45,023 matches
-
Cândii, Valea Șesului, Valea Pinului, Valea Vârjoghii, Valea Bonții, Ciupari, Valea Hotarelor, Cârligele, Pârâul Rece, Valea Casei, Conțu, Valea Vălcii, Negovanu, Valea Pitarului, Valea Doamnei, Sădurel, Valea lui Ivan, Drăgăneasa, Valea lui Roman, Puntea, Mancu, Prejba, Pop, Obrești, Râul Lacului, Valea Plaiului, Juvertul, Mesteacănu, Varul, Priboiul. • Cibin cu cele două brațe (râul Mare și Râul Mic); Cugir (cu afluenții Râul Mic, râul Strei și Sasul); Lotrioara (cu afluenții Valea Ursului și Sterpu) și bazinul superior al Lotrului. Pe suprafața teritorială a
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Ivan, Drăgăneasa, Valea lui Roman, Puntea, Mancu, Prejba, Pop, Obrești, Râul Lacului, Valea Plaiului, Juvertul, Mesteacănu, Varul, Priboiul. • Cibin cu cele două brațe (râul Mare și Râul Mic); Cugir (cu afluenții Râul Mic, râul Strei și Sasul); Lotrioara (cu afluenții Valea Ursului și Sterpu) și bazinul superior al Lotrului. Pe suprafața teritorială a sitului se află trei lacuri de acumulare: Barajul Oașa (lac de acumulare executat pe râul Sebeș), Barajul Negovanu (pe râul Sadu), Barajul Vidra (pe râul Lotru); precum și câteva
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Karînovasî” ca fiind Karinâbâd sau Karnabad, un mic oraș la sud de lanțul muntos balcanic pe care bulgarii îl numesc astăzi Karnobat. Suportul principal al acestei ipoteze, propusă deja de Jireček, este că "ova" în limba turcă înseamnă „câmpie, câmp, vale”, iar "âbâd" în persană înseamnă „loc locuit, cultivat, productiv”. Dar această demonstrație prezintă o falie majoră: de la Dunăre la Karnobat sunt aproximativ 150 km în linie dreaptă, ceea ce înseamnă mai mult de 300 km călare, în pământ de ocupație turcă
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
Astfel a ajuns ruină și uitată. Abia din anul 2004, după ce primăria a curățat de copaci și lăstari coasta dealului pe care se afla vechea cetate săsească, ascunsă de ani de zile privirii, cetatea a devenit din nou vizibilă din vale și domină solemn Saschizul. Cu contribuția voluntarilor fost amenajat drumul care duce la cetate (trepte, bănci, coșuri de gunoi). Potrivit unui studiu de fezabilitate, readucerea Cetății Țărănești din Saschiz la stadiul în care se afla în anul 1965, când a
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
sfârșitul domniei lui Păgân Min, Ajay colaborează cu Golden Path pentru a înlătura și ultimele forțe ale lui Min. În timp ce patrulă un capăt izolat al Kyratului, elicopterul sau este doborât de un atacator necunoscut. Ajay supraviețuiește prăbușirii și descoperă că valea este ocupată de o armată agresivă. Încearcă să ia legătura prin intermediul unei stații de releu pentru a restabili contactul cu Golden Path, dar este obligat să reziste valurilor de atacatori care au fost atrași de vocea de la radio. Ajay descoperă
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
valurilor de atacatori care au fost atrași de vocea de la radio. Ajay descoperă că armata se numește Discipolii lui Yalung, fiind un cult care se închină unui demon din mitologia kyratiană. Discipolii au reușit să elibereze râul care a infestat valea și care i-a transformat pe ocupanți în „Awakened” sau yeti, care își unesc forțele pentru a ataca Kyratul. Dându-și seama că nu se poate întoarce în Kyrat fără a se luptă cu acest cult, Ajay reușește să-i
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
să-i distrugă pas cu pas, găsind și distrugând în cele din urmă și copacul care le furniza discipolilor puterea necesară. Acesta îi dă halucinații lui Ajay, care crede că a fost transformat într-un „Awakened”, dar se trezește în afara văii. Dezvoltarea jocului a fost condusă de Ubisoft Montreal, care a preluat această funcție după lansarea lui "" (2005). Acest studio a colaborat cu alte patru studiouri Ubisoft: Ubisoft Toronto, Red Storm Entertainment, Ubisoft Shanghai și Ubisoft Kiev. Studioul din Montreal a
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
rezervațiile naturale: Cheile Gălzii, Cheile Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Cheile Întregalde, Cheile Vălișoarei, Cheile Pravului, Cheile Tecșeștilor, Cheile Plaiului, Cheile Siloșului, Cheile Râmețului, Cheile Poșăgii, Cheile Turzii, Cheile Turenilor, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Cheile Văii Cetii, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului. Aria protejată (încadrată în bioregiunea alpină a laturii sudice a Munților Apuseni, grupă
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
