48,227 matches
-
decupează de fiecare dată pagina și face corecturile direct pe ea pentru ediția finală a volumului. În romanul "Nana", de exemplu, reformulează complet unele fraze și chiar adaugă episoade inedite. Când îi vine ideea de a adăuga personaje noi în ciclul "Les Rougon-Macquart", poate lua un volum deja apărut și îl poate modifica pentru o viitoare reeditare . Din 1864, Zola elaborează prima sa teorie despre stil, pe care o expune cu ajutorul metaforei ecranelor: opera literară este un ecran situat între ochi
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
lucrările doctorului Lucas sunt o altă sursă de inspirație a seriei lui Zola. "Les Rougon-Macquart" reprezintă astfel un punct de întâlnire al balzacianismului cu știința de la mijlocul secolului al XIX-lea, în special cu fiziologia. Programat inițial în zece volume, ciclul va evolua de așa manieră încât se va ajunge la douăzeci de cărți. "Les Rougon-Macquart" este gândit în detaliu, are o osatură precisă încă de la origini, autorul fiind înzestrat cu o viziune de ansamblu și cu putere de sinteză . Personajele
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
romane cu care a debutat. Zola a simțit, după apariția lui "Thérèse Raquin" că a epuizat un model și că, pentru a asigura continuarea naturalismului, nu trebuie să se lase ferecat de orizonturile înguste impuse de primele sale încercări literare. Ciclul se bazează pe povestea unei familii ce a rezultat prin îmbinarea a două ramuri: Rougon, ramura legitimă, mici negustori și mici burghezi de provincie și Macquart, ramura bastardă, țărani, braconieri sau contrabandiști, care trebuie să se confrunte cu problema constantă
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
și Joseph Moreau legate de ereditate, văzută din perspectiva patologicului. Scriitorul și-a completat cunoștințele despre acest subiect în mod continuu. Spre deosebire de Balzac, el se folosește de tema eredității ca de un instrument, ca de un fir de legătură al ciclului său. Scrierea acestei serii contituie principala ocupație a scriitorului în următorii douăzeci și cinci de ani. Cu o regularitate nezdruncinată, Zola scrie de la trei la cinci pagini pe zi, ceea ce reprezintă un roman cu două volume pe an. Șase romane apar între
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
are un succes imens care îi aduce în sfârșit autorului bunăstarea materială către care aspira. Câțiva din prietenii lui se îndepărtează de el în această perioadă, de teama scandalului, dar și, în unele cazuri, din invidie. Zola își continuă netulburat ciclul, prin publicarea lui "O pagină de dragoste" ("Une Page d'amour") în 1878 și apoi a romanului "Nana" în 1879. Ultimul este sursa unui nou scandal pentru că investighează lumea hedonistă a demimondenelor și escapadele acestora. Gustave Flaubert admiră multiplele fațete
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Nana", care devine un imens succes în librăriile din Franța și din străinătate. Tot timpul consecvent în eforturile sale, Émile Zola publică din 1882 până în 1884 cinci noi romane: "Pot-Bouille", "La paradisul femeilor", "Bucuria de a trăi", "Germinal" și în afara ciclului "Les Rougon-Macquart", "Naïs Micoulin". "Germinal", romanul despre mineri și greva acestora, apare în 1885. Este fără îndoială romanul cel mai muncit, cel mai documentat al lui Zola. Romancierul s-a deplasat către bazinul carbonifer din regiunea Valenciennes, nordul Franței, la
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
jocurile de noroc, alcoolul. Cartea este de un succes atât de răsunător încât chiar și inamicii scriitorului, din ce în ce mai puțin numeroși, sunt forțați să recunoască imensul lui talentul. Publică în 1890 ultima sa capodoperă, "Bestia umană" (""La Bête Humaine"), și termină ciclul "Les Rougon-Macquart" într-o notă optimistă, prin "Doctorul Pascal" în 1893. Spre finalul seriei "Les Rougon-Macquart", Émile Zola se află într-o situație paradoxală, între recunoașterea internațională inegalabilă și ostilitatea generală din Franța, exprimată prin atacuri continue și refuzul obstinat
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
apoi, într-un final, a trei romane, intitulate fiecare cu numele unui oraș: Lourdes, Roma și Paris. Eroul cărților, abatele Pierre Froment, personaj sceptic și cinic, traversând o criză religioasă, servește drept fir de legătură între cele trei părți ale ciclului precum și drept purtător de cuvânt al autorului. Acesta este noul suflu pe care îl caută Zola, pentru a se relansa după enorma muncă depusă asupra celor douăzeci de volume din "Les Rougon-Macquart". Ultimul trimestru al anului 1893 și prima jumătate
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
