46,314 matches
-
în aceeași localitate în 1926-1927. El a achiziționat numeroase lucrări ale lui pe care le-a donat "muzeului Prahovei". Membru al unei importante familii românești, fost lider politic din județul Prahova, Toma T. Socolescu a refuzat să intre în organizația comunistă a arhitecților, ceea ce a dus la etichetarea sa ca dușman al poporului, fiind apoi amenințat, șantajat și hărțuit de autoritățile comuniste. Averea și proprietățile sale au fost confiscate sau furate în anii 1950 de către Securitate și de către administrația locală comunistă
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
unei importante familii românești, fost lider politic din județul Prahova, Toma T. Socolescu a refuzat să intre în organizația comunistă a arhitecților, ceea ce a dus la etichetarea sa ca dușman al poporului, fiind apoi amenințat, șantajat și hărțuit de autoritățile comuniste. Averea și proprietățile sale au fost confiscate sau furate în anii 1950 de către Securitate și de către administrația locală comunistă. Familia sa, ca de altfel majoritatea familiilor din elita societății românești, a suferit în special din această cauză. Având interdicție de
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
comunistă a arhitecților, ceea ce a dus la etichetarea sa ca dușman al poporului, fiind apoi amenințat, șantajat și hărțuit de autoritățile comuniste. Averea și proprietățile sale au fost confiscate sau furate în anii 1950 de către Securitate și de către administrația locală comunistă. Familia sa, ca de altfel majoritatea familiilor din elita societății românești, a suferit în special din această cauză. Având interdicție de a mai profesa ca arhitect, el a fost evacuat din casa sa din Păulești pe 21 februarie 1952 și
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
21 februarie 1952 și s-a mutat cu fiul său, Toma Barbu Socolescu, în București. Familia Socolescu a fost hărțuită de Securitate până aproape de moartea arhitectului, în 1960. Fără vreun venit, și fiindu-i refuzată o pensie decentă de către autoritățile comuniste, el avea să lucreze până la vârsta la 74 de ani la Institutul de Construcții și Planificare Urbanistică (ISPROR). Începând cu 1953, din ICSOR ("Institutul Central pentru Sistematizarea Orașelor și Regiunilor"), el a fost detașat la Departamentul pentru Monumente Istorice pentru
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
titlului de "Cetățean de Onoare al Orașului Ploiești", pe 29 septembrie 2010. O parte din operele arhitectonice ale lui Toma T. Socolescu au fost distruse parțial de către bombardamentele anglo-americane din 1943-1944, în special în Ploiești, dar mai ales de către regimul comunist și în special de Nicolae Ceaușescu care a urmărit ștergerea tuturor urmelor sufletului și a arhitecturii românești prin procesul de sistematizare. Obiectivul era ca toată populația să trăiască în același tip de locuință - blocuri (imobile similare, fără formă estetică). Asemenea
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
și a arhitecturii românești prin procesul de sistematizare. Obiectivul era ca toată populația să trăiască în același tip de locuință - blocuri (imobile similare, fără formă estetică). Asemenea multor proprietăți și obiecte de valoare confiscate de către statul român în perioada totalitară comunistă, o parte a proprietăților sale au fost returnate într-o stare avansată de degradare, precum conacul Socolescu din Păulești , sau imobilul Toma T. Socolescu din Ploiești, total desfigurat în anii 1950. Casa sa din Păulești a fost complet jefuită de
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
construcție. A fost returnată doar parțial familiei în 2006. Cele mai multe din proiectele și clădirile reușite din Ploiești, inclusiv unele construite de către Toma T. Socolescu, tatăl sau Toma N. Socolescu sau de către unchiul Ion N. Socolescu, au fost distruse de către regimul comunist, sub pretextul avariilor înregistrate la cutremurul din 1940 și mai ales la seismul din 1977. Desfigurat din cauza politicii de "tabula rasa", orașul a păstrat numai o mică parte din patrimoniul său arhitectural și istoric. Din 1949, Toma T. Socolescu și-
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
ale României. Scrierile sale, în care obișnuia să se retragă, demonstrează o pregnantă modestie și fac dovada unei conștiente omisiuni de a întocmi o listă cu toate lucrările sale. Pe de altă parte, probabil din cauza presiunilor poliției politice a regimului comunist, a cărei victimă a fost, a ales să nu menționeze o serie de lucrări în memoriile sale pentru a nu face rău altor familii. Securitatea urmărea familiile înstărite din perioada interbelică și căuta orice motiv pentru a le prelua proprietățile
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
