51,037 matches
-
falange. Celălalt organ pe care-l numim creier, cel cu care am venit pe lume, pe care-l transportăm în craniu și care ne transportă pe noi pentru ca noi să-l transportăm pe el, n-a produs niciodată decât niște intenții vagi, generale, difuze, și, mai ales, puțin variate, despre ce trebuie să facă mâinile și degetele. De exemplu, dacă creierului din cap i-a venit ideea unei picturi, sau muzici, sau sculpturi, sau literaturi, sau păpuși de lut, el n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
menite să umple și să încheie discursul. Din fericire, trecerea pe lângă camionul incendiat abătu atenția de la un diferend gata-gata să devină o ceartă de familie, care, s-o spunem, nu va trece de o simplă amenințare, deși Marçal Gacho are intenția să reia subiectul când va fi singur cu nevasta, în dormitor și cu ușa închisă. Cu o ușurare vizibilă, Cipriano Algor lăsă deoparte păpușile de lut ca să-și expună bănuielile iscate de incendiu, poziție pe care Marçal, încă enervat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se vinde de pe o zi pe alta, că n-o s-o vândă după ce ne instalăm, tu și cu mine, că se apucă să caute cumpărător, Și tu ce-ai spus, Crezând că pun punct subiectului le-am spus că avem intenția să-l luăm pe tatăl tău ca să nu rămână singur, mai ales că olăria trece printr-un moment de criză, Le-ai spus asta, Da, dar nu le-a păsat, puțin a lipsit să nu se pună pe țipat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mulțumești cerului că ai trăit atât, Oh, tată, E foarte greu să mă convingi că nu e asta explicația pentru hotărârea ta de a ține secret ceva ce-ar fi trebuit să-mi spui imediat, Cel puțin n-am avut intenții rele, Asta ar mai fi lipsit, Îmi cer iertare, murmură Marta, pierită, și plânsul reveni, de nestăvilit. Tatăl o mângâie pe păr, spuse, Lasă, timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se retrăgea, o sărută, apăsând-o cu putere pe buze, Iartă-mă, iartă-mă, repeta ea. Cipriano Algor vru s-o consoleze, dar cuvintele rostite, Lasă, la urma urmei, nimic nu contează, cu siguranță n-au fost cele mai adecvate intenției. Ieși în curte amărât de inevitabilul gând că se arătase nedrept cu fiica lui, și, mai mult, conștient că-i mărturisise ceea ce refuzase să admită până astăzi, că vremea lui de bărbat a ajuns la capăt, că, zilele astea, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
departamentului de achiziții, nu știu și nu vreau să știu de ce v-ați băgat acolo, dacă vreți să vă dați aere de erou romantic așteptând să vă dezvăluie pereții secretele vieții, mi se pare pur și simplu ridicol, dar, dacă intenția dumneavoastră merge mai departe, dacă intenționați să pieriți în foc, de exemplu, aflați că Centrul refuză să-și asume vreo responsabilitate, n-ar mai lipsi decât să fim învinovățiți de sinuciderile comise de inși incompetenți și ajunși la faliment pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încrucișat brațele peste piept ca și cum ar fi îmbrățișat încă urciorul, acela pe care Cipriano Algor, fără să-și dea seama de scăparea verbală, îl numise al nostru, poate că diseară, până să vină somnul, acest cuvânt îl va interoga asupra intenției efective pe care a avut-o rostindu-l, dacă urciorul e al nostru doar pentru că a trecut într-o zi dintr-o mână într-alta și despre el se vorbea în momentul respectiv, sau al nostru pentru că e al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ignora probabil, sau nu avea suficientă încredere în eficacitatea taumaturgică a suflatului în nări la care un alt creator a recurs înainte sau va recurge după aceea, așa cum în zilele noastre a făcut, de altfel, și Cipriano Algor, deși cu intenția foarte modestă de a curăța de cenușă fața infirmierei. Revenind la creatorul care a trebuit să bage bărbatul în cuptor, episodul s-a petrecut așa cum vom explica, de unde se va vedea că frustrantele tentative, la care ne-am referit, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cea mai simplă întrebare, s-a întors cu cel mai complex și încurcat răspuns, atât de tenebros și de obscur, încât era cum nu se poate mai firesc să se rătăcească în labirinturile propriului său creier. Cel puțin rămâne intactă