46,314 matches
-
deputat până la alegerile din 20 noiembrie 1937. S-a făcut cunoscut în Parlament prin manifestările sale violente. Astfel, Nicolae Iorga scria în memoriile sale că după alegerile din 1931, Nichifor Robu l-a scos cu forța din sală pe deputatul comunist Lucrețiu Pătrășcanu . De asemenea, s-a remarcat și ca oponent al legionarilor, aceștia afirmând că Robu a organizat trupe de bătăuși cuziști care să le spargă adunările . Legionarul Traian Puiu declară că trupele lui Robu i-au atacat cu prilejul
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
excluși. În aceste condiții, Nichifor Robu a renunțat la activitatea politică și s-a dedicat vieții de familie. A fost arestat la Caracal în februarie 1945, fiind deținut până în martie 1946. După eliberare, a fost pus sub urmărire de regimul comunist instalat în România. Începând din aprilie 1947 a stat ascuns. În toamna anului 1947, Nichifor Robu a înființat alături de mai mulți foști politicieni cuziști (prof. univ. Istrate Micescu (1881-1951), diaconul Ion Popescu-Măzăceni, Nachiu Apostol, preotul Ilie Imbrescu) organizația de rezistență
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
Fundația a fost înființată la 21 aprilie 1994. Printre scopurile sale se numără educația civică, educația tineretului, o buna cunoaștere a trecutului țării și, în acest sens, restituirea istoriei contemporane a României, falsificată în anii dictaturii comuniste. Principalul proiect este Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Memorialul este format din Muzeul Memorial - Sighet și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului - București. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței a fost gândit și inițiat încă din 1992
Academia Civică () [Corola-website/Science/316989_a_318318]
-
(2 mai 1912 - 12 septembrie 1979) a fost un om de afaceri și avocat american din comunitatea evreiască newyorkeză, cunoscut pentru activismul lui în slujba cauzelor progresiste. A fost membru al Partidului Comunist din SUA (PCSUA) și s-a implicat în lupta pentru drepturi civile ale minorității de culoare în perioada dinaintea asasinării lui Martin Luther King, căruia i-a scris discursurile și orientat acțiunile pentru câștigarea opiniei publice de partea cauzei desegregaționiste
Stanley David Levison () [Corola-website/Science/328872_a_330201]
-
F.B.I. atât în perioada în care a fost în conducerea PCSUA, cât și după, atunci când a continuat să fie un simplu membru antrenat activ doar în lupta mișcării pentru drepturi civile ale comunității afro-americane (poliția federală a inflitrat masiv mișcarea comunistă: în 1962, FBI avea 1500 de informatori membrii ai partidului comunist din SUA, adică un informator pe statele de plată ale FBI pentru fiecare 5,7 membrii de partid comunist - istoricul american David J. Garrow scria că "PCSUA este mai
Stanley David Levison () [Corola-website/Science/328872_a_330201]
-
cât și după, atunci când a continuat să fie un simplu membru antrenat activ doar în lupta mișcării pentru drepturi civile ale comunității afro-americane (poliția federală a inflitrat masiv mișcarea comunistă: în 1962, FBI avea 1500 de informatori membrii ai partidului comunist din SUA, adică un informator pe statele de plată ale FBI pentru fiecare 5,7 membrii de partid comunist - istoricul american David J. Garrow scria că "PCSUA este mai mult creația FBI decât a Moscovei"), conducerea F.B.I. (Hoover) din acea
Stanley David Levison () [Corola-website/Science/328872_a_330201]
-
civile ale comunității afro-americane (poliția federală a inflitrat masiv mișcarea comunistă: în 1962, FBI avea 1500 de informatori membrii ai partidului comunist din SUA, adică un informator pe statele de plată ale FBI pentru fiecare 5,7 membrii de partid comunist - istoricul american David J. Garrow scria că "PCSUA este mai mult creația FBI decât a Moscovei"), conducerea F.B.I. (Hoover) din acea perioadă fiind convinsă că Uniunea Sovietică e implicată în sprijinul militanților antisegregaționiști ai lui Luther King, fapt care îl
Stanley David Levison () [Corola-website/Science/328872_a_330201]
-
Moldova. În anii de după război, el a cumpărat obiecte de artă vândute de colecționari evrei sau de burghezii scăpătați. În anul 1947 a înființat teatrul cooperatist „Odeon”, punând în scenă piese de Maxim Gorki și Anton Cehov. După instaurarea regimului comunist în România, a lucrat ca actor, fiind cunoscut ca un renumit colecționar de obiecte de artă. Locuința sa era vizitată de ambasadori străini, care-i admirau colecțiile. A donat piese de mobilier vechi și scoarțe vechi românești la Palatul Mogoșoaia
Dan Nasta () [Corola-website/Science/328899_a_330228]
-
Ciprian Porumbescu”. De asemenea, edificiul administrativ al orașului era folosit și de pompieri, care au amenajat în turnul central o cameră de observare a incendiilor. În curte se aflau un grajd și remiza de trăsuri a primăriei. După instaurarea regimului comunist în România, în clădirea primăriei sunt instalate Consiliul Popular Județean Suceava, Comitetul Județean Suceava al PCR și Comitetul Județean Suceava al UTC. Prin urmare, în anul 1944, Sfatul popular al orașului Suceava (după cum se numea instituția primăriei la acea vreme