a doua călătorii a sale la Lourdes, în septembrie 1892. Romanul apare la 25 iulie 1894. Tipărit în 88000 de exemplare, este prezentat în avanpremieră în "Le Figaro". Critica literară recepționează corect lucrarea, regretând uneori relativa lipsă a inovației față de ciclul precedent. Presa conservatoare și religioasă înfierează romanul și chiar oferă replici împotriva acestuia sub formă de roman sau studiu. Cartea este pusă la index la 21 septembrie, dar este, în schimb, un succes imens în librării. "Roma" și "Paris" urmează
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
contemporane, a contrastului între bogăție și sărăcie, burghezie și clasa muncitoare, ordine și anarhie. Volumul vede lumina tiparului chiar în timpul scandalului Dreyfus, după publicarea articolului "J'accuse" și intentarea procesului contra lui Émile Zola. Cele patru romane din acest nou ciclu ("Fecunditate", "Muncă", "Adevăr" și "Dreptate") decurg direct din seria precedentă, fiind construite în jurul fiilor lui Pierre și Marie Froment. Moartea prematură a scriitorului îl împiedică să lucreze la ultimul său roman, "Justice", care va rămâne în stadiu de proiect. Zola
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
decurg direct din seria precedentă, fiind construite în jurul fiilor lui Pierre și Marie Froment. Moartea prematură a scriitorului îl împiedică să lucreze la ultimul său roman, "Justice", care va rămâne în stadiu de proiect. Zola și-a dorit ca acest ciclu să aibă un caracter vădit utopic. În consecință, seria reprezintă un mediu în care Zola dă frâu liber viselor sale despre umanitate. În "Fecunditate", Zola își expune tezele legate de natalitate. Romanul se bazează pe opoziția strictă și riguroasă, aproape
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
bunăvoință de stânga politică, iar Jean Jaurès comentează romanul cu mult entuziasm. Asociațiile cooperative, discipole ale lui Charles Fourier, văd în Zola un aliat de valoare și îi organizează un banchet la 9 iunie 1901. "Adevăr", al treilea roman al ciclului se folosește de pilda Afacerii Dreyfus pentru a aborda tema învățământului public, marcat de lupta dintre laici și catolici. În acest roman, profesorul Marc Froment își apără colegul evreu, Simon, acuzat pe nedrept de omor în locul unui făptaș de la o
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
(gr. μηρος "Hómēros") a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se atribuie scrierea "Iliadei" (Ἰλιάς) și "Odiseei" (Ὀδύσσεια). În antichitate, i-a fost atribuit uneori întregul Ciclu Epic, care includea și alte poeme despre Războiul troian, precum și poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Alte opere, precum corpul "Cântecelor religioase homerice", mini-epopeea comică "Batrachomyomachia" (Βατραχομυομαχία, „Războiul dintre broaște și șoareci”) și epopeea "Margites" i-au fost atribuite
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
noi accente în stilul satiric, caracterizate prin virtuozitate și ironie elegantă. Literatura română, după începuturi modeste, cunoaște în a doua jumătate a acestui secol o dezvoltare furtunoasa. În genul satirei se remarcă Vasile Alecsandri (în piesele "Iorgu de la Sadagura" și ciclul cu "Coana Chiriță"), Grigore Alexandrescu ("Satiră duhului meu"), Mihai Eminescu (mai ales în cele cinci "Scrisori"). Maestru al genului este însă Ion Luca Caragiale, atât în "Momente și Schițe", cât și în opera să dramatică ("De-ale Carnavalului", "O noapte
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
de abstracționism își manifestă, cu un sentiment de eliberare, întreaga încărcătură emoțională. Arta abstractă apare aproape simultan în mai multe țări europene, în preajma anului 1910. Printre primii reprezentanți ai acestei tendințe este Wassily Kandinsky, care, începând din 1910, pictează un ciclu de tablouri intitulate ""Improvizații"", și publică un amplu studiu, ""Über das Geistige in der Kunst"" ("Despre spiritual în artă", 1911), ce a contribuit la afirmarea artei abstracte. Termenul de "abstract" este însă mult prea general, folosirea lui a pendulat între
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
fiind intitulat „Aniversare 35”, deși o variantă piratată a acestuia apăruse cu circa doi ani înainte. În același timp, Radio Timișoara Liberă, în cadrul serialului „Istoria muzicii rock”, a difuzat o serie de 5 emisiuni a câte o oră despre Phoenix (ciclu intitulat „Phoenix - istoria unui mit”), în care au fost prezentate o serie de piese inedite și au fost rememorate multe întâmplări din cadrul formației. Printre invitații realizatorului Petru Umanschi s-au aflat Bela Kamocsa și Sorin Barca. Nicu Covaci nu a
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
Vaessen la chitară bas și Dragoș Bădoi ca solist vocal. Tot în 1993 „Electrecord” a lansat compilația „Evergreens” — pe CD și casetă audio —, devansând compact discul „Symphoenix/Timișoara”, a cărui apariție pe piață întârzia. Inițial se dorise o reeditare a „Ciclului anotimpurilor” pe suport modern. Datorită faptului că nu a fost consultat asupra formei finale, precum și selecția defectuoasă prezentă pe compilație l-au nemulțumit profund pe liderul Nicolae Covaci. Practic CD-ul începea cu trei piese de pe EP-urile formației, continua
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
care a înregistrat numeroase succese la nivel județean, național și internațional, fiind înființat de prof. Vasile Bîrte și instructorul coregraf Vasile Călini. În prezent acest ansamblu se află în faza de reorganizare, căutându-se tinere talente din rândul elevilor de ciclul primar și gimnazial de la școala din localitate. Sub același acoperiș cu Căminul Cultural funcționează Biblioteca Comunală care stinge setea de carte a locuitorilor satului Rebra. Biblioteca deține un fond de carte de peste 11.000 de volume care se distribuie prin
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
și a interpretărilor greșite care au rămas prezente în structura creștinismului ortodox. Multe din ideile politice ale lui Dostoievski, legate de conservatorism și sprijinirea absolutismului monarhic, au fost inspirate și consolidate de lectura "Istoriei statului rus" de Nikolai Karamzin, un ciclu de volume pe care scriitorul l-a studiat în tinerețe. Autocrația țarului era esențială, în viziunea lui Dostoievski, pentru menținerea independenței și a unității statului rus: Dostoievski considera ridicolă ideea transformării Rusiei în republică. Cu toate că se opunea ferm iobăgiei și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
limba română și maghiară a programelor de masterat: teatrologie și impresariat artistic; scriere dramatică; arta actorului de teatru de animație. Universitatea de Arte funcționează cu două facultăți, facultatea de teatru și facultatea de muzică, oferind programe de studiu la nivelul ciclurilor de licență, masterat și doctorat în domeniul artelor teatrale, muzicale, plastice și decorative. În anul 1960, la Târgu-Mureș, ia ființă Institutul Pedagogic din Târgu-Mureș, cu secții de filologie, istorie, geografie, matematică, muzică, educație fizică. Ulterior, Institutul Pedagogic s-a transformat
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
licee din Chile. În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învățământului din Mexic, inițiată de José Vasconcelos. În Mexic scrie un ciclu de poeme pentru copii, care ajung curând celebre în întreaga Americă Latină. În același an călătorește în SUA. După 1926 ocupă diferite funcții care o țin departe de patrie: reprezentantă a țării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Națiunilor
Gabriela Mistral () [Corola-website/Science/299374_a_300703]
-
În căutarea mijloacelor celor mai potrivite pentru exprimarea conținutului pe care vrea să-l redea în artă, Șirato găsește unele impulse în pictura lui Cézanne, cu arhitectura ei echilibrată, precum și în folclorul românesc. În timpul primului război mondial a realizat câteva cicluri de desene în care înfățișează dramele provocate de război, lucrări pe care le prezintă la expoziția personală din 1921. Cu această expoziție se încheie o primă perioadă din activitatea artistului, deosebit de valoroasă în grafică, și se consacră tot mai mult
Francisc Șirato () [Corola-website/Science/299388_a_300717]
-
model al nonreprezentării"", text ce va fi cuprins în volumul ""Lumea nonreprezentării"". Tot în anul 1915 pictează tabloul ""Pătrat roșu: pictură realistă a unei țărănci bidimensionale"", pentru ca în 1919 să realizeze tabloul ""Pătrat alb pe fond alb"", care închide provizoriu ciclul experimentelor suprematiste. Formele utilizate în pictura suprematistă sunt în mod esențial bidimensionale. Malevici nu pictează într-o manieră expresivă ca Wassily Kandinsky, ci își construiește formele sale de bază, care sunt pătratul, cercul și crucea. Pătratul este forma sa preferată
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
zeul războiului și al soarelui) și Quetzalcoatl ("Șarpele cu pene"), o zeița tolteca , care a servit mai multe roluri importante în credința azteca de-a lungul anilor. Calendarul Aztec, comun în mare parte din Mezoamerica, s-a bazat pe un ciclu solar de 365 de zile și un ciclu ritual de 260 de zile; calendaristic a jucat un rol central în religia și ritualurile societății Aztece. Conducătorii azteci Montezuma I, Axayacatl și Ahuitzotl, extind imperiul către nord-vest în a doua jumătate
Imperiul Aztec () [Corola-website/Science/298758_a_300087]
-
cu pene"), o zeița tolteca , care a servit mai multe roluri importante în credința azteca de-a lungul anilor. Calendarul Aztec, comun în mare parte din Mezoamerica, s-a bazat pe un ciclu solar de 365 de zile și un ciclu ritual de 260 de zile; calendaristic a jucat un rol central în religia și ritualurile societății Aztece. Conducătorii azteci Montezuma I, Axayacatl și Ahuitzotl, extind imperiul către nord-vest în a doua jumătate a secolului XV, astfel că populațiile aflate la
Imperiul Aztec () [Corola-website/Science/298758_a_300087]