51,037 matches
-
n-o lua chiar așa. N-ai știut să interpretezi intențiile lui don Augusto. Când Augusto se văzu în fața doñei Ermelinda, începu prin a-și cere scuze. Era, după cum spunea el, profund afectat; Eugenia nu știuse să-i interpreteze adevăratele intenții. El, în ce-l privea, anulase formal ipoteca pe casă și aceasta apărea legalmente liberă de orice sarcină și în deplina posesie a proprietarei ei. Și dacă ea se încăpățâna să nu accepte veniturile, cu atât mai puțin o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
loc de muncă bun lui Mauricio, ca să nu fie nevoit să trăiască din veniturile soției sale. — Ai o inimă de aur, domnule! - exclamă doña Ermelinda. — Nu mai rămâne acum, doamnă, decât să o convingeți pe nepoata dumneavoastră asupra adevăratelor mele intenții și, dacă scoaterea de sub ipotecă a casei a fost o impertinență, să mă ierte. Mi se pare însă că nu mai e loc de cale-ntoarsă. Dacă ea vrea, le voi fi eu însumi naș de cununie. Iar apoi am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zilele astea a fost întoarsă pe dos, cătrănită rău. Până ieri, când m-a chemat, mi-a spus că regretă tot ce ți-a spus, că a întrecut măsura și-a fost nedreaptă cu dumneata, că recunoaște probitatea și noblețea intențiilor dumitale și că vrea nu doar să o ierți pentru cele spuse că ai vrut s-o cumperi, ci că nici nu o crede. Tocmai pe asta a insistat cel mai mult. Zice că în primul rând vrea ca dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
da, că e dispusă, ca să-ți dovedească buna credință și sinceritatea regretelor ei, să-ți accepte donația generoasă, dar fără ca asta să presupună... Destul, doamnă, destul! Acum se pare că, fără să vă dați seama, mă jigniți iar... — Poate fără intenție... Sunt împrejurări în care cele mai grave jigniri sunt cele produse fără intenție, cum se spune. Zău nu pricep... — Și totuși lucrurile sunt foarte clare. Am intrat odată într-o reuniune și unul dintre cei prezenți și care mă cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-ți accepte donația generoasă, dar fără ca asta să presupună... Destul, doamnă, destul! Acum se pare că, fără să vă dați seama, mă jigniți iar... — Poate fără intenție... Sunt împrejurări în care cele mai grave jigniri sunt cele produse fără intenție, cum se spune. Zău nu pricep... — Și totuși lucrurile sunt foarte clare. Am intrat odată într-o reuniune și unul dintre cei prezenți și care mă cunoștea nici măcar nu m-a salutat. La plecare, m-am plâns de asta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și solitar, care, din pricina timidității de a li se adresa femeilor în viață și pentru a-și răzbuna timiditatea, le studia în cărți, se duse Agusto să-l vadă spre a-i cere sfatul. Nici nu apucă să-i expună intenția sa, că eruditul și exclamă: — Vai, sărmane domnule Pérez, cât vă compătimesc! Vreți să studiați femeia? Vă doresc mult curaj... Dar și dumneavoastră o studiați ... — Trebuie să te sacrifici. Studiul, și studiul neștiut, răbdător, tăcut, e rațiunea vieții mele. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu! Nu mă va accepta; nu poate să mă accepte, fie și numai ca să-și atingă scopurile. O femeie ca Eugenia nu depune armele; Femeia, când îl înfruntă pe bărbat ca să vadă care e mai ferm și mai statornic în intenții, e capabilă de orice... Nu mă va accepta! — Vă așteaptă Rosarito. Cu aceste trei cuvinte, pline de simțire, Liduvina întrerupse cursul reflecțiilor stăpânului său. — Ia spune, Liduvina, crezi oare că voi, femeile, sunteți fidele vorbelor pe care le-ați spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bine: am fost silită să-l expediez pe trântorul și nerușinatul acela, dar... — Ce, tot se mai ține de tine? — Tot! — Ah, pun eu mâna pe el! — Nu, nu-i vorba de asta. Se ține de mine, dar nu cu intențiile pe care ți le-nchipui, ci cu altele. — Să vedem, să vedem! Nu te alarma, Augusto, nu te alarma. Bietul Mauricio nu mușcă, latră. — Aa! Fă atunci cum spune proverbul arab: „Dacă ai să te oprești la fiecare câine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