Primăria Municipiului Suceava () [Corola-website/Science/328901_a_330230]
-
frontului determină retragerea armatei române, iar căpitanul Stratilat pleacă fără Valentina. Moșiereasa Catinca se refugiază și ea, în timp ce palatul ei este rechiziționat. După evenimentele istorice de la 23 august 1944, Iulia își dedică timpul îngrijirii luptătorilor antifasciști, luând contact cu ideile comuniste și aderând la ele din convingere. În anii de după război, ea se încadrează în partid și participă la campania sanitară de combatere a tifosului. Treptat, între ea și secretarul de partid Pavel Golea (căruia îi salvase viața) se înfiripă o
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
va fi desemnată să conducă treburile orașului în calitate de primar. Văzându-și ruinate aspirațiile romantice, Valentina divorțează de Miluță și pare a fi indiferentă față de noile realități sociale, refuzând solicitările comuniștilor de a face o muncă utilă în beneficiul populației. Ziaristul comunist Mereuță o iubește și îi explică faptul că „toți trebuie să facem ceva nou, măreț”, fiecare trebuind să contribuie cu ceva la ridicarea societății. Valentina înțelege în cele din urmă că are și ea o menire socială în societate. Catinca
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
să-și recupereze proprietățile. Ghighi revine și el în oraș și o cere în căsătorie pe Iulia, dar aceasta îl refuză deoarece îl consideră neserios. Miluță se ocupă cu specula și plasează diferite produse agricole la prețuri mari. Răspândirea mentalității comuniste în rândul populației atrage reacția elementelor susținătoare ale „regimului burghezo-moșieresc”. Casele din Mahalaua Broscăriei sunt incendiate de persoane necunoscute. Ziaristul Mereuță, care scrisese articole în care cerea ridicarea la luptă a muncitorilor și țăranilor pentru a răsturna „regimul burghezo-moșieresc”, primește
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
de persoane necunoscute. Ziaristul Mereuță, care scrisese articole în care cerea ridicarea la luptă a muncitorilor și țăranilor pentru a răsturna „regimul burghezo-moșieresc”, primește scrisori de amenințare cu moartea. Pe măsură ce timpul trece, atacurile reacționarilor se întețesc. Cu prilejul unei manifestații comuniste, la care au vorbit, printre alții, Iulia și Ioana, Mereuță este împușcat de o persoană necunoscută. Aflată la căpătâiul muribundului, Valentina îi promite că o să se schimbe. În zilele următoare, Ioana află că Radu este viu și a revenit în
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
căpitanului Stratilat (un burghez, bineînțeles, decăzut), iar angelica Iulia, adoratoare a unui bărbat, Radu, care i se părea un erou și care în fond era un aventurier, se sustrage mirajului pentru a se dedica activității pe tărâm social”". În perioada comunistă, piesa a fost jucată de multe ori pe scenele teatrelor din România. Inițial ea ar fi fost propusă pentru ecranizare în anii '70 regizoarei Malvina Urșianu, dar aceasta ar fi refuzat. Proiectul a ajuns apoi la regizorul Iulian Mihu. Între
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
Curtea Domnească (fostă Karl Marx), Strada Mihai Viteazu, Strada Mitropoliei (fostă V.I. Lenin) și Strada Mirăuți. Centrul istoric al Sucevei a fost în mare parte demolat în anii '60 ai secolului al XX-lea, în cadrul procesului de sistematizare din perioada comunistă, pe locul multor dintre vechile imobile ridicându-se blocuri de locuințe. Între clădirile importante dispărute se numără: Casa Națională (edificiu emblematic pentru oraș în prima jumătate a secolului al XX-lea), Teatrul de Vară, Cinematograful „Tineretului” și Hotelul „Langer”. Cu
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
legătura cu cartierul Zamca. Zona armenescă include câteva case ce datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, considerate monumente de arhitectură. Vechea zonă comercială din jurul Străzii Curtea Domnească a fost demolată aproape în întregime în perioada regimului comunist. În centrul Sucevei se găsesc câteva lăcașuri de cult ortodoxe ce datează din perioada medievală: Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou (ce include Biserica Sfântul Gheorghe, monument UNESCO), Biserica Mirăuți (cel mai vechi edificiu religios al orașului), Biserica Sfântul Dumitru (cu
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
etnie germană au fost strămutați sau au fugit din teritoriile în discuție în ultimele faze ale războiului și imediat după încheierea luptelor, deși în Polonia a mai rămas o serie de germani. În aceste teritorii au fost colonizați de către autoritățile comuniste polonezi originari din Polonia centrală și din diaspora, dar și cu ucraineni și cu alți minoritari în timpul Operațiunii Vistula, ca și polonezi „repatriați” cu forța din regiunile cedate URSS-ului. Autoritățile germane au depus eforturi pentru ștergerea urmelor culturii și