intenția. În favoarea lui, Cipriano Algor va putea susține mereu c-a făcut tot ce era posibil în condiția lui de olar ca să descurce sensul ocult al sibilinei fraze a subșefului surâzător, și chiar dacă era evident că nu reușise, cel puțin devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mulțumi, nici nu-i va confirma că se simte satisfăcut după cum și-a imaginat socrul, mai puțin sau mai mult, ce spune el e la fel de serios ca o mână întinsă, Pentru dumneata, vestea nu e bună. Cipriano Algor îi înțelese intenția, îl privi pieziș, zâmbind ușor de parcă ar fi râs de propria resemnare, și spuse, Nici cele mai bune vești nu sunt bune pentru toată lumea, O să vezi că totul se va rezolva cum nu se poate mai bine, spuse Marçal, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Se pare că dintr-odată nu te mai interesează soarta câinelui, spuse Marta, A lui Găsit, Câinele, Găsit, e același lucru, important este să ne hotărâm ce facem cu el, în ce mă privește, am o propunere, Și eu o intenție, îi tăie vorba Cipriano Algor, și imediat se ridică și merse în cameră. Reapăru după câteva minute, traversă bucătăria fără să scoată un cuvânt și ieși. Chemă câinele, Vino încoace, facem o plimbare, spuse. Coborî aleea urmat de câine, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-mă ieșind din Centru dimineața devreme, ajungând aici și suflecându-mi mânecile, respirând mirosul de lut, lucrând cot la cot, cu Marçal alături de mine în zilele libere, N-am vrut să suferi, Sufăr de două ori mai mult, buna dumitale intenție nu m-a scutit de suferință, Îți cer iertare, Și, te rog, nu-ți pierde vremea cerându-mi să te iert, știi bine că te iert întotdeauna, orice ai face, Dacă hotărârea era inversă, dacă Centrul s-ar fi hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și le făcea semne ca și cum îi erau prietenii cei mai buni, ar fi fost mai bine să n-o facă, acum vor crede probabil că și-a bătut joc de ei, și nu e adevărat, nu asta i-a fost intenția, Cipriano Algor e pur și simplu mulțumit, în trei minute o va vedea pe Isaura și Găsit îi va sări în brațe, dacă nu se va întâmpla exact pe dos, adică, Isaura îi va sări în brațe și Găsit va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câte una, să fii departe, la adăpost de mulțimi! Deja ceata Îl Înconjoară, câteva mâini Îl ating, redevine stăpân pe sine. — Sunt Omar, fiul lui Ibrahim din Nishapur. Și tu, tu cine ești? Simplă interogație retorică, omul n-are deloc intenția să se prezinte. Se află În orașul său și el este cel care pune Întrebările. Ulterior, Omar avea să-i afle porecla, i se spune Studentul-cu-Cicatrice. Cu un ciomag În mână, cu un citat pe buze, mâine va face Samarkandul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își manifesta intenția de a nu răsplăti, În acea zi, pe nici unul din numeroșii săi oaspeți. Aceea trebuia să fie, totuși, o zi de sărbătoare, ca la fiecare vizită a suveranului la Samarkand, dar bucuria s-a stins din primele clipe. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a le ocroti sănătatea și viața, cea de-a doua din dorința de a-și păzi norocul. Hanul se arată bucuros, se declară onorat. Dar, nefiind În dispoziția de a angaja o conversație savantă și Înșelându-se, se pare, asupra intențiilor oaspetelui, consideră oportun să repete formula-i favorită: — Fie ca gura să i se umple cu aur! Omar este surprins, Își Înăbușă un fior de dezgust. Abu Taher Își dă seama de asta și se neliniștește. Temându-se ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se lungește ca să-și caute somnul. Hasan este cel care rostește din nou: — Te-am jignit, poate, amintind de aceste obiceiuri, nu voiam decât să fii prevăzător atunci când Îți vei rosti numele În acest loc. Nu te lăsa Înșelat asupra intențiilor mele. Mi s-a Întâmplat, desigur, În copilărie, la Kom, să particip la aceste festivități, dar, Începând din adolescență, le-am privit cu alți ochi, am Înțeles că asemenea excese nu sunt demne de un om de știință. Nici conforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spus asta, dar trebuie să-l facem să-și schimbe părerea. Și nu va fi ușor de găsit arme cu mai multă Înrâurire decât acelea ale lui Hatun. Cadiul a