45,675 matches
-
și am mers în cameră. Când am ieșit din pușcărie, caraliul era trecut în rezervă și lucrase la Tricotaje "Moldova". M-am întâlnit cu el după pușcărie pe stradă pe la Gara internațională Nicolina: "Mă cunoști pe mine?", m-a întrebat. "Parcă îmi aduc aminte de undeva". Și mi-a zis că a fost la penitenciar și că el mi-a aruncat zeghea aia și abia atunci l-am recunoscut. Și-mi zice: " Domnule, ați suferit mult! Dar eu n-am nicio
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Imaginați-vă ce a însemnat pentru mine: după o noapte nedormită să te pomenești în fața unei astfel de "bucurii extraordinare". Am reînvățat poezia în timpul anchetei, pentru că, cuvânt cu cuvânt, din poezia pe care am scris-o, mi-a fost turnat parcă cu o pensetă de foc în creier și am reținut toate cuvintele, toate versurile. Așa am salvat poezia, pentru mine, pentru că poate mai puțin interesează pe cineva... C.I.: V-au pus cătușe, ochelari negri? D.V.: Nu, ochelarii negri au venit
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în pușcărie: Balada codrului fără haiduc, Balada cerului fără stele și câte altele. Vreți să vă spun o poezie de Radu Gyr? C.I.: Vă rog! D.V.: Vă voi recita Foamea, ca să înțelegeți de ce Nichifor Crainic plângea și bocea de foame: "Parcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani, și-am hăpăi moloz și rogojină. Ziua pândim
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
codrului fără haiduc, Balada cerului fără stele și câte altele. Vreți să vă spun o poezie de Radu Gyr? C.I.: Vă rog! D.V.: Vă voi recita Foamea, ca să înțelegeți de ce Nichifor Crainic plângea și bocea de foame: "Parcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani, și-am hăpăi moloz și rogojină. Ziua pândim cu nările în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de Radu Gyr? C.I.: Vă rog! D.V.: Vă voi recita Foamea, ca să înțelegeți de ce Nichifor Crainic plângea și bocea de foame: "Parcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani, și-am hăpăi moloz și rogojină. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt poate din cer, din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
C.I.: Vă rog! D.V.: Vă voi recita Foamea, ca să înțelegeți de ce Nichifor Crainic plângea și bocea de foame: "Parcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani, și-am hăpăi moloz și rogojină. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt poate din cer, din iad sau din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
C.I.: Dar este bine spus, sună ca un deziderat: dincolo de Securitate..., căci nu știu dacă am trecut dincolo de Securitate. D.V.: N-am trecut, nu! Încă suntem sclavii Securității. Piesa Dincolo de singurătate a luat un premiu doi pe țară, prin 1980 parcă. În sfârșit, nu v-am spus până acum, dar acum vreau să-mi exprim bucuria că vă preocupă un asemenea gând și ideea să scoateți o astfel de carte de interviuri cu foști deținuți politic, pentru că este foarte necesară viitorului
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu aer! Era Rădună acolo. Ăsta avea o motoretă 23 cu care venea în colonie... C. I.: Era unul dintre caralii acest Rădună? D. B.: Rădună era comandant, dar toți erau caralii și toți erau de prin satele dimprejurul coloniilor. Și parcă erau aleși, domnule, aveau câte o palmă cât o lopată. Dacă-ți dădea unul o palmă rămâneai fără vertebre, îți sucea axisul, rămâneai cu gâtul strâmb, ferească Dumnezeu! Bătăi erau în toate părțile și nu cu motiv, ci numai pentru
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