alpină a laturii sudice a Munților Apuseni, grupă montană ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor; și cea continentală a culoarului depresionar de pe cursul mijlociu al Mureșului) reprezintă o zonă muntoasă cu forme de relief (carstic și exocarstic) diversificate: vârfuri, cheiuri, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, peșteri; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști. Situl adăpostește și asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
situate pe teritoriul nord-vestic al județului Prahova, în Muntenia. Aria naturală se întinde în nord-vestul județului Prahova (în zona de contact a Subcarpaților Prahovei cu prelungirile sudice ale Munților Baiu), ocupând teritoriile administrative ale comunelor: Bertea, Brebu, Secăria, Șotrile și Valea Doftanei; și cel al orașului Comarnic. Aceasta este străbătută de drumul județean DJ102L care leagă localitatea Seciuri de Barajul Paltinu; baraj (aflat în arealul sitului) construit între anii 1968-1971, pe valea râului Doftana. Zona a fost declarată sit de importanță
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
teritoriile administrative ale comunelor: Bertea, Brebu, Secăria, Șotrile și Valea Doftanei; și cel al orașului Comarnic. Aceasta este străbătută de drumul județean DJ102L care leagă localitatea Seciuri de Barajul Paltinu; baraj (aflat în arealul sitului) construit între anii 1968-1971, pe valea râului Doftana. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 (pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
cele mai străvechi mănăstiri din Republica Moldova: Vărzărești (sec. XIV), Căpriana (sec. XIV-XV), Hâncu (sec. XVII), Hârbovăț (sec. XVIII), Hârjăuca (sec. XVIII), Curchi (sec. XVIII), Condrița, ș.a. Relieful este dificil, constituit dintr-un podiș jos, tăiat de un număr mare de văi (săpate mai ales râurile Bâc, Botna, Ichel, Cogâlnic, Lăpușna, precum și aflueții drepți ai Răutului, etc.) întretăiate în toate direcțiile, care au înfățișarea unei aglomerări nesfârșite de dealuri mai mult sau mai puțin rotunjite. Întinse suprafețe sunt supuse eroziunii, cu văi
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
văi (săpate mai ales râurile Bâc, Botna, Ichel, Cogâlnic, Lăpușna, precum și aflueții drepți ai Răutului, etc.) întretăiate în toate direcțiile, care au înfățișarea unei aglomerări nesfârșite de dealuri mai mult sau mai puțin rotunjite. Întinse suprafețe sunt supuse eroziunii, cu văi adânci disecate de traversarea râurilor mai sus enumerate; de asemenea sunt răspândite rigolele, ravenele și hârtoapele (depresiuni cu diametrul de 3-5 km în formă de amfiteatre mari). Alunecările de teren pe locuri sunt carstice. Actualele verigi de dealuri mai mari
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
sub formă de argile, marne, calcare, nisipuri, gresii și loess cuaternar, ca urmare formându-se insule și movile pe atunci submarine. Dealurile Codrilor au o formă lunguiață cu o lățime maximă (vest-est) de 60-65 km și lungimea (nord-sud-est) 100-110 km. Văile cuprinse în acest areal au în principal direcția vest-est, mai rar sud-est și sud-vest. Codrii sunt divizați în două regiuni naturale: în Codru cresc aproape 1000 soiuri de plante protejate, adică jumătate din flora, caracteristică pentru R. Moldova. Cele mai
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
Scandinavă spre sud până în Munții Pirinei, Italia, Peninsula Balcanică, Transcaucazia, iar spre răsărit, până în zona Centrală a Siberiei (Munții Altai și Sayan). În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia, fiind întâlnit în toate depresiunile și văile carpatice împădurite, la altitudini de 600-1 800 m (Masivul Ceahlău, Retezat, Ciucaș; Bucegi și Gârbova; Munții Godeanu și Făgăraș) Trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților: în pădurile de foioase în care
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
Munții Godeanu și Făgăraș) Trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților: în pădurile de foioase în care predomină fagul și în cele de conifere, cu trunchiuri doborâte la sol, în luncile și văile cu pante însorite, dar cu bogat înveliș de vegetație. Preferă totuși rariștile din inima pădurii și pe cele de pe margini, de unde pot ieși și la câmp. Duce viață galericolă, săpându-și o rețea superficială de galerii în sol, la adâncimea
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
un ton solemn: Scris-am ritm și rime, stihuri mii o sută douăzeci," Șahii de odinioară zugrăvindu-mi-i pe veci." Zugrăvii armuri și zale, ipingele ostășești," Scuturi, paloșe, pumnale, arcurile-împărătești," lănci și prăștii și arcane și-aripatele săgeți, " șesuri, văi, poduri, oceane și cetăți și călăreți," zugrăvii dușmanii noștri. Pe prieteni zugrăvii" Zugrăvii toți șahii, prinții duși în lumea celor vii" Slava lor e colb... Mormântul li-i tăcut, tăceri se cern." Din morminte înviară doar prin versul meu etern
