46,652 matches
-
șaptesprezece și șaptezeci de ani au adorat-o, aplaudând-o în delir. Ambițioasa actriță fără talent, dar cu priză la public, Nana are o viață complicată. Este întreținuta când a unuia când a altuia dintre bărbați. În apartamentul ei unii vin, alții pleacă. Un prinț scoțian venise cu ocazia Expoziției (era în 1867) și a găsit de cuviință să-și rezerve un loc la o reprezentație a piesei Blonda Venus, a felicitat-o emoționat pe protagonistă. O relație complicată a avut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe Marie, rătăcita târfuliță, abrutizată, ce se vindea ieftin, era incultă, dar avea o minte ageră. Află, din confidențele ei, că s-a născut într-un cartier mărginaș cu vânzători ambulanți, că tatăl ei, un bețiv violent, umplea sticle cu vin într-un depozit de băuturi iar mama sa făcea trotuarul. A aflat că, foarte tânără fiind, s-a îndrăgostit de un derbedeu, Bébert, căruia-i dădea banii câștigați cu clienți ocazionali. Sinceră, i-a descris lui Henri episoade din experiența
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de Labriolle, CDU, 1933) Dedicat lui Venus și Bachus, teatrul este periculos, căci el nu oferă decât spectacole lascive. "Teatrul este întocmai ca templul lui Venus (...) Teatrul nu este consacrat numai zeiței dragostei, el îi mai este dedicat și zeului vinului. Căci acești doi demoni ai libertinajului și bețivănelii sunt atât de strâns uniți, încât par să fi uneltit împreună împotriva virtuții: astfel, palatul lui Venus este și casa lui Bachus." Teatrul este nociv, în însăși esența sa, după părerea lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acțiune. Muza i-a acordat lirei dreptul de a-i celebra pe zei și pe copiii zeilor, și pe pugilistul învingător, și calul câștigător în curse, și suferințele din dragoste ale celor tineri, și libertatea pe care ți-o oferă vinul. Pentru ce, dacă eu nu pot, din lipsa talentului și a cunoștințelor, să respect rolul și tonul atribuit fiecărei opere, să trec drept poet? Pentru ce, din falsă rușine, să-mi placă mai mult să fiu neștiutor decât să studiez
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să nu se strice și să nu se schimbe nimic din invențiile Anticilor, nu se contrazic aici decât pentru cuvânt, nu și pentru faptă: căci ce altceva este Ciclopul lui Euripide dacă nu o tragi-comedie plină de batjocură și de vin, de satiri și de sirene pe de o parte; de sânge și de turbarea lui Polifem chiorât, pe de alta? Lucrul este deci vechi, deși numele lui este nou; nu ne rămâne decât să-l tratăm cum se cuvine; să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și cugetă cu tristețe la „românul cel decăzut”. Jalea pentru „națiunea” lui, accesele de exasperare, amărăciunea persistentă ar lăsa să se întrezărească în stihuitorul bihorean un depresiv. Unele poezii, puse pe muzică, s-au cântat o vreme. Dintre acestea, La vin, creația cea mai populară a lui S., în versiunea ei melodică, îi atrăsese atenția lui Mihai Eminescu. Repere bibliografice: Eugeniu Potoran, Poeții Bihorului, Oradea, 1934, 25-29; Vasile Vartolomei, Veche cultură românească în Țara Biharei, Cluj, 1941, 70-73; Vasile Bolca, „Lepturiștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
s-au împămîntenit cuvinte ca șanț (Schanz - la origine întăritură de pămînt), mărghile, pentru un loc turbos, de la Mergel, precum și rior, pentru un loc mlăștinos, de la Rohr = trestie. De la unguri avem heleșteu (halastó) și borviz, pentru apă minerală (de la bor = vin și viz = apă). Mai sunt desigur și altele, dar în acest caz schimburile se pare că au fost reciproce. Cu rezonanță onomatopeică avem ciuroi (lat. cibrum) pentru un izvor ce țâșnește (vezi comuna Ciuroiu din județul Dolj, Aquae în antichitatea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lac). În "Comentariile" sale asupra operei lui Virgiliu, Afidus Modestus (sec. I e.n.) spune: "dacii au obiceiul ca atunci când pornesc la război să nu se apuce de treabă înainte de a bea din Istru o gură de apă, ca pe un vin sacru, și înainte de a jura că nu se vor întoarce la lăcașurile lor părintești decât după ce vor ucide toți dușmanii". Etnografii români au găsit că în Hațeg se află pârâul Dunărica, socotit sfânt - prin tradiție locală. Caracterul Dunării de "fluviu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mișcări ritmice. b) Jertfele (ofrandele) În temple se aduceau, deși mai rar decât la alte popoare antice, și jertfe de animale. În general erau foarte apreciate ofrandele de hrană (carne friptă sau fiartă, pește, turte, miere, legume, fructe), băuturi (bere, vin, lapte etc.) și parfumuri. Aceste oferte erau considerate „hrana zeilor”. Ofrandele erau puse În vase, platouri, blide și alte recipiente și așezate pe mese (pășș¿ru) de lemn, trestie sau piatră, acoperite cu o față de masă, plasate În fața imaginii (statuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
