44,861 matches
-
nou obosită. Doamne, adu-l înapoi pe Fleming ! Dilema Veche, noiembrie 2008 Un plan divin întoarcere la Brideshead/Brideshead Revisited (Marea Britanie, 2008), de Julian Jarrold Brideshead Revisited e o adaptare cel puțin inteligentă a cărții lui Evelyn Waugh cea mai îndrăgită, dar și cea mai contestată (la ea acasă ; la noi nici nu s-a trades ) dintre cărțile unui scriitor britanic (1903-1966) care a fost cu siguranță un vîrf al generației sale, egalul lui Orwell și al lui Graham Greene. Matthew
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
așa, domnu’ învățător! Am învățat noi cântece de la dumneavoastră și tot ce am aflat e neprețuit. Nici nu am știut cum trece timpul, că vedeți că s-a și înserat, încheie Gheorghiță discuția, luându-și un rămas bun respectuos de la îndrăgitul fost dascăl. Capitolul XIX Frământări și acasă − Lențâca, ce-o fi având mama de tot plânge întruna? Mă uit la dânsa și văd cum îi curg lacrimi, șiroaie, da’ nu știu ce are, o doare ceva? − Ce știu eu, Săndel? Eu nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
noroc de a mă fi născut cu dragoste de cinste, adevăr și dreptate și mai ales m-am născut cu o pătimașă dragoste de carte, de a ști mereu mai mult. Acest fapt m a ajutat enorm în perfecționarea profesiei îndrăgite și visate de la zece ani. Am avut marele noroc de a lucra în nobila profesie de cizelare a sufletului copiilor, asemănător cu strașnicii bijutieri care cizelează materialul brut, adăugându-i noi și noi valențe, noi și noi carate. N-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
teatru, de film sau de stadion. În cazul meu, m-am atașat de prea mulți eroi și eroine ca să mă "fixez" pe un singur model, trezindu-mă în final cu un "idol păgân", straniu la înfățișare, care încorpora pe toți îndrăgiții și admirații mei de peste ani. Ca june diplomat, m-am oprit totuși ca standard de cunoștințe și înțelepciune la un distins reprezentant al Renașterii, calificat de Voltaire drept "omul care știe tot ce se poate ști și multe lucruri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fost legați de Weimar. Fusesem la Weimar în mai multe rânduri și de fiecare dată trăiam o bucurie nemărginita imaginându-mi că undeva, pe o straduță, intr-o biserică, într-un parc, într-o bodegă, puteam să întalnesc pe "cineva" îndrăgit .Și erau atâția! Lucas Cranach cel Batrân, Bach, Liszt Goethe, Schiller, Schopenhauer și de ce nu "Ingerul albastru"-Marlene Dietrich! Ne rezervasem din timp cazarea la Hotel Elephant, unde deși tariful era "usturător" merita! Nu mai era construcția din 1696 unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în calitate de cetățean român și până la o decizie a Ministerului de Interne este scos din orice funcție și rămâne șomer. Se întoarce la Iași și, datorită talentului său, este angajat artist liric la Filarmonica din Iași, fiind unul din cei mai îndrăgiți Soliști ai Operei, ai corului Filarmonicii și dintre cadrele învățământului de specialitate. Pensionat, pleacă la Galați la rudele sale, cu nostalgia Iașului în suflet, preocupat de evoluția vieții în Basarabia și de evenimentele politice, în principal în relațiile cu Patria
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
e Cellini“, intervine Levine, „Cellini, o operă puțin cunoscută, se pretează la orice și regizorul poate să-și permită toate trăsnăile, dar cu Faust nu putem avea surprize, cu Faust nu ne jucăm, e una dintre cele mai populare și Îndrăgite opere din repertoriu“. La care Volpe adaugă: „Trebuie să lași surprizele și să ne dai un spectacol realist și tradițional. Ești capabil?“. M-am abținut să-l Întreb: „Dacă vreți un spectacol tradițional, de ce ați apelat la mine?!“. Dar am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o splendidă pregătire pentru capacitatea mea de a Îndura pierderile de mai târziu. Simbolurile și Însemnele ei speciale mi-au devenit la fel de dragi și de sfinte precum erau pentru ea. Printre acestea era Încăperea care fusese rezervată În trecut pasiunii Îndrăgite de mama, un laborator de chimie; mai era teiul care marca locul de pe marginea drumului ce urca spre satul Griazno (accentul pe ultima silabă), pe panta cea mai abruptă unde preferai să „iei bicicleta de coarne“ (bïka za roga), după cum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la conac, un straniu tabu Îi Împiedica pare-se pe părinți să identifice stafia, În ideea că o referire concretă ar fi putut introduce prezența Răului În acea expresie vagă și fermecătoare care desemna o plimbare pitorească Într-un loc Îndrăgit, la țară. Mi se pare și acum ciudat că până și tata, care deținea atât de multe informații despre Decembriști