profil profesional - tâmplărie, mecanică, textile. Școala a construit un teren de sport în parc, printre arborii ornamentali plantați de familia Carp. Clădirea școlii și terenul aferent de 2450 mp au intrat în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării. În perioada regimului comunist și în anii următori de după Revoluția din decembrie 1989, clădirile de pe domeniul conacului au fost reparate fără nicio grijă față de stilul arhitectural al ansamblului. Conacul a fost analizat de specialiști, constatându-se următoarele: Din cauza degradărilor suferite, clădirea devenise vulnerabilă la
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
Todiraș, Hârlău, 1994), în această casă a poposit deseori scriitorul Mihail Sadoveanu, care călătorea uneori cu George Topârceanu și Demostene Botez, în drumul său spre locurile de vânătoare, dar și pentru a căuta subiecte pentru cărțile sale. După instaurarea regimului comunist, începând din anul 1950, în această clădire a funcționat Casa de Cultură a orașului Hârlău, evoluând pe scena sa formații de teatru, de muzică ușoară, de muzică folclorică, teatru de păpuși, diferite cercuri (literar, artă plastică, filatelic, de învățare a
Casa de cultură din Hârlău () [Corola-website/Science/316357_a_317686]
-
doua arestare de către Securitate în 1960; a fost condamnat la patru ani de închisoare, pentru „agitație contra-revoluționară” și „discuții dușmănoase”, fiind grațiat după doi ani (1960 - 1962). În cei patru ani cât a fost deținut politic, a fost în închisorile comuniste de la Jilava, Malmaison și Gherla. A fost reprimit ca membru definitiv în Uniunea Scriitorilor, în anul 1971, la recomandarea scriitorilor Horia Lovinescu, Nicolae Țic și Laurențiu Fulga. Octav Măgureanu a primit de două ori Premiul al II-lea la Concursul
Octav Măgureanu () [Corola-website/Science/316377_a_317706]
-
volumul „Trapezăria”, conținând șapte piese de teatru. A tradus piese de teatru scrise de George Bernard Shaw, August Strindberg și Ludwig Anzengruber, ulterior fiind publicate sau incluse în repertoriul unor teatre. A fost citat în „Memorialul Scriitorilor încarcerați sub regimul comunist”, de către scriitorul Ion Lazu, pentru Uniunea Scriitorilor din România. Octav Măgureanu a încetat din viață la 16 noiembrie 1973, la București.
Octav Măgureanu () [Corola-website/Science/316377_a_317706]
-
sector la Spitalul Brâncovenesc. În mai 1959, susține atestarea pe postul de șef de sector și dă și concurs de medic primar, la care a reușit. În mod întâmplator, în 1948, Gheorghe Plăcințeanu îi cunoaste pe Tanți Gheorghiu, fiica liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, și pe soțul acesteia, Cezar Grigoriu, cântăreț, membru în celebrul Trio Grigoriu. Simpatizând, rămân în contact și doctorul Plăcințeanu este invitat la petrecerile organizate de aceștia unde o cunoaște pe Lica Gheorghiu, sora Tanței, actriță de teatru și
Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu () [Corola-website/Science/316392_a_317721]
-
mai posibil « neaoș românești » mergând până a își schimbă numele insuficient românesc. O formă mai rară de snobism literar apare la oraș în anii antebelici, în jurul românului « Maitreyi » de Mircea Eliade: modă este, un timp, să fii "indianist". În perioada comunistă (1945-1989) snobismul ia forme noi, semnalate, măi timid desigur, în spectacolele lui Toma Caragiu. ul comunist nu mai este atras de occident, nici de naționalism, nici de civilizația indiană ; el se mândrește cu "origini sociale sănătoase" (adică din proletariat), este
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
de snobism literar apare la oraș în anii antebelici, în jurul românului « Maitreyi » de Mircea Eliade: modă este, un timp, să fii "indianist". În perioada comunistă (1945-1989) snobismul ia forme noi, semnalate, măi timid desigur, în spectacolele lui Toma Caragiu. ul comunist nu mai este atras de occident, nici de naționalism, nici de civilizația indiană ; el se mândrește cu "origini sociale sănătoase" (adică din proletariat), este inițial cel mai bun cunoscător al Uniunii sovietice, face eforturi pentru a cunoaște și folosi limba
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
se mândrește cu relațiile sale în sferele conducătoare ale Partidului și cu privilegiile la care are acces (case de odihnă, bilete de concediu, posibilitatea de a călători peste hotare, acces la valută, medic la spitalul Elias ș.a.m.d.). Snobul comunist se recunoaște prin folosirea limbajului proletcultist, prin preferință să pentru realismul socialist în artă, iar în Moldova sovietică prin folosirea unei « "limbi moldovenești" » formată dintr-un amestec între limba rusă și graiul moldovenesc al limbii române (cei mai snobi folosind
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