După cum șbăuturaț marnuwan și berea sunt complet amestecate pentru divinitatea solară a zeilor, șiarț sufletul și inima lor au devenit una, la fel și sufletul și inima divinității solare a zeilor șși a luiț Labarna să devină una! Ca berea, vinul și șbăuturaț wal¿i s-au amestecat complet, (și) sufletul lor și inima lor șau devenit una, astfelț șdin divinitatea solarăț a zeilor și Labarna sufletul și inima șlor să devină unaț! (KUB XLI 23 II rândurile 18-25). Acum sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
om-zeu, În care interesele zeilor apar strâns legate de cele ale hitiților Înșiși: Ce lucru ați făcut voi, zeilor? Ați lăsat șsă intreț molima și țara lui ¾atti a murit și nimeni nu vă mai pregătește libații de pâine și vin! (KUB XXIV 3 + II 3’-6’) Ascultarea cererii, obiect al rugăciunii, este favorizată de introducerea acesteia În ritualurile de ofrande și invocări ale divinității: ...zeu al furtunii din Nerikxe "Nerik", vino din cer, din pământ; zeu al furtunii din Nerik
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hrană și băutură și de jertfe aduse zeilor pentru a le atrage bunăvoința și pentru a le mulțumi pentru rezultatul favorabil al ritualului. Zeii sunt atrași și prin pregătirea unor căi marcate cu stofă, miere și făină plămădită, ulei și vin, pe care sunt invitați să coboare ca pe un loc plăcut. În schimb, zeii infernali sunt atrași prin gropi săpate În pământ, de obicei În număr de nouă. Când acțiunile și formulele magice se Încheie, magul are grijă să Înlăture
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt notate și descrise sacrificiile săvârșite În onoarea diferiților zei În cadrul unui complex calendar liturgic. Riturile, articulate Într-o tipologie uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături și de alte obiecte, precum vase sau statuete. Gama ceremoniilor cuprindea arderi-de-tot, sacrificii comunitare, banchete rituale, liturgii și procesiuni cu statui divine. Din punct de vedere ritual, momente deosebit de importante erau considerate răsăritul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termen atestat deja la Ebla și Emar și, În forma marzea¡, În lumea feniciană și aramaică ulterioară). Beneficiind de o structură economică și de locații specifice celebrărilor rituale, aceste „confrerii” mesele sacre publice care se distingeau prin consumarea rituală a vinului și prin stările de transă alcoolică ce decurgeau de aici. Este foarte interesant felul În care un text mitico-ritual ajuns până la noi ne descrie un marzi¿u divin, sărbătorit În locuința zeului El, la care iau parte diferite divinități. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitico-ritual ajuns până la noi ne descrie un marzi¿u divin, sărbătorit În locuința zeului El, la care iau parte diferite divinități. Tatăl zeilor cade beat, are viziuni halucinante, infernale; textul se Încheie cu o rețetă pentru ameliorarea efectelor excesului de vin. Există numeroase indicii care ne arată că aceste ceremonii aveau o legătură strânsă cu cei morți, probabil invitați la banchet și la libații pentru Întărirea solidarității Între sfera celor morți și lumea celor vii. Tradiției mesopotamiane, preluată cu unele inovații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semitice a marzi¿u/marz¶a¡. Se organizau ceremonii, procesiuni, dar mai ales banchete comunitare cu caracter mai mult sau mai puțin sacru, pentru felurite ocazii ritualice pentru care stau mărturie deja amintitele tăblițe de intrare. În plus, cunoaștem importanța vinului În cult și mai ales venerația față de cei morți, pentru care se construiau edificii funerare În formă de casă, temple sau turnuri Înalte, precum și morminte subterane și În cinstea cărora se pregăteau mâncăruri sacre și libații. În sfârșit, sacrificiul includea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Este probabil să fi fost adoptate modelele cretane, dar, pentru moment, rămâne problematică orice Încercare de reconstrucție. Pe tăblițe se Întâlnesc liste de produse naturale ca ofrande, În cea mai mare parte vegetale, cum ar fi grâul, orzul, măslinele, uleiul, vinul, mierea. Câteodată figurează și animale destinate personalului unui templu sau unei zeități și este probabil ca măcar unul dintre aceste animale să fi fost sacrificat. Oferirea unui bou, a unei oi și a unui porc, poate lui Poseidonxe "Poseidon", dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
