51,037 matches
-
e un moment potrivit, Desigur! închei politicos, Sèrbètori fericite! Da, mulțumesc! Și ție! ea evitând privirea întrebètoare de soț și procuror șef, care, din capul mesei, exercitându-și dublă funcție legalè, de soț și procuror șef, întreabè totuși, fèrè nici o intenție, cine era? Ce sè rèspundè Matei la încuietoarea întrebare ontologicè? Cine sunt eu? Cine sunteți? mè chestioneazè plutonierul major, al cèrui nume, deși s-a prezentat regulametar cu mâna la chipiu, recomandându-se, nu l-am putut reține, iar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Ce zici, esti de acord?! mè întreabè ca si cum mi-ar cere o mare favoare, Sigur cè puteți! nu-i pot refuză șefului poliției județene una că ăsta, Matei strèduindu-se sè-l convingè, referindu-se la declarație, cè n-a avut nici o intenție de a falsifica adevèrul sau de a induce în eroare vigilenta organelor publice, Tocmai asta mi-a plècut, Matei, faptul cè ai fost cu dezarmare sincer! Te rog sè mè crezi cè am citit mii de astfel de declarații la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
linii melancolice în culori calde. Gândul meu năzdrăvan a intrat în jocul toamnei s-a prelins ca o lacrimă prin ochii minții, în căușul palmei. Am simțit o căldură prin toți porii. L-am privit mai atentă. I-am văzut intențiile prin oglinda în care mă reflectam; nu voiam să plece și l-am întrebat: „vrei să mă părăsești tocmai acum când îmi socotesc plusurile și minusurile de peste an ?” „Eu sunt gândul verii, ai simțit că nu mai îmi găsesc locul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să mă hipnotizeze, dar eu am privit și mai atent în ochii lui și l-am prefăcut în șoricel. Vineri noaptea: al cincilea cap mă privea superior. Atunci am scos volumul meu de versuri și i l-am dăruit cu intenția să-l citească. Sâmbătă noaptea, al șaselea cap mi-a mulțumit, și-a cerut iertare si a dispărut. Duminică noaptea, al șaptelea cap mia spus: „ai învins! Felicitări”! (toate celelalte se transformaseră în solzi). Mi-a dăruit un clopoțel fermecat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
știm cine suntem, deja infinitul se dilată. E înspăimântător de puternic. Și atunci ce face? Așteaptă. Așa se menține echilibrul și infinitul nu dă pe afară ca șampania. Închis între pereții veșniciei, meditează. Și eu am înțeles atunci, Mitică, bunele intenții ale mamei. Grija raportării ei mă ținea și pe mine liberă în închisoarea mea, putând să mă scufund sau să mă ridic relativitatea sensului e acceptată având în vedere mulțimile din mine. Am acceptat și urâțenia orașului care-mi intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să se umilească, expunându-și faptele bune care întreceau în număr și greutate pe cele rele. Viciile l-au îngenuncheat pentru că nu a vrut să fie limitat. I s-au cercetat și expus gândurile pe ecran, care erau îmbibate de intenții, planuri și speranțe golite de oportunism, închinate compasiunii pentru cei care n-aveau ce bea, în timp ce el răsturna cisternele de alcool pe gât. S-au adunat picăturile de vodcă scurse din sticle în memoria alcoolicilor lipsiți de această licoare. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
niciun os neros, gravitatea chipurilor, liniștea pe care o împărtășeau spațiului, exprimând liniștea mormintelor lumii, toate acestea m-au supus unui rechizitoriu amănunțit făcut ego-ului meu, în care fiecărui defect însușit cu fruntea sus îi găseam o cauză oferită cu intenția de a fi servită ca deliciu când, de fapt, rădăcinile erau brutal înfipte în pământul plin de semințele răului omenesc. Dorința de parvenire, pofta de a fi adulat, succesul fără prea multă muncă, ușurința cuceririi tuturor femeilor, bogăția materială care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și trimită scrisorile de acreditare! Vântul se înșurubă pe trupul damnaților inspirați de ultimele zvâcniri ale toamnei, când vântoasele reginei albe începuseră să dea târcoale, creând acea fâșie neutră, cu duty free-uri pline de kitsch-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
