45,107 matches
-
al‑‚\"liq, al‑‚all\"q, al‑F\"”ir are, în tabelele noastre, în total tot cinci echivalente - „Făcătorul”, „Ziditorul”, „Plăsmuitorul”, „Alcătuitorul”, „Creatorul”, traducătorii folosesc doar trei (ASM, GG) sau chiar două (GG) sinonime românești, astfel încât bogăția din original nu este sesizată. Cât privește numele din câmpul semantic „Puternic”, diferențierile dintre nume la traducere sunt și mai puține. Pentru labb\"r, ,, , , Q\"dir, , Muqtadir, soluțiile sunt doar „Atotputernic”, „Tare”, „(Cel) Puternic”, „Preaputernic”." Douăzeci și patru dintre numele coranice din tabelul nostru sunt participii prezente
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mediul înconjurător. Iată câteva rețete care vă vor ajuta să țineți sub control alergiile. Pentru congestia pieptului și șuieratul cauzat de alergii Luați vitamina B de 500 mg de două ori pe zi pentru a vă calma. Ar trebui să sesizați o îmbunătățire în decurs de o lună. Ajută să luați zilnic 500 mg de vitamina C în timpul acestui tratament. Tratament cu miere și oțet Amestecați câte 2 linguri de miere și oțet cu 1 pahar de apă. Beți acest amestec
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
că unele semne de punctuație se folosesc și ca semne ortografice. Punctuația a apărut după ce scrierea avea norme fixate pentru cuvinte, și este firesc ca ea să se integreze otologiei ca ramură a lingvisticii. Apartenența punctuației la ortografie a fost sesizată încă din anul 1828, de către I. H. Rădulescu, în -Prefață la,, Gramatica românească „ Ă,, Cel mai delicat și cu gândire lucru în ortografie și care face cinste duhului românesc este punctuația ; ea desparte și face clare judecățile noastre, arată șirul
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
ț; dar ostilitatea filosofiei este una de principiu: căutarea esenței, a rațiunii de a fi, excluderea narării de povestiri. Miturile trebuie să fie considerate niște alegorii, adică un limbaj indirect În care adevărurile fizice și morale autentice sunt ascunse. A sesiza aceste adevăruri ascunse sub haina mitului Înseamnă să faci inutil Învelișul, de Îndată ce el a fost străpuns (P. Ricoeur, 1968, p. 1042). Interpretarea alegorică a mitului, creată de vechii greci și dezvoltată din vechime până În prezent aproape fără Întrerupere, are un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Dar cât de departe trebuie să meargă cercetătorul Într-o investigație etnografică totală, ca să poată oferi suficiente contexte pentru o interpretare? Altfel spus, un observator, chiar dacă total străin de acea societate, poate diferenția un comportament ritual de alte comportamente, poate sesiza diferența, ruptura dintre acțiunile uzuale și cele ceremoniale. Dar, dacă ritul i se impune ca o „evidență”, semnificația acestuia nu este de la sine evidentă. În antiteză, narațiunea mitică relevă, În simpla ei enunțare, o seamă de Înțelesuri. Chiar dacă acestea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
era limitat de avere, opinii politice, obiceiuri și practicile vieții de zi cu zi”. La rândul său, R. Darnton (2000, p. 110) remarcă: Privitorul, așa cum este el reprezentat În Description, nu vedea numai diviziunile de rang, care erau evidente. El sesiza și anumite demarcații mai puțin vizibile, pentru că știa la fel de bine cine fusese exclus din procesiune și cine fusese inclus. Excluderea și includerea aparțineau aceluiași proces care stabilea granițe, un proces În desfășurare pe străzi și În mințile oamenilor deopotrivă. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc al personajelor, inaptitudinea lor de a judeca și raționa. Micșorează distanța
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de esență caragialiană". Relev cutezanța prin care Loredana Ilie rectifică opiniile critice ale predecesorilor. În poezie, Caragiale a parodiat câteva
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
modurile comice, absurdul comic configurează detașarea creației caragialene de sub rigorile tradiționalismului și intrarea în spațiul perenității, prin deschiderea unor inedite căi de acces spre realitatea extralingvistică: "lista telegramată", colajul, autoreferențialitatea, mixarea registrelor stilistice, cuplurile comice, noncomunicarea. Criticul I. Constantinescu a sesizat comentează Loredana Ilie prezența unui "dadaism avant la léttre" în "tehnica zig-zag-ului", astfel denumită după titlul rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune cuvintele în libertate, cum va proceda peste trei decenii Tristan Tzara. Asociațiile verbale aleatorii imprimă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