călcare a codului purității autoriza crudul rit al eliminării miasmelor care pătaseră polisul pe parcursul anului. Dar dacă impuritatea putea dezlănțui mânia divină, Întrerupând echilibrul pe care se Întemeia existența umană, la rândul lor, antesteriile, sărbătoarea primăvăratică a florilor și a vinului nou, dedicată lui Dionysosxe "Dionysos", zeul beției și al dezordinii, circumscriau orice transgresiune și neînfrânare la timpul limitat al sărbătorii. Un soi de carnaval și de mare sărbătoare de Anxe "An" Nou, În timpul căreia spiritele morților se plimbau nestingherite prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soi de carnaval și de mare sărbătoare de Anxe "An" Nou, În timpul căreia spiritele morților se plimbau nestingherite prin cetate și gustau o supă de verdețuri pregătită special pentru domolirea lor, antesteriile erau și o formă ritualizată de transformare a vinului În produs cultural. După ce erau destupate butoaiele cu vin nou, din care i se ofereau lui Dionysos cupe cu vin amestecat cu apă În proporțiile cuvenite, participanții puteau să Înceapă degustările după ce Îi cereau zeului ca folosirea acestui phàrmakon, medicament
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
An" Nou, În timpul căreia spiritele morților se plimbau nestingherite prin cetate și gustau o supă de verdețuri pregătită special pentru domolirea lor, antesteriile erau și o formă ritualizată de transformare a vinului În produs cultural. După ce erau destupate butoaiele cu vin nou, din care i se ofereau lui Dionysos cupe cu vin amestecat cu apă În proporțiile cuvenite, participanții puteau să Înceapă degustările după ce Îi cereau zeului ca folosirea acestui phàrmakon, medicament, dar și venin, să fie favorabilă și fără pagube
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și gustau o supă de verdețuri pregătită special pentru domolirea lor, antesteriile erau și o formă ritualizată de transformare a vinului În produs cultural. După ce erau destupate butoaiele cu vin nou, din care i se ofereau lui Dionysos cupe cu vin amestecat cu apă În proporțiile cuvenite, participanții puteau să Înceapă degustările după ce Îi cereau zeului ca folosirea acestui phàrmakon, medicament, dar și venin, să fie favorabilă și fără pagube. În decembrie, atunci când vinul, după prima fermentare, era bun de băut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i se ofereau lui Dionysos cupe cu vin amestecat cu apă În proporțiile cuvenite, participanții puteau să Înceapă degustările după ce Îi cereau zeului ca folosirea acestui phàrmakon, medicament, dar și venin, să fie favorabilă și fără pagube. În decembrie, atunci când vinul, după prima fermentare, era bun de băut, se celebra o altă sărbătoare, caracterizată de o atmosferă de libertate fără limite. Erau aloele, sărbătoarea de iarnă a treieratului care Îi cinstea Împreună pe Demetraxe "Demetra", Coraxe "Cora" și Dionysosxe "Dionysos". Credincioșii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
forța fizică, dar și războiul, cântecul, dansul, poezia, frumusețea, teatrul și chiar și băuturile. Într-adevăr, În timpul celei de-a doua zi a antesteriilor, vestită de sunetul trâmbițelor, se celebra Întrecerea pocalelor (Choes), care avea drept premiu un burduf de vin. Caracter de competiție aveau și eleusiniile; hefaistele se celebrau printr-o cursă de ștafetă, În vreme ce pentru carneele spartane este documentată o cursă de urmărire. Și organizarea targheliilor prevedea, la rândul ei, competiții. Și totuși, agonistica Își cunoaște celebrarea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeități, analoagă inevitabilei ierarhii care contribuia la menținerea ordinii În cetăți. În Odiseea (XX, 66-75), Afroditaxe "Afrodita", Heraxe "Hera", Artemisxe "Artemis" și Atenaxe "Atena" participau deja la modelarea vieții fiicelor lui Pandarosxe "Pandaros": Afrodita le hrănea cu brânză, miere și vin, urcând apoi În Olimpxe "Olimp" ca să Îi ceară lui Zeusxe "Zeus" „nunți Înfloritoare” pentru ele; Hera le dădea frumusețea și prudența; Artemis statura, iar Atena le Învăța să realizeze „lucruri minunate”. Transferate În cetate, aceste zeițe Își Împart În spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este definită ca „religie naturală”, atunci trebuie să precizăm că, lăsând la o parte triada capitolină și cea palatină, Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber", Venusxe "Venus", Dianaxe "Diana", Lucinaxe "Lucina", Mater Matutaxe "Mater Matuta" nu desemnează numai fenomene naturale (creștere, cereale, vin, sexualitate, lumină), ci și situații sociale, psihice și morale (căsătorie, libertate, iubire, tinerețe). Începând din așa-numita perioadă intermediară a republicii, cel puțin unele sectoare ale elitei culturale au putut formula o concepție transnaturală și transpersonală a divinului, având și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]