legănată de tangaj. Un ficus gigant, bine sprijinit între atele, semnaliza din frunze, fuioarelor de vânt, direcția de zbor. Paletele verzi tremurau, semn că circulația era mai intensă ca niciodată. Felinarele stradale, înnobilate cu structuri florale de oțel, luminau fără intenția de a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de argon becurile aveau în ele ceață, dacă un biet câine își proiecta pe ziduri umbră de dragon. Acum era momentul ca monștrii să își facă apariția, Nilă apărând ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Îți amintesc că ești responsabil pentru ceea ce se întâmplă acum și că TU trebuie să găsești o cale de scăpare, nu eu. Eu nu te pot ajuta în această materie. Îmi pare rău, Bozove! Știam că nu o făcea cu intenții rele. Pur și simplu nu putea să mă ajute. Decât să-mi facă un rău, ea prefera să mă lase cu ideile mele mai puțin primejdioase. Vroia să mă ajute. Ochii ăia cafenii nu m-au mințit până acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe altele, creându-și posibilitatea de a strânge trupe și mercenari în secret, fără a fi suspectat de ceva. În discursul ținut de el, "Întru unire", discurs ce trebuia să anunțe unirea Firmei cu societatea "Aqua Rex", a declarat lumii intențiile sale și, în aceeași zi, a pornit război împotriva uneia dintre țările din Uniunea EuroAsia, fosta Uniune Europeană. Fiind în paragină după Războiul Marilor Puteri, la fel ca Rusia, China, India, SUA, Columbia, Australia și Unita Ligă a Puterilor Africane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
începeam să disting, cum făcusem și înainte să adorm, forme. Vedeam conturul becului, al tocului ușii și al... al Anei. Deci nu visasem când adormisem cu ea în brațe... interesant! În timp ce-mi reveneam, gândurile mi-au zburat fără intenție spre Soliteraj. Simțeam o dorință vie de a-l vedea, de a-l auzi... și atunci izbucni vocea sa atât de aproape și atât de clară, încât credeam că e de partea cealaltă a ușii: Rămân! Să-ți fie clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
faci acest lucru în numai cinci minute. În mintea mea... nu sunt TOȚI din familie, nu? Nu. Nu cred. Ar trebui să fie cel puțin o mie. Sunt numai cei care au vrut să-și ajute urmașii. Luându-le corpul? Intențiile lor, la început, au fost de-a dreptul onorabile. După vreo două sute de ani intervine o foame, o dorință de nestăpânit de a trăi din nou, prin orice mijloace. Nu e vina lor. Se uită la mine, vrând să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nou! Din întuneric izbucniră alte sfere roșii ca văpăile iadului. Erau cel puțin patru! Un mârâit nervos se auzi din partea unei perechi de chihlimbar aprins. Cei opt din spate le luară în cătare și doar vocea lui Corvium le curmă intenția de a deschide focul. Stați calm, băieți! Aceștia nu deschiseră focul, dar nici nu lăsară armele mai jos. Văzură cât de rapid se puteau mișca și erau uimiți că Împăratul a putut să pună la pământ o astfel de creatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un mic smoc de păr sub buza de jos. Mergea gârbovit și părea timid și inept. Dar adevărul era că fugise cu doisprezece embrioni transgenici într-un termos criogenic și îi transportase prin toată țara până la acea conferință, unde avea intenția să îi predea celui pentru care lucra. Nu era prima dată când un cercetător științific se sătura să muncească doar pentru salariu. Și nici ultima dată. Fugarul se duse la ghișeul de recepție, ca să își primească ecusonul pentru conferință, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Thaler Vorbind în fața unui public numeros, în Beaumont Hall, vestitul biolog profesor Kevin McKeown și-a șocat ascultătorii numind cercetarea legată de celulele stem: „o fraudă crudă“. — Ceea ce vi s-a spus este un simplu mit, a zis el, cu intenția de a asigura fonduri pentru cercetare, cu prețul unor speranțe false pentru cei cu boli grave. Așa că, hai să spunem adevărul. Celulele stem, a explicat profesorul, sunt celule care au capacitatea de a se transforma în alte tipuri de celule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