niciodată echilibrul nu va fi absolut perfect. Se va intui întotdeauna umbra unui rictus care se anunță, desenul unei posibile grimase, pe scurt, o deformare preferată în care să se transforme cât de curând natura. Arta caricaturistului este de a sesiza aceasta mișcare ușor imperceptibilă și de a o face rizibilă tuturor ochilor, mărind-o [...] Arta sa, care are în ea ceva diabolic, relevă demonul care a doborât îngerul"67. În artele plastice, în teatru, în literatură, caricatura a cunoscut diverse
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
veșnic amatoare de scandaluri, ,,revuluții" sau chefuri gălăgioase și impregnate de un mahalagism care îi repugnă. Violenței verbale și afirmației ostentative, Caragiale îi preferă subtilitatea ironiei care ,,joacă în satira socială a lui Caragiale, rolul sugestiei din poezie"164, după cum sesiza Șerban Cioculescu. În schițele Mici economii, Cadou, Diplomație, Om cu noroc nici un cuvânt al autorului nu indică direct că ceea ce asigură un confort material are un suport imoral, ambiguitățile și aluziile permițând interpretări multiple și menținerea în suspensie a sensului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vadă lumina tiparului în 1984, datorită unui tertip al autorului dezvăluit în ediția a doua din 1996: a atras atenția cenzurii printr-o prefață care necesita corecturi evidente, salvând astfel conținutul propriu-zis al romanului a cărui lectură vigilentă ar fi sesizat implicațiile ironice. În afara poveștii de dragoste conturate ca resort epic fundamental, un alt nivel de lectură relaționează contextul socio-politic în care este scris romanul, cu fabulosul refugiu de tip falanster din Temelia. Utopia organizației himerice din spațiul mental necartografiat al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a mai intâmplat de atâtea ori mai ales având serviciu la vagoanele de băuturi.209 Exemplele selectate, la care se pot adăuga schițele Broaște... destule. Nuvelă pesimistă, Varietăți literare. Canard rățoi și monologul 1 Aprilie, sunt suficiente pentru a putea sesiza specificitatea umorului negru caragialian, menținută, așa cum vom vedea, și la umoriștii care i-au urmat. Ca un pattern general, putem observa că lăcomia, incultura, egoismul și alte asemenea "slăbiciuni" umane conduc, în scrierile lui Caragiale, la involuntara desconsiderare sau luare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
automatismul și banalitatea din traiul acestora. Întotdeauna însă ironia sau întrevăzuta satiră sunt îndulcite de tonul bonom, indulgent. În eroicomicul roman pseudopolițist Cazul maicii Varvara, de exemplu, deși personajele feminine au un comportament verbal asemănător mahalagioaicelor din schițele lui Caragiale, sesizăm îngăduința cu care le sunt divulgate defectele. Reproducerea certurilor dintre măicuțele al căror comportament este departe de a fi unul decent și umil are doar scopul înveselirii narațiunii și nu o funcționalitate satirică. Nenumărate pasaje disculpă, de altfel, personajele, explicând
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personaj care își înșală cu seninătate binefăcătorii și pe cei din jur, își construiește o biografie fictivă renegându-și părinții, și se proiectează daydreaming într-un viitor compensatoriu când va putea să-și plătească toate "polițele" celor care nu-i sesizează valoarea: Oi ajunge eu odată ceva în Țara Românească, o să aibă ei atunci de-a face cu mine!"46. În același timp, însă, existența în planul diurn cotidian apare drept o permanentă contrazicere a acestor visuri, spulberându-i implacabil și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la orice situație. Tipologia panglicarilor politici este întregită cu cea din Ultima oră de Mihail Sebastian și din Schimbarea la față, piesa lui George Mihail Zamfirescu, publicată postum. Între cuplurile BucșanBrănescu și respectiv PamfilBrănescu din cele două piese poate fi sesizat un interesant paralelism. În cazul ambelor perechi există o secretă subordonare a celor doi miniștri, nu întâmplător cu același nume parcă generic, față de mânuitorii din umbră industriașul Bucșan și, respectiv, fiul moșierului Șerban Cruntu Racoviță, Pamfil. Același tip de manipulare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din aria tematicii caragialiene. Fără să zăbovim asupra unui posibil inventar al acestora cu exemplificări care marchează înrudiri de ordinul evidenței între modelul caragialian și numeroase reiterări postcaragialiene, ne propunem să insistăm doar asupra câtorva cazuri în care se pot sesiza nu doar transpuneri obediente ale sugestiilor marelui înaintaș în alte contexte cu minime modificări, ci și abateri profitabile de la liniile majore impuse de tradiția de acest tip. Tema cu cea mai rapidă ancorare intertextuală în universul caragialian este politica, atât