crede... Nu știu dacă sunt treaz sau visez... — Nu ești treaz, nici nu visezi - i-am răspuns. — Nu-mi explic..., nu-mi explic - adăugă el -; dar cum de știți despre mine tot atâta cât știu și eu, îmi ghiciți pesemne intenția... — Da - i-am spus -. Tu - și-am apăsat pe acest tu cu un ton autoritar -, tu, copleșit de nefericirile tale, ai conceput ideea diabolică de a te sinucide, dar, înainte de-a o pune în practică, împins de cele citite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iau eu? Da, dar nu-i totuna... Așa e, am auzit povestindu-se cazuri similare. Am auzit despre cineva care a ieșit într-o noapte înarmat cu un revolver și dispus să-și ia viața; au apărut niște hoți cu intenția de a-l jefui, l-au atacat, s-a apărat, l-a ucis pe unul dintre ei și, văzând că-și răscumpărase viața cu prețul vieții altuia, s-a răzgândit. — Se înțelege - observă Augusto -; era vorba să ia viața cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
împrejurările în care avusese loc, am stat să mă gândesc dacă am făcut bine sau nu că i-am spus tot ce i-am spus în după-amiaza aceea când a venit să mă viziteze și să-mi ceară părerea despre intenția lui de a se sinucide. Ba chiar mi-a părut rău că-l ucisesem. Am ajuns să cred că avea el dreptate și că ar fi trebuit să-l las să-și ducă hotărârea la bun sfârșit, sinucigându-se. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
don - merită din plin apelativul don - Antolín Sánchez Paparrrigópulos, despre care se dă seama în capitolul XXIII, chiar dacă eu n-am izbutit să aplic în ea tehnica riguroasă a neuitatului și profundului cercetător. Ah, de-aș fi reușit, urmărindu-i intenția, să abordez istoria acelora care, având de gând să scrie, n-au ajuns s-o facă! Genului, castei acesteia le aparțin cei mai buni cititori ai noștri, colaboratorii și coautorii - mai bine zis co-creatorii - noștri, cei care, când citesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care o voi iubi veșnic și din străfundul rărunchilor, în acel azil al Domnului, iar apoi aici, în Parisul ticsit și debordant de istorie omenească, universală, mi-am scris sonetele, pe care cineva le-a comparat, ca origine și intenție, cu Pedepsele scrise împotriva tiraniei lui Napoleon cel Mic de către Victor Hugo pe insula lui, Guernesey. Ele însă nu-mi sunt de-ajuns, eu nu sunt prezent în ele cu tot eul meu din exil, mi se par prea neîndestulătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mi legenda, romanul meu, și făurind-o și pe-a lor, pe cea a regelui, pe cea a lui Primo de Rivera, pe cea a lui Martínez Anido, creaturi ale spiritului meu, creaturi fictive. Oare mint când le atribui anumite intenții și anumite sentimente? Sunt ei oare așa cum îi zugrăvesc eu? Oare pur și simplu există? Există oare, oricum ar fi, în afara mea? În calitate de creaturi ale mele, ei sunt creaturi ale iubirii mele când ea mi se înveșmântă în ură. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să te apropii de invizibilitatea lui Dumnezeu, de misterele sale, prin ceea ce se face, per ea quae fiunt. Nu prin poeme - cum este expresia paulină precisă -, ci prin poezii; nu prin intelect, ci prin înțelegere sau mai bine zis prin intenție - propriu zis prin intensiune -. (De ce oare, de vreme ce avem extesiune și intensitate, să nu avem și intensiune și extensitate?) Îmi trăiesc acum și aici viața povestind-o. Și acum și aici țin de actualitate, care nutrește și topește succesiunea timpului, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Riga, în fața hotelului începuse o largă foială de oameni. Eu nu înțelegeam rusește și nu pricepeam nimic. Am auzit-o doar pe Tovarășa T. spunând tuturor: - Intrați înăuntru, luăm masa și stăm liniștiți, fiecare în camera lui. Dacă cineva are intenția să plece, o face pe răspunderea lui. Eu nu garantez pentru consecințele din țară. Ce naiba s-o întâmpla? M-am uitat spre Liviu. În cinci minute eram amândoi deja pe strada de vis-à-vis. Tot nu înțelegeam nimic, decât că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iunie, 1990, trezită noaptea de mărșăluitul taburilor și de răpăituri de gloanțe. Începutul regimul taliban le-a interzis să meargă absolut oriunde, lor, neavenitelor, femeilor, născător-îngrijitoare. Bărbații trebuia să poarte turban și barbă și să se îmbrace la ordinele talibanilor. Intenția, îmi spune Jowida, a fost să îi închidă față de orice fel de civilizație. Dacă mă gândesc bine, singura analogie pe care o găsesc este cu activiștii noștri de partid. Spre nenorocul lor însă, era totuși un comunism în Europa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