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
Vrancei. Pe măsura preluării frontului său de către forțele rusești, marile unități din compunere au fost redislocate succesiv pe alte fronturi, începând cu Divizia 14 Infanterie, urmată de Diviziile 7 și 8 Infanterie. Divizia 15 Infanterie va rămâne pe poziție pe Valea Oituzului, intrând în compunerea Armatei 2. La 13 decembrie 1916 comandamentul Armatei de Nord a fost desființat, marile unități din compunerea sa continuând să lupte în compunerea Armata 1 și Armata 2, participând la operațiile militare până la sfârșitul războiului În
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
2768 din 13/26 august 1916, Armata de Nord, cu un efectiv inițial de 41.000 de militari (107.948 de oameni la terminarea mobilizării), a trecut la ofensivă pe un front cu o dezvoltare de circa 270 km, între văile Bistriței și Cașinului, având misiunea de a nimici rezistența inamicului și a ajunge cât mai rapid în văile superioare ale Mureșului și Oltului, creându-și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata 9 rusă. În vederea
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
107.948 de oameni la terminarea mobilizării), a trecut la ofensivă pe un front cu o dezvoltare de circa 270 km, între văile Bistriței și Cașinului, având misiunea de a nimici rezistența inamicului și a ajunge cât mai rapid în văile superioare ale Mureșului și Oltului, creându-și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata 9 rusă. În vederea trecerii la ofensivă, Armata de Nord a constituit un dispozitiv de luptă cu cele trei divizii de infanterie
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 7 Infanterie și 1 batalion din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, în valea Oituzului. Raportul de forțe era unul net favorabil părții române: În prima etapă a ofensivei au acționat grupurile de acoperire, misiunea lor principală fiind de a asigura deschiderea trecătorilor din Carpații Orientali și crearea condițiilor favorabile pentru afluirea și concentrarea
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
batalioane de infanterie și 8 baterii de artilerie, a organizat trei grupuri de acoperire: Până la data de 2 septembrie 1916, grupurile de acoperire ale Divizie 14 Infanterie au deschis trecătorile omonime atingând aliniamentul: vârful Călimănel - Bilbor - imediat vest Borsec - confluența valea Putnei cu Putna Puturoasă. În același timp, a început deplasarea grosului forțelor diviziei din raionul de concentrare de pe valea Bistriței spre zona acțiunilor de luptă. Divizia 7 Infanterie (comandant - general de brigadă Ioan Istrate), cu un efectiv de 14.000
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
1916, grupurile de acoperire ale Divizie 14 Infanterie au deschis trecătorile omonime atingând aliniamentul: vârful Călimănel - Bilbor - imediat vest Borsec - confluența valea Putnei cu Putna Puturoasă. În același timp, a început deplasarea grosului forțelor diviziei din raionul de concentrare de pe valea Bistriței spre zona acțiunilor de luptă. Divizia 7 Infanterie (comandant - general de brigadă Ioan Istrate), cu un efectiv de 14.000 de militari grupați în 13 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie, a organizat două grupuri de acoperire
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
militari grupați în 10 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie, a organizat un singur grup de acoperire, grupul „"Ghimeș"”, sub comanda comandantului Brigăzii 15 infanterie, generalul de brigadă Nicolae Petala, acționând pe un front de 32 kilometri în văile râurilor Slănic, Oituz și Cașin. Forțele Diviziei 8 Infanterie au eliberat orașul Târgu Secuiesc, la 30 august 1916, iar până la 2 septembrie au deschis trecătorile pătrunzând în depresiunea Târgu Secuiesc. Divizia 2 Cavalerie (comandant - general de brigadă Grigore Basarabescu) concentrată
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
8 Infanterie au eliberat orașul Târgu Secuiesc, la 30 august 1916, iar până la 2 septembrie au deschis trecătorile pătrunzând în depresiunea Târgu Secuiesc. Divizia 2 Cavalerie (comandant - general de brigadă Grigore Basarabescu) concentrată inițial la Onești, s-a deplasat pe valea Oituzului, a depășit „Grupul Oituz” la 31 august 1916, primind misiunea de a ocupa depozitele inamicului din zona Târgu Secuiesc concomitent cu executarea de acțiuni de cercetare ofensivă spre Miercurea Ciuc, cu Regimentul 7 Roșiori. Regimentele 11 Roșiori și 8 Vânători
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]