aflat la poalele Pindului, sat numit și
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]
-
a emigrat in America, stabilindu-se în orașul Nashua, unde s-a ocupat de afaceri imobiliare. În 1907 vine în România, unde își începe studiile la Școala Superioară de Agricultură ”Herăstrău” din București pe care o termină în 1910, devenind inginer agronom. În 1925 Dumitru Caciona solicită și obține cetățenia română, renunțând la ”orice protecție străină” la care ar fi avut dreptul. În 1948 i s-a confiscat de către regimul comunist întreaga avere ce o deținea la Momiceni, în fosta comună
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]
-
M 501 (Calea ferată Sfântu Gheorghe-Siculeni-Adjud). De la Onești - Valea Uzului - Comănești - Mihăileni cale liberă, dar stațiile Valea Uzului și Comănești au instalații CED). Calea ferată Adjud-Târgu Ocna a fost construită în 1884 de către antreprenorul englez George B. Crawley după planurile inginerului Anghel Saligny. Prima gară a fost construită odată cu linia, iar din 1899 gara Onești face serviciu de telegraf, poștă ușoară, mandate poștale, rambursări interne și mesagerie. Pentru obliterarea corespondenței, s-au folosit în gara Onești două feluri de ștampile: o
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
a primit titlul de „Sphérographe de leurs Altesses” și i s-a acordat o subvenție de 300 de livre pentru a acoperi cheltuielile determinate de mutarea lui. nu a avut parte de o educație universitară. El a devenit cartograf și inginer. A lucrat pe postul de matematician și cosmograf regal al suveranului Filip al IV-lea al Spaniei și a fost ajutat în munca sa de către înaltul patronaj al Infantei Isabella Clara Eugenia a Spaniei. Printre contribuțiile sale au fost încercările
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
poetului georgian. Bustul a fost realizat din bronz de sculptorul georgian David Maisuradze, șeful Catedrei de Sculptură de la Academia de Arte din Tbilisi și autor al mai multor lucrări monumentale pe tot cuprinsul Georgiei. Inițiativa realizării monumentului i-a aparținut inginerului Gary Gingihașvili, fiul profesoarei Fanny Gingihașvili și un cunoscător al limbii și civilizației române, și s-a materializat prin strădania Fundației Culturale Georgiene, care l-a oferit gratuit Primăriei municipiului Iași. Bustul urmează a fi amplasat într-un mic ansamblu
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
într-un parter, acoperit cu olane, tavanul și pereții tencuiți, podele din lemn, sobe de tip olandez, din cahle, în ea se află Secția de asigurare, în care sunt șapte odăi cu 11 ferestre”. Planul cartierului alcătuit în 1889 de către inginerul Paraschivoglu s-a păstrat până în ziua de azi. Pe atunci, clădirile muzeului găzduiau expozițiile actualului Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală. Începând cu 1889, muzeul găzduia expoziții de agricultură și industrie. Unele exponate ale acestor expoziții au fost donate muzeului
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
plângere penală pentru a-i identifica pe vinovații de dispariția aparatului de măsurare a gazelor din subteran, probă importantă în respectiva anchetă. În noiembrie 2010, cei trei inculpați în dosarul exploziei de la , fostul director, Aurelian Necula, împreună cu Gheorghe Roșu, fost inginer-șef cu securitatea și sănătatea în muncă, și Ștefan Dan Ungur, fost șef al sectorului aeraj și șef al stației de salvare minieră, au fost condamnați la închisoare de magistrații Judecătoriei Târgu-Jiu. Sentința a devenit definitivă în decembrie 2013.
Mina Petrila () [Corola-website/Science/336823_a_338152]
-
Până în 2005, albumul a vândut peste 1.7 milioane de exemplare în Statele Unite, conform Nielsen SoundScan. În 2001, "Voodoo" a câștigat Premiul Grammy pentru "Cel mai bun album R&B", acesta a fost acordat lui D'Angelo și Russell Elevado, inginerul său de sunet. Primele două singleuri, „Devil's Pie” și „Left & Right”, au atins locurile 69 respectiv 70 în topul Billboard Hot 100. Piesa din urmă a fost orientată comercial către radiourile hip hop, datorită prezenței rapperilor Redman și Method
D'Angelo () [Corola-website/Science/336821_a_338150]
-
este unul dintre cei mai de seamă profesori universitari ai Institutului Politehnic București, doctor inginer în specialitatea „Rezistența materialelor”. S-a născut la 14 februarie 1928 în București. Familia Craifaleanu era stabilită în secolul al XIX-lea în satul Craifalău (a cărui denumire a fost schimbată la mijlocul secolului următor în Crăiești), situată aproape de Reghin. Tatăl
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
Reghin. Tatăl său, Aurel Craifaleanu (1884-1938), a fost profesor universitar, doctor în chimie la Berlin (1914), întemeietorul biochimiei în România (1920). Mama, Ștefania Chisanovici (1899-1983), a fost funcționară. A absolvit liceul „Sfântul Sava” din București în 1946. În 1951 devine inginer mecanic în urma absolvirii Institutului Politehnic București, Facultatea de Mecanică, Secția „Mașini de Forță”, specialitatea „Motoare cu combustie internă”. După terminarea facultății, se angajează la Uzinele „Timpuri Noi” ca inginer proiectant, apoi la Institutul de Proiectări de Uzine Metalurgice (IPROMET) și
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
absolvit liceul „Sfântul Sava” din București în 1946. În 1951 devine inginer mecanic în urma absolvirii Institutului Politehnic București, Facultatea de Mecanică, Secția „Mașini de Forță”, specialitatea „Motoare cu combustie internă”. După terminarea facultății, se angajează la Uzinele „Timpuri Noi” ca inginer proiectant, apoi la Institutul de Proiectări de Uzine Metalurgice (IPROMET) și la Ministerul Industriei Grele, Direcția Generală de Mecanică Fină. Din 1953 este angajat în cadrul catedrei de „Rezistența materialelor” de la Institutul Politehnic București ca asistent universitar. În 1959 a absolvit
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
de „Rezistența materialelor” de la Institutul Politehnic București ca asistent universitar. În 1959 a absolvit la Universitatea din București, Facultatea de Matematică-Fizică, specialitatea „Mecanică”. În 1962 susține examenul pentru postul de șef de lucrări la aceeași catedră. În 1968 devine doctor inginer în specialitatea „Rezistența materialelor”, susținând teza „Contribuții la studiul stabilității barelor solicitate la răsucire”. În 1971 susține examenul de conferențiar la aceeași catedră. În 1990 susține examenul pentru postul de profesor la aceeași catedră, activând până la pensionare, în 1998. Între
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
de 1,1 miliarde de dolari în daune auto în fiecare an . Problemele de conservare asociate drumurilor (mortalitatea faunei sălbatice și fragmentarea habitatelor) împreună cu costruile umane și economice substanțiale care rezultă din accidente i-au făcut pe oameni de știință, ingineri, și autoritățile de transport să ia în considerare o serie de instrumente de atenuare și reducere a conflictului dintre drumuri și fauna sălbatică. Din opțiunile disponibile, structurile cunoscute sub numele de ecoducte au fost cele mai de succes la reducerea
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
La Hillegersberg era plasat un batalion modern de artilerie dotat cu 12 tunuri de 105 mm. Tunurile de aici aveau o rază de acțiune de peste 16 km, suficient de mare pentru acoperirea oricărei regiuni din jurul Rotterdamului. Comandantul garnizoanei era un inginer militar, colonelul Pieter Wilhelmus Scharroo. Garnizoana olandeză avea aproximativ 7.000 de soldați, dintre care doar 1.000 făceau parte din unități combatante. Pe malurile râului Nieuwe Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor consta în mitraliere
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
condusă de Statele Unite și Marea Britanie. Avioane de marfă englezești au adus uriașe cantități de mâncare și lucruri de primă necesitate. La fel, elicopterele americane au aruncat cantități masive de alimente. Organizațiile de sprijin din întreaga lume au trimis medici și ingineri ca să ajute la combaterea holerei și a febrei tifoide și pentru a începe anevoioasa muncă de reconstrucție a drumurilor și podurilor, precum și a celorlalte elemente de infrastructură. Din păcate, guvernul pakistanez nu s-a grăbit să vină în ajutorul oamenilor