biroul meu, uitându-se la vrafurile de hârtii în dezordine și la dosarele presărate peste tot cu o expresie de dezgust. Sinceră să fiu, nu am cel mai bibil birou din lume. Adevărul e că... e un dezastru. Dar am intenția să fac ordine cât de curând, și să sortez toate teancurile de contracte vechi, pe podea. Imediat ce-o să am timp. — Întâlnirea e în zece minute, zice, uitându-se la ceas. Vreau să ai gata documentația legată de partea financiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la care să pot exclama ușurată „O, da, firește !”. Însă nu există. Strâng documentul în mână și simt că mă ia cu amețeală. Cum de s-a putut întâmpla așa ceva ? Oare l-am văzut măcar ? L-am pus deoparte, cu intenția de a mă ocupa de el mai târziu ? Nu-mi amintesc. Nu-mi amintesc în ruptul capului. Ce mă fac acum ? În clipa în care încep să estimez consecințele, mă inundă un val de panică. Third Union Bank le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
joc de ei. Deodată, pare de-a dreptul agresiv. Ce-o fi crezând ? Că sunt vreo escroacă și vreau să-i fur ? — Uite ce e... te rog, ascultă-mă. Mă frec pe fața transpirată. Nu am nici cea mai mică intenție să jefuiesc pe nimeni. OK, nu știu să gătesc. Dar am ajuns aici din cauza... unei neînțelegeri. A unei neînțelegeri ? Se încruntă suspicios. — Da, zic, ușor mai tăioasă decât aș fi vrut. Mă așez pe un scaun și-mi masez șalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
loc unde să-mi petrec noaptea. Soții Geiger au crezut că sunt menajeră. Și a doua zi dimineață m-am simțit total aiurea. M-am gândit să încerc să fac asta o dimineață. Dar nu am nici cea mai mică intenție de a rămâne. Și nici să le iau vreun ban, dacă la asta te gândești. Se așterne tăcerea. În cele din urmă, ridic privirea. Nathaniel stă rezemat de blatul de la bucătărie, cu brațele puternice încrucișate. Încruntarea i-a mai dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe sfârșite. Când să iasă, fiica lui îl chemă, Tată, mi-a venit o idee, Ce idee, Da, m-am gândit să-i telefonez lui Marçal să vorbească cu șeful departamentului de achiziții și să încerce să descopere care sunt intențiile Centrului, dacă reducerea comenzii e temporară sau definitivă, știi, tată, că Marçal e respectat de superiorii lui, Cel puțin așa spune el, Spune pentru că e adevărat, replică Marta, nerăbdătoare, și adăugă, Dacă nu vrei, nu sun, Sună, da, sună, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fabricație, sau nici nu e cazul să ne gândim, ce-i dat e bun dat, n-are nevoie de explicații, Cine e vecina, E Isaura Estudiosa, cea care a rămas văduvă acum câteva luni, Este o femeie tânără, Nu am intenția să mă căsătoresc din nou, dacă la asta te gândești, Dacă m-am gândit, nu mi-am dat seama, dar poate c-ar trebui, așa n-ai mai rămâne singur, dacă te încăpățânezi să nu vii cu noi la Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nou, dacă la asta te gândești, Dacă m-am gândit, nu mi-am dat seama, dar poate c-ar trebui, așa n-ai mai rămâne singur, dacă te încăpățânezi să nu vii cu noi la Centru, Repet că n-am intenția să mă căsătoresc, și în nici un caz cu prima femeie care-mi iese în cale, cât despre restul, te rog să nu-mi strici seara, N-am vrut asta, iartă-mă. Marta se ridică, strânse farfuriile și tacâmurile, împături fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
comandă de la editurile din oraș cărțile de studiu necesare, și doar foarte rar câte o operă literară de care s-a vorbit insistent la radio și la televiziune și care corepunde satisfăcător intereselor medii ale locuitorilor prin conținut, stil și intenții. Marçal Gacho nu e omul care să se dedice unor lecturi frecvente și susținute, în orice caz, când vine la olărie cu câte o carte în dar pentru Marta, trebuie recunoscut c-a fost în stare să perceapă diferența între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]