brevete sau cereri de brevete care să aibă legătură cu așa-numita genă a maturității, spuse avocatul. Am găsit cinci, cea mai veche din 1990. Aha. — Două sunt submarine. Așa numim noi brevetele vagi, pentru care se depune cerere cu intenția de a le lăsa să doarmă, până când altcineva face o descoperire care le activează. Clasicul caz COX-2. Am înțeles, spuse Josh. Tactică veche. Lupta pentru brevetul inhibitorului COX-2 era celebră. În 2000, Universitatea din Rochester primise un brevet pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Massasuchetts. Depus pentru Capitolul 11 în 1995. Ca parte a unei înțelegeri, toate cererile de brevete merg la investitorul principal, Carl Weigand, care a murit în 2000. Brevetele au trecut la soția lui. Ea este bolnavă, cancer terminal, și are intenția să doneze toate brevetele Spitalului Boston Memorial. Poți face ceva în privința asta? — E suficient să-mi spui. Dă-i drumul, zise Josh, frecându-și mâinile. Capitolul 27 Rick Diehl abordă problema ca pe un proiect de cercetare. Citi o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
îl fac să transpire pe șeful INS. — Unii oameni cred că știu ceea ce vrea Dumnezeu, spuse el. Dar eu nu am pretenția asta. Nu cred că poate ști cineva asta, cu excepția lui Dumnezeu. Cred că oricine susține că ar cunoaște intențiile lui Dumnezeu se dovedește extrem de înfumurat. Voia să se uite la ceas, dar se abținu. Puștii îl priveau neîncrezători, nu vrăjiți, așa cum se așteptase. — Există o gamă largă de aspecte legate de genetică, spuse el. Haideți să trecem mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spunea că fusese văzut în Noua Guinee. Din punctul de vedere al lui Gorevici, scăderea interesului era ideală. Pentru că atunci când maimuța avea să fie redescoperită, în fine, atenția presei avea să fie și mai mare. Mai ales pentru că Gorevici avea intenția să facă mai mult decât să înregistreze maimuța vorbitoare. Voia să o prindă, vie. Își încheie strâns gulerul jachetei, ca să se apere de ploaie, și așteptă. Era după-amiază târziu și începuse să se întunece. Gorevici moțăia, când auzi o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
marginile argintii ale ciocului. Vasco era un bărbat solid, de 1,90 metri și 120 kilograme, numai mușchi, nouă la sută grăsime corporală. Capul ras și ciocul negru tuns îl făceau să semene cu un diavol. Un diavol dat dracului. Intenția lui era să aibă un aspect intimidant și reușea asta. Se întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ci ei, zise Aaron. Iar acum mama are Alzheimer’s, iar ei sunt în rahat până peste cap. Capitolul 73 Când declanșă bătaia din bar, la Lucky Lucy Saloon, pe Pearl Street, în Jackson Hole, Wyoming, Brad Gordon nu avusese intenția să ajungă în spital. Cei doi tipi în cămăși strâmte, cu buzunare cu butoane perlate i se păruseră niște poponari și își spusese că-i va pune jos cu ușurință. Nu avea de unde să știe că erau frați, nu iubiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de vinovăție. Un lucru era clar. Trebuia să stea cu ochii pe copiii lui. Trebuia să știe unde se aflau. Nu putea risca alte incidente de genul celui petrecut în ziua precedentă. Lynn ținuse copiii acasă încă o oră, cu intenția de a-i lăsa să plece la școală mai târziu, așa încât să nu existe incidente cu copiii mai mari. Acel puști, Cleever, era un pericol, și era puțin probabil să ajungă în închisoare. Probabil că doar îl speriaseră și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Burnet, care nu a putut veni personal. — Acest tribunal a ordonat ca ea să se afle aici, spuse judecătorul. Personal. — Știu asta, Onorată Instanță, dar ea și copilul ei sunt urmăriți, în prezent, de un vânător de recompense care are intenția să extragă țesuturi din corpurile lor. În consecință, ea a fugit, ca să evite asta. — Ce vânător de recompense? întrebă judecătorul. De ce este implicat un vânător de recompense în asta? — Exact asta am vrea să aflăm și noi, Onorată Instanță, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și halate. Alex luă un halat și și-l puse pe umeri, acoperind arma înfășurată în prosop. — De unde știi chestiile astea? întrebă Henry, privind-o. Era nervos. Pentru că mergea cu Alex, care avea o armă, și el știa că avea intenția să o folosească. Nu știa dacă bărbosul era înarmat, dar era foarte probabil. — De la facultatea de drept, spuse ea, râzând Dave mergea la câțiva pași în spatele lor. Henry se întoarse spre el și zise: — Ține pasul, Dave. — OK ... Cotiră după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]