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
în vorbirea curentă. Plecând de la ideea că aceste teritorii nu trebuie considerate ca fiind speciale în cadrul statului polonez, autoritățile au început să se refere la ele ca „Teritoriile Apusene și Nordice”. Istoricii Wolff și Cordell afirmă că, alături de ridiculizarea istoriografiei comuniste, „teza «teritoriilor recuperate» [...] a fost abandonată” și „este admis în mod liber în anumite cercuri că toate «teritoriile recuperate» au în întregime un caracter german”, dar acest punct de vedere nu a fost comunicat întregii societăți poloneze. Termenul „Teritoriile Recuperate
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
după încheierea expulzărilor. În perioada 1956 - 1985, 407.000 germani din Silezia și aproximativ 100.000 din Varmia - Mazuria s-au declarat de etnie germană și au migrat în Germania. La începutul ultimului deceniu al secolului trecut, după prăbușirea regimului comunist, între 300.000 și 350.000 de polonezi au declarat că sunt de etnie germană. În zilele noastre, populația regiunilor în discuție este în mod majoritar de etnie poloneză, deși mai există o minoritate germană redusă numeric în Olsztyn, Mazuria
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
350.000 de polonezi au declarat că sunt de etnie germană. În zilele noastre, populația regiunilor în discuție este în mod majoritar de etnie poloneză, deși mai există o minoritate germană redusă numeric în Olsztyn, Mazuria și Silezia Superioară. Guvernul comunist, care nu era un executiv rezultat al unor alegeri democratice, a căutat să se legitimeze prin propaganda antigermană. Amenințarea germană a fost folosită ca armă pentru prezentarea comuniștilor drept singurii capabili să apere „Teritoriile Recuperate”. Gomułka a afirmat că: „Teritoriile
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
s-a urmărit reglementarea situației granițelor germano-poloneze. Republica Populară Polonă și Republica Democrată Germană au semnat în 1950 Tratatul de la Zgorzelec prin care Linia Oder-Neisse era recunoscută în mod oficial drept frontieră dintre cele două state, fiind problamată de autoritățiel comuniste „Frontiera Păcii și Prieteniei” . Pe 7 decembrie 1970 a fost semnat Tratatul de la Varșovia dintre Republica Federală Germania și Polonia cu privire la frontiera vestică a celei din urmă. Părțile semnatare acceptau existența „de facto” a frontierei de pe Linia Oder-Neisse. Un tratat
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
(n. 24 noiembrie 1914, Castel Sân Giovanni, Provincia Piacenza, Italia - d. 9 iunie 1998, Romă) a fost un prelat catolic, cardinal secretar de stat (prim ministru) al Sfanțului Scaun între 1979-1990. este considerat drept arhitect al politicii față de blocul comunist în timpul papei Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea. Că diplomat a jucat un rol de prim plan în relațiile Sfanțului Scaun cu blocul țărilor comuniste, mai ales în privința situației creștinilor din spatele Cortinei de fier. A negociat înțelegeri
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
Sfanțului Scaun între 1979-1990. este considerat drept arhitect al politicii față de blocul comunist în timpul papei Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea. Că diplomat a jucat un rol de prim plan în relațiile Sfanțului Scaun cu blocul țărilor comuniste, mai ales în privința situației creștinilor din spatele Cortinei de fier. A negociat înțelegeri cu regimurile ateiste din Iugoslavia și Republică Populară Ungară. A fost criticat din cauza acestor acorduri, pe motiv că ar fi arătat prea mare disponibilitate la compromis, în detrimentul comunităților
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
creștinilor din spatele Cortinei de fier. A negociat înțelegeri cu regimurile ateiste din Iugoslavia și Republică Populară Ungară. A fost criticat din cauza acestor acorduri, pe motiv că ar fi arătat prea mare disponibilitate la compromis, în detrimentul comunităților catolice asuprite de regimurile comuniste. Agostino Casaroli s-a născut la 24 noiembrie 1914, la Castel Sân Giovanni, într-o familie modestă din provincia Piacenza, în Emilia-Romagna, tatăl său fiind croitor la Piacenza. Agostino Casaroli a fost hirotonit preot la 27 mai 1937, pentru Dieceza
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
i-a delegat o bună parte din puterile sale încât cardinalul Agostino Casaroli era supranumit „vice-papă” . În 1964 a reușit încheierea unui acord cu Republică Populară Ungară, acord care a dus la cosacrarea episcopala a unor colaboratori cu serviciile secrete comuniste. Trei din cei cinci episcopi catolici consacrați în urmă acordului din 1964 au fost colaboratori cu serviciile comuniste, iar unul din cei cinci se află în stadiul racolării în momentul numirii în funcție. La 17 aprilie 1971 ministrul de externe
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]