Ciclonul Bhola () [Corola-website/Science/336895_a_338224]
-
a proiecta și construi aceste dispozitive, care au fost cu nimic mai mult decât „calculatoare" sofisticate dedicate anumitor scopuri. Dispozitivul utilizat pe navele romane, derivat din odometrul terestru, a fost descris în lucrarea "De Architectura" de către Vitruviu, arhitect roman și inginer din primului secol î.Hr., și era utilizat pentru măsurarea distanțelor pe mare. Montate pe nave, acesta constatau dintr-o roată cu palete dispuse pe o parte a acestora, care, în contact cu apa, erau puse în mișcare de rotație prin
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
adâncime de 25 de metri în sol pentru o rezistență deosebită. Actuala clădire a Gării din Predeal a fost inaugurată la 25 decembrie 1968, fiind până în prezent una dintre cele mai moderne construcții din țară. La realizarea clădireii au colaborat inginerul prof. Dr. Ing. Mircea Manoilescu din Cluj și a arhitecții. Dr. Ilie Dumitrescu, Ilie Rădulescu și Irina Rosetti din București. Gara Tulcea În anul 1972 în portul de pe malul Dunării se finalizează construcția Gării de pasageri Tulcea. Aceasta este realizată
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
1939, au fost întrerupte în 1945 și reluate în 1979, calea ferată fiind inaugurată în 1988. În anul 1997, în urma unor alunecări de teren, acest tronson a fost închis. În anul 1873 baronul Boroș Beniamin, proprietar al satului Gurahonț și inginer de profesie, realizează proiectul căii ferate. Acesta este publicat în anul următor și ulterior este aprobat de guvernul maghiar pe 24 mai 1875. Pentru construcția tronsonului Arad - Sântana - Pâncota - Ineu a fost înființată societatea AKV (Arad - Körösvolgy - Vasut), adică Societatea
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
publicat în anul următor și ulterior este aprobat de guvernul maghiar pe 24 mai 1875. Pentru construcția tronsonului Arad - Sântana - Pâncota - Ineu a fost înființată societatea AKV (Arad - Körösvolgy - Vasut), adică Societatea Căii Ferate Arad - Valea Crișului Alb și încredințată inginerului Beni Zelenay Boroș. Societatea obține de la Parlamentul din Budapesta concesiunea construcției căii ferate simple Arad - Brad, cu o ramură Ineu - Cermei. Construcția primului sector s-a realizat în trei etape: După 1881, din cauza problemelor financiare cu care s-a confruntat
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
conceput o fortificație bastionară pentru apărarea Florenței, ulterior acest sistem a fost perfecționat în secolul al XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa în anii 1530-1540, fiind folosit pe larg timp de trei secole. Inginerii militari italieni au fost foarte solicitați în toată Europa pentru a construi astfel de fortificații. Arhitecții militari de la sfârșitul secolului al XVII-lea Menno van Coehoorn, și în special Vauban, în slujba lui Ludovic al XIV-lea au dus logica
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
slujba lui Ludovic al XIV-lea au dus logica acestor fortificații la extrem. Fortificațiile bastionare au influențat forma orașelor din Renaștere, apărând conceptul de "oraș ideal". În strategiile militare ale secolului al XV-lea, la apariția tunurilor de asalt răspunsul inginerilor militari a fost mascarea zidurilor prin taluzuri de pământ situate în fața șanțurilor, ca să nu poată fi lovite de focul direct, și acoperirea lor cu pământ, ca să nu poată fi distruse de al mortierelor. Șanțurile erau necesare, deoarece prin scăderea înălțimii
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
împotriva forțelor aliate ale Florenței și Franței. Pisanii au construit în fața zidurilor medievale un taluz, care s-a dovedit rezistent la focul tunurilor și la încercările de escaladare. Al doilea asediu a fost cel de la Padova din 1509. Un călugăr inginer, Fra Giocondo, luând ca exemplu apărarea venețiană a demolat zidurile medievale și le-a înlocuit cu un șanț mare care putea fi măturat de tirul în anfiladă al tunurilor amplasate în prelungirea segmentelor de șanț. După câteva asalturi nereușite și
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
se știe dacă Nipkow a mai încercat vreodată realizarea practică a acestui disc, dar se poate presupune că el nu a construit niciodată unul. Brevetul a expirat după 15 ani din cauza lipsei de interes. Nipkow a ocupat o poziție de inginer proiectant la un institut din Berlin-Buchloh și nu a mai continuat să lucreze la difuzarea de imagini. Primele transmisii de televiziune au folosit o metodă de scanare a imaginii mecanico-optică, metodă la a cărei realizare contribuise și Nipkow cu discul
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]