roșit. Surâde politicos, fără a se lăsa, totuși, deturnat de la intenția lui. — N-ar fi oare de ajuns să repet În fața sultanului ceea ce tocmai v-am spus, n-ar fi oare de ajuns să-i aduc la cunoștință complotul urzit de Hasan Sabbah? — Nu, răspunde sec Nizam. Pentru moment, acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să Întâmpine nici cel mai mic obstacol. În vreme ce Terken Hatun Își ia asupra ei sarcina de a-l convinge pe sultan de necesitatea de a-l salva pe hanul din Samarkand, Nizam al-Mulk, care se preface că se opune acestei intenții, se ocupă cu Înverșunare de pregătirile expediției. Prin acest război al prefăcătoriilor, Nizam nu caută numai să anexeze Transoxiana, și Încă și mai puțin să salveze Samarkandul, el vrea mai ales să-și recapete prestigiul batjocorit de subversiunea ismailită. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atât de bine travestit Încât, cu barba sa albă și mustața căruntă, ar fi fost luat cu ușurință drept un cuvios patriarh. Comentariul lui Șirin pe spatele clișeului: „Nepedepsit pentru atâtea nelegiuiri, condamnat pentru o greșeală neînsemnată”. Cu siguranță că intenția lui Naus nu era aceea de a-și bate joc de drept-credincioși. Nu i se puteau reproșa, la nevoie, decât o inconștiență vinovată, o lipsă de tact, un dram de prost-gust. Adevărata sa greșeală, din moment ce-i slujea țarului drept cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Tabriz. Am ajuns acolo Într-o zi caldă de iunie. Până m-am instalat În caravanseraiul din cartierul armenesc, soarele era deja la nivelul acoperișurilor. Țineam, cu toate acestea, să-l văd pe Baskerville cât mai degrabă și, cu acea intenție, m-am dus la Misiunea Presbiteriană, o clădire nu prea Înaltă, dar Întinsă, proaspăt zugrăvită În alb și strălucind În mijlocul unei plantații de caiși. Două cruci discrete pe grilaj și, pe acoperiș, deasupra porții de la intrare, un steag american. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aceea a șase fire din coada unui catâr. Prin comparație, sarcina mea era ușoară! Avându-se În vedere ignoranța mea În privința graiului local, aveam drept unică misiune să păstrez contactul cu supușii străini, În scopul de a-i liniști În privința intențiilor lui Fazel și de a veghea asupra siguranței lor. Trebuie spus că Tabrizul fusese, până la construirea căii ferate transcaucaziene, cu douăzeci de ani mai Înainte, poarta Persiei, coridorul obligatoriu al călătorilor, mărfurilor și ideilor. Câteva antreprize europene, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
eram gata să trec de grilajul exterior al proprietății, mi-am dat seama că-mi lăsasem, lângă fotoliu, o servietă În care luasem obiceiul de a pune câteva documente importante. Am făcut, așadar, cale Întoarsă, dar În nici un caz cu intenția de a o revedea pe prințesă; eram convins că, după ce-și luase rămas-bun de la oaspeții ei, se retrăsese. Nu. Stătea Încă așezată, singură, În mijlocul a douăzeci de scaune părăsite. Îngrijorată, cu gândul dus. Fără s-o pierd din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
n-aveam deloc chef să mă Împănez prin Teheran ascultând cum mi se ridică În slăvi presupusele fapte de vitejie de la Tabriz. Jucasem un rol Întâmplător și episodic, avusesem, mai presus de orice, un prieten, un compatriot eroic, n-aveam intenția să mă Înfășor În amintirea lui spre a obține respect și privilegii. Ca să fac o mărturisire completă, simțeam nevoia acută să mă ascund, să mă fac uitat, să nu mai frecventez politicienii, membrii diverselor cluburi și diplomații. Singura persoană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se observe nimic; e adevărat că, debarcând astfel Într-o țară străină și În Împrejurări atât de excepționale, trebuia să se aștepte să fie obiectul unei curiozități stăruitoare. Pe parcursul Întregii șederi, avea să fie studiat, scrutat, urmărit. Uneori cu rele intenții. Fiecare din acțiunile sale, fiecare din scăpări va fi raportată și comentată, lăudată sau Înjurată. La o săptămână de la sosire, izbucni prima criză. Dintre sutele de personalități care, În fiecare zi, veneau să le ureze bun venit americanilor, unele l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]