și nutrea pentru ei mult mai multă simpatie decât rudele lui, nu l-a menționat niciodată, din câte mi-aduc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ultimul timp tata fusese antrenat de Thernant, un maître d’armes și mai bun decât Loustalot. Ce armă va alege adversarul lui, mă tot Întrebam - sabia sau glontele? Sau alegerea fusese deja făcută? Am Încercat să transfer cu grijă imaginea Îndrăgită, familiară, extrem de vie a tatei la scrimă, minus masca și costumul vătuit, pe terenul de duelare, În vreun hambar sau vreo școală de călărie. I-am vizualizat pe el și pe adversarul lui, amândoi cu piepturile goale, cu pantaloni negri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Petersburg-ului. „De ce eram atât de bucuroși când ploua?“ a Întrebat ea Într-una din ultimele ei scrisori, Întorcându-se parcă la izvorul pur al retoricii. „Boje moi“ (mon Dieu - mai degrabă decât Dumnezeule) unde a dispărut această Îndepărtată, luminoasă, strălucitoare, Îndrăgită: Vsio eto daliokoe, svetloe, miloe? (În rusă nu este nevoie de subiect aici, pentru că toate sunt adjective neutre care joacă rolul unor substantive abstracte, pe o scenă goală, Într-o lumină discretă.) Tamara, Rusia, păduri sălbatice avansate la demnitatea de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai mult idealism social și la mai puțin snobism intelectual, decât termenul de „intelectuali“, așa cum este el folosit În America) nu aveau nici timp și nici motive să-și facă legături În afara cercului lor. Astăzi, Într-o lume nouă și Îndrăgită, În care am Învățat să mă simt ca acasă, cu aceeași ușurință cu care am Încetat să pun bara la cifra 7, extrovertiții și cosmopoliții În fața cărora se Întâmplă să menționez aceste chestiuni din trecut, Își Închipuie că glumesc sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dincolo de paravanul acestei „colegialități” fictive, demersurile pentru pedepsirea mea și a altora se desfășurau normal. Până la clarificarea situației mele, am continuat să merg la cursuri și seminarii. La seminarul de literatură universală, pe care îl conducea, Edgar Papu, cel mai îndrăgit dintre profesorii noștri, arestat de mai multe ori din cauza convingerilor sale religioase în primii trei ani ai studenției mele bucureștene, îmi arăta acum o simpatie vădită, sfidătoare. În acele zile chinuitoare, de așteptare a deznodământului, m-am întâlnit odată cu profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pur si simplu să ne mai țină. Nici vorbă de cutremur, cum ar putea bănui pățitul cititor bucureștean, și evident, cel vrâncean, Năsăudul nefiind o zonă seismică. Ne întoarcem, Doina și cu mine, de la Cormaia, mica noastră excursie, atât de îndrăgită, trecusem de dealuri, coboram, ne apropiam de casă când, ajunși la râpele golașe de argilă, pe care de obicei le străbăteam în câteva minte, ne-am pomenit în situația disperat-comică de a nu mai putea înainta. Aversele de ploaie transformaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de familiar și totuși de atâta vreme nemaiauzit, îmi ia lehamitea cu mâna, mă împrospătează, mă umple de o melancolie binefăcătoare. * Interrealitate, sau ce alt cuvânt corespunzător intertextualității să folosesc? Uitându-mă la televizor la un meci de fotbal din îndrăgitul campionat al Italiei și auzind, la un moment dat, o trompetă intonând din tribune, parcă de departe, oarecum stins, mereu tulburătoarea Marseieză, devin, din spectator, participant - participant la una din bătăliile napoleoniene în al cărei dramatic vălmășag mă pomenesc prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unul din puii ei. Blaga I se păru că luna pe casă ivită E unul din cățeluși. I. Olteanu Disperarea eternului și universalului sentiment matern călcat brutal în picioare naște încă o dată, resuscită pe unul din căței (pe cel mai îndrăgit probabil) cu ajutorul unei geniale metafore. Dar luna începe să apună și dispare din raza privirii ei deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui salvat (unitatea cosmosului nu e aici o vorbă goală) piere încă o dată. După cruzimea omului - cruzimea naturii. Batjocorirea dintotdeauna a celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a decis să scrie o operă după piesa dramatică a lui Beaumarchais, nu bănuia că va fi atât de sedus de libret încât să o compună în două săptămâni. Nici măcar nu visa că va fi una din cele mai îndrăgite lucrări ale sale și posteritatea o va păstra la loc de cinste (față de alte zeci de compoziții ale sale, multe din ele mai întâi ocolite și apoi uitate). Doar pe scena ieșeană, această capodoperă rossiniană a depășit de mult cifra
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
loc manifestarea artistică face cinste unui oraș cultural, cum este pe bună dreptate denumit Iașul. O sală plină până la refuz, cu spectatori preponderent tineri, care se adună de fiecare dată în număr mare, oricât de des ar fi programată această îndrăgită operă a lui Verdi, a urmărit cu respirația tăiată momentele muzicale de excepție. În distribuție apărea un nou debut în rolul Violeta Valery. Distribuirea, în această operă, a tinerei soprane Diana Bucur, care s-a impus de fiecare dată, indiferent
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Vintilă, la cei 80 de ani împliniți. Cei prezenți au urmărit cu încântare un astfel de program. Căci ascultându-l pe Alexandru Tomescu în interpretarea Concertului nr. 1 pentru vioară și orchestră de Max Bruch și mai apoi dificilele, dar îndrăgitele Melodii lăutărești de Pablo de Sarasate, se prefigura deja un moment sărbătoresc. Cel mai strălucit reprezentant al tinerei generații de violoniști a onorat cu prezența sa jubileul, și cinste lui! De asemeni, se cuvin laude sopranei Ada Burlui. Programul oferit
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ieșene, organizatoarea concertului. Urmărind, cu detașare, repetițiile anunțatei manifestări, am ajuns la concluzia atributului subliniat încă din titlu. Am ascultat în partea întâi Momentul american, care cuprinde importante piese de Big Band melody și Big Band vocal, având ca solistă îndrăgita soprană Bianca Ionescu. Prestația vocală a solistei, de reală calitate, a servit cum se cuvine atât stilul dificilelor piese din program, cât mai ales dificultățile tehnice pentru voce, rezolvate cu brio. În aranjamentul orchestral al tuturor celor șase puncte ale
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
din punct de vedere al componenților ei, prin experiența câștigată în multe confruntări internaționale la care a cucerit numeroși lauri, se impune de fiecare dată în fața publicului. Prima parte a Concertului, din seara de 23 decembrie 2004, a cuprins colinde îndrăgite ale celor mai reprezentativi compozitori români ai genului. Tinerii, pe lângă evocarea tematică a colindelor care ne răscolea fiecăruia trecute amintiri, printr-o calitate vocală, un echilibru corect între voci și o perfectă dicție, au făcut evidente virtuțile de care aminteam
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pagini ale monumentalei sale opere. Ca o premoniție, compozitorul, în ultimele clipe ale vieții sale, îndreaptă o rugă fierbinte către Dumnezeu, spre a da odihnă veșnică tuturor celor dispăruți. În același timp, ne-a fost îndreptat gândul către unul din îndrăgiții noștri colegi, Vasile Spătărelu, colaborator apropiat Operei, care, înaintea neașteptatului sfârșit, a încheiat aranjarea la două și trei voci a Liturghiei, ca ultimă rugă! Premiera de succes - pregătită cu grijă - se cuvine a mai fi programată și cu alte prilejuri
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
interese oculte (și conjuncturi favorabile acestora) au determinat despărțirea ei definitivă de scenă, ceea ce a marcat-o profund și constant când își exprima mâhnirea și când evoca trecutul său, pentru faptul că a fost îndepărtată în mod brutal, de profesia îndrăgită. A continuat totuși să-și dea măsura măiestriei, prin îndrumări valoroase oferite multor elemente talentate care i-au cerut sprijinul și care au făcut mare carieră. A lansat talente ca Maria Slătinaru-Nistor, Rodica Toma, Angela Nemeș și altele, în calitatea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
colegii generației sale, uniți în același crez! Generațiile viitoare, dacă păstrează exemplul dăruirii fondatorilor, vor putea egala (și chiar depăși) toate performanțele artistice (uitate!) înregistrate anterior pe scena lirică ieșeană. Cortina a căzut și peste moartea scenică a personajelor sale îndrăgite atât de mult! Inegalabila Florica Mărieș și-a încrustat însă numele rolurilor pentru a fi mereu împreună cu ele, pe lespedea criptei în care-și doarme veșnicia!Ă Nu vor fi uitate, așadar, nici personajele întruchipate, nici interpreta lor, cu apăsarea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
scenice devine o legendă vie a Teatrului Național! Prin paleta variată de roluri pe care reușește să le interpreteze cu profesionalism, trece cu ușurință de la un registru la altul, fiind prezent în diverse distribuții, aproape seară de seară pe scena îndrăgită! Am motive ca acest fapt să mă bucure nespus de mult și mă duce cu gândul la acea toamnă a anului 1954, când, în calitate de profesor la cercul de artă dramatică de la Palatul Copiilor, aveam în fața mea un copil de o
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]