discutau despre ce face Bazon la fermă. Altădată, de Crăciun, studenții nu aveau vacanță, veneau la fermă. Am tăiat un porc și le-am și zis că este porcul lor. Am trimis (printr-un student în care aveam încredere, Farcaș parcă îi spunea) la preparat porcul la o familie din Rediu. Și le-au făcut de mâncare, cârnați, răcituri, tobă, tot ce se putea prepara din porc. Sau, de exemplu, în practică veneau studenții cu fesuri pe cap și intrau la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cărăușii, cărora el, Vodă, le-a zis: „Să fie carele cu pește cu boi cu tot a voastre, și veniți după mine să vă fac cărți de scuteală să nu dați nimica în zilele mele”. Scuteala a devenit tipică și parcă perpetuă, pentru unii: „Io Ștefan Petru Voievod, dau de știre tuturor slujitorilor câți veți îmbla cu toate slujbele domniei mele pe catastiv, pe cislă ori pe scrisoare să lăsați în pace de dajde, de zloți, de taleri, de galbeni, de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Aron Vodă, pe valea Rânzeștilor"... (Academia Română, XXVII, p. 9). Călărașii făceau servicii de pază și pe la primării și pe la subprefecturi. Iată-l pe unul descris de Ion Dragoslav în Evenimentul Iași din 15 mai 1908 într-un reportaj intitulat „Călărașul": „Parcă și acum îl văd, un băietan tânăr, cu fața plină și rotundă, cu ochii vii, cu 2-3 fire mici de mustăți, voinic, bine legat; cu pumnul lui ar fi fost în stare să spargă un perete. Îl chema Nicolae a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
figură severă de senator roman pe sediul lui curul. Simțeam că mă furnică ceva prin tot corpul, dar față de primar îmi țineam aerul gânditor și, întorcându-mă către dânsul, îl întreb: „D-ta ce știi despre acesta?" Afurisitul de ciorbagiu, parcă era în gândul fetei (și al meu): nu numai că spuse ce spusese și muerușca, ba încă mai încarcă pe bietul bărbat, făcându-1 mai negru ca dracul. Deși hotărât a da dreptate fetei (și cum era să nu-i dau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
frumoasă în toată puterea cuvântului, mai era și foarte deșteaptă: o inteligență naturală și vie și o pricepere la toate. Dimineața, când trebuia să plec în vizita posturilor, după ce îmi făcea ceaiul, îmi ajuta să-mi pui ledunca, revolverul etc. Parcă văd pe Vasile, cum se uita cu coada ochiului surâzând și urmărind toate mișcările ei, să vază dacă nu greșea ceva. La nămiezi, când mă întorceam, mâncarea era gata; ea în picioare, veselă și sprintenă mă servea cu bucurie. Dar
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lui cea mai fierbinte era chiar de la început să pătrundă cât se poate de adânc în cunoștința graiului poporan și a roadelor minții agere și înțelepte a poporului, aflându-se astfel în deplină concordanță cu acest învățat corp. Îl văd parcă pe Măria sa cu câtă bucurie va primi vestea despre alegerea sa și mulțumesc încă o dată în numele nostru al amândurora!" Dajdea preoților și diaconilor pentru ținerea școlilor datează dinaintea Domniei lui Grigore Ghica Vodă - când plăteau patru galbeni pe ani la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a fost. Domnitorul și Obșteasca adunare scăpaseră de grija ce le-o inspirau fiii oamenilor din popor, ieșiți din școlile superioare. Aceasta era grija cea mare". Admirator al lui Cuza, într-o conferință monografie asupra lui Cuza Vodă, făcându-și parcă o autobiografie, după cum aprecia Rodion în Opinia (6 septembrie 1913), Petru Rășcanu spunea: „Am apucat vremile când pentru o greșeală cât de mică se trăgeau scriitorului 25 de bice la scara boierească; am văzut cu ochii cum țăranii erau bătuți
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