de un Flondor. Activitatea sa de Rezident Regal și-a încheiat-o la 23 septembrie 1940 în orașul Vatra Dornei. După părăsirea Bucovinei de Nord, Gheorghe Flondor se retrage din orice activitate politică și se stabilește în orașul Sibiu. Regimul comunist îl va pune la stâlpul infamiei pentru vina de a fi fost rezident regal. În anul 1952 a fost arestat, fiind judecat și condamnat de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a la 10 ani temniță grea într-un proces
Bustul lui Gheorghe Flondor din Rădăuți () [Corola-website/Science/316460_a_317789]
-
emigrare evreiască clandestină pe calea mării spre Palestina - Mossad Le' aliya Bet.( În acei ani, Marea Britanie, care era puterea mandatară în Palestina, împiedica imigrația evreilor în virtutea așa numitei Cărți Albe MacDonald, adoptate sub presiunea naționaliștilor arabi). În anul 1949 autoritățile comuniste române au închis biroul organizației sioniste de emigrare iar Artur Mendelowitz și soția sa, aflați în pericol, au fost nevoiți să părăsească în pripă România cu pașapoarte false. La o lună după ce a emigrat în Statul Israel, care se întemeiase
Amos Manor () [Corola-website/Science/322328_a_323657]
-
(în arabă: توفيق طوبي , în ebraică תופיק טובי, 2 mai1922 - 12 martie 2011) a fost un politician arab israelian, comunist, secretar general al Partidului Comunist din Israel intre anii 1989-1993, deputat în Knesset între anii 1949-1990. Ca reprezentant al opoziției parlamentare comuniste și naționale arabe, a fost în permanență un critic al politicii guvernelor Israelului. s-a născut la Haifa
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
(în arabă: توفيق طوبي , în ebraică תופיק טובי, 2 mai1922 - 12 martie 2011) a fost un politician arab israelian, comunist, secretar general al Partidului Comunist din Israel intre anii 1989-1993, deputat în Knesset între anii 1949-1990. Ca reprezentant al opoziției parlamentare comuniste și naționale arabe, a fost în permanență un critic al politicii guvernelor Israelului. s-a născut la Haifa, în Palestina sub mandat britanic
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
arabă: توفيق طوبي , în ebraică תופיק טובי, 2 mai1922 - 12 martie 2011) a fost un politician arab israelian, comunist, secretar general al Partidului Comunist din Israel intre anii 1989-1993, deputat în Knesset între anii 1949-1990. Ca reprezentant al opoziției parlamentare comuniste și naționale arabe, a fost în permanență un critic al politicii guvernelor Israelului. s-a născut la Haifa, în Palestina sub mandat britanic, într-o familie de arabi creștini ortodocși. Studiile secundare le-a urmat la școala-internat Mount Zion a
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
născut la Haifa, în Palestina sub mandat britanic, într-o familie de arabi creștini ortodocși. Studiile secundare le-a urmat la școala-internat Mount Zion a Misiunii engleze din Ierusalim. De la vârsta de 18 ani, în 1940 a aderat la Partidul Comunist din Palestina (PaKaP). În anul 1943 s-a alăturat fracțiunii arabe a partidului, care s-a constituit într-un partid separat numit Liga de Eliberare Națională. S-a opus planului de impartire a Palestinei între un stat evreiesc și unul
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
de Eliberare Națională. S-a opus planului de impartire a Palestinei între un stat evreiesc și unul arab, dar mai pe urmă l-a sprijinit, conform cu schimbarea de poziție a Uniunii Sovietice. In 1948 s-a numărat printre fondatorii Partidului Comunist Israelian (Maki) format prin reunirea comuniștilor evrei din Palestina cu Liga de Eliberare Națională arabă. A fost membru în Comitetul Central, în Biroul Politic și în Secretariatul P.C.Israelian. A fost ales deputat în parlamentul Israelului, Knesset, de la începutul existenței
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
au căzut împuscați de către o unitate militară israeliană. Crima de la Kfar Kassem a scandalizat opinia publică israeliană, arabă și evreiască, fiind și o pângărire a tradiției denumite "puritatea armei" cu care se mândrește armata israeliană. În anul 1965 când Partidul Comunist Israelian a scindat, Tubi a făcut parte din fracțiunea minoritară filosovietică și predominant arabă Rakah (Noua Lista Comunistă) de sub conducerea lui Meir Vilner, care s-a rupt de partidul Maki care devenise critic față de politica sovietică și față de antisionism. Tubi
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
și evreiască, fiind și o pângărire a tradiției denumite "puritatea armei" cu care se mândrește armata israeliană. În anul 1965 când Partidul Comunist Israelian a scindat, Tubi a făcut parte din fracțiunea minoritară filosovietică și predominant arabă Rakah (Noua Lista Comunistă) de sub conducerea lui Meir Vilner, care s-a rupt de partidul Maki care devenise critic față de politica sovietică și față de antisionism. Tubi a fost numărul doi al acestui partid în Knesset, mai apoi, din 1977- pe locul doi din fracțiunea
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]