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
opera lui Caragiale drept un depozitar imens de exemple și contraexemple de scriere și vorbire corectă. Stilul său îngrijit, exact, concis și "potrivit" (Tudor Vianu) oricărei teme alese este evidențiat cel mai bine prin contrast cu galimatia "eroilor" săi. Ori de câte ori sesizăm erori gramaticale sau de gândire care nu sunt puse pe seama personajelor, se întrevede fără dificultate intenția de șarjare sau, pur și simplu, de abilă cunoaștere a procedeelor de generare a râsului. Ne amintim, pentru primul caz, de polemicile în care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale precum "dacă e trădare, s-o știm și noi", "avem și noi faliții noștri", "român imparțial" etc. sunt investite cu funcții satirice prin recunoașterea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să creeze un absurd rizibil și înfricoșător totodată, așa cum deliberat procedează Eugen Ionescu, ci se mulțumește să-1 extragă din realitatea în care-l surprinde existând din abundență. Receptându-1 cu luciditate și amărăciune, îl supune atenției celor care trec pe lângă el nesesizându-l: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați; auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați; vedem impostura și ticăloșia, și zâmbim frumos, ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe"15. Tocmai această ignoranță i
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vesel, ci pare profetic, un râs crispat, în fața unei lumi dezechilibrate, reduse la cele mai josnice porniri, în fața unei lumi deformate, dezumanizate"44. Comicul absurdului vizează așadar în cazul operei caragialiene nu doar cel dintâi aspect pe care l-am sesizat în subcapitolul anterior, referitor la declanșarea comicului prin depistarea unui element absurd, ci și raportul mai profund, de revelare a absurdului atotcuprinzător, prin intermediul comicului amar. În afara exemplelor oferite prin schița Căldură mare, ipostazele comicului absurdului la Caragiale sunt destul de numeroase
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întotdeauna pe o exagerare care depășește limitele suportabilului. Primul moment al receptării unei astfel de glume este unul de contrariere, de uluire, urmat de o relaxare generată de constatarea subită că exagerarea a fost făcută tocmai pentru a-i fi sesizată enormitatea: La redacțiunea Războiului-Weiss, se prezenta în anul trecut, pe toamnă, un interesant specimen de surdomut; iată în adevăr cât era de interesant, după cum spune numita foaie "Un surdomut foarte interesant din Szegedia, s-a prezentat azi la redacțiunea noastră
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de comentatori. Inerent caricaturii în general și a celei caragialiene în special, este însă rolul de împrospătare a percepției asupra unor realități anormale, deja asimilate în normal. Deoarece ne atrage atenția asupra diformităților din societate, pe care nu le mai sesizăm din cauza viețuirii prin rutină, caricatura "ne face să descoperim dintr-o dată absurditatea familiarului și familiaritatea absurdului"115. Asociat cu intenția de trezire a conștiințelor, "asediul locului comun"116, detectabil și în caricatura urmuziană, pare subordonat unei pervazive preocupări în direcția
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dragomir, Algazy&Grummer, la cel literar în general, trecând la parodierea vorbirii, prin reducerea acesteia la un amalgam de clișee și de fraze prefabricate, inserate ludic și deliberat ca într-un puzzle eronat. Și în cazul lui Caragiale a fost sesizată lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea, de regulă), la un curent literar (romantismul, simbolismul, sămanătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională, de consum, extinzându-se apoi la aria mai vastă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pare să ilustreze un principiu al futurismului exprimat în Manifestul lui Marinetti din 1915: "E o prostie să ții seama de verosimilitate [...], e o prostie a voi să explici tot ce e reprezentat cu ajutorul logicii, de vreme ce nici în viață nu sesizăm un eveniment în toate cauzele și urmările sale". Nicolae Balotă consideră că Urmuz ar fi putut citi aceste îndemnuri și "se va fi simțit întărit în conștiința eficienței literare a scrisului său" (Nicolae Balotă, op. cit., p. 573) 36 De exemplu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]