te miri că duc sicriul mamei? Închinare mamei Constantin Tănase mereu actual Vasiliu, Natalița Pavelescu, Elena Burmaz, având în frunte pe neuitata vedetă Mia Apostolescu, înconjurate de un reprezentativ grup de balerine, una mai chipeșă decât alta și care dansau parcă în mersul lor pe străzile Bârladului,constituia în orașul nostru un mare eveniment. De cum apăreau pe stradă afișele care anunțau data reprezentației și distribuția, începea goana după obținerea biletelor, al căror distribuitor - în exclusivitate - era Iancu Braunștein. Femeile își împingeau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu o pagubă de aproape 10.000 de euro în conturile AER, semn că s-au făcut cheltuieli foarte mari pentru ca Salonul să fie vizibil - outdoor și indoor. Mai contabilizăm o ultimă bilă neagră - parteneriatul cu Realitatea Media a funcționat parcă mai prost decât anul trecut. Ce mă face să afirm asta: în vreme ce în 2006 transmisiile în direct erau concentrate pe cărți (e drept, ale unei singure edituri), acum Realitatea și-a organizat propriile dezbateri (cea cu Nobelul, urmărită de doi-trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
lui Tăriceanu a fost la câteva luni de la instalare, când, în perioada inundațiilor din Banat, s-a răstit la o doamnă, altfel sâcâitoare, cu vorbele: „Ce vreți, să vă fac hotel?“. Replică stupidă pentru un om politic, într-adevăr, dar parcă mai puțin dură decât băsesciana: „Ce insistentă era țiganca asta împuțită!“. Sigur, cazurile diferă, chiar dacă în ambele replica viza o femeie. În cazul președintelui, femeia era și ziaristă, iar a fi ziarist, găozar adică, vorba lui Băsescu, e, în sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
fost contemporani. Iată o șansă a autorilor - și a criticilor - lipsiți de geniu, dar nu și de luciditate: să se agațe bine de pelerina unui mare creator și să se țină de ea cât mai strâns, în timp ce acesta trece ușor, parcă în joacă, dintr-o epocă în alta. copyleft.RO Richard Rorty și Wikipedia Constantin VIC| Îl citesc pe Rorty așa cum citesc articolele pe Wikipedia: pentru a-mi reprima o atitudine. Cea a încrederii în adevărul absolut, cea a teroristului-filosof care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
nu fie încălcată una dintre prevederile regulamentului de la Cannes. Premiul de regie i-a fost acordat lui Ragnar Bragason (Islanda), pentru Börn/ Copii, iar cel de interpretare italianului Luca Lionello (pentru rolul din Cover-Boy... L’ultima rivoluzione). Gala de închidere, parcă mai glamorous ca-n anii trecuți, i-a adus pe scenă pe premierul României (care-a povestit cât de emoționat a fost când a aflat de la soție că Mungiu a câștigat la Cannes), directorul CNC, Eugen Șerbănescu (mulțumit că a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
îl poftește la masă, alături de ceilalți, la o supă cu linte. Întreaga familie (femei, gineri și veseli urmași) reprezintă înrădăcinarea solidă în timp, din generație în generație. Călătorul care împrumută cuțitul bătrânului ca să-și taie o bucată de pâine devine parcă un fiu al familiei (at once like a son of the family). În această mișcare de integrare este o regresiune; de altfel, invitatul este dependent, pasiv în timp ce gazdele iau lucrurile în mână. Astfel se dezvoltă dorința timpului regăsit, a timpului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
decisiv și niște muzicieni ascunși cântă un concert fermecător care o derutează pe doamnă. Să nu mai vorbim de sala de baie și de cabinetul de toaletă de un rafinament deosebit. Mélitte nu mai rezistă la atâtea minunății; se simți parcă sufocată și trebui să se așeze"251. Pentru a-și reveni ies în grădină "dar ce surpriză pentru Mélitte să vadă...". Fiindcă și aici grădinarii și-au dat toată silința pentru a da cea mai încântătoare imagine a ceea ce artele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
strâmbate de o grimasă". Ca și Salomeea care nu dansează decât pentru o pereche de ochi, corpul prea alb al lui Naka îi arată lui Lucain un dans erotic care este un autentic dans al morții. Această albeață hiperbolică, hiperboreeană, parcă de zăpadă, care se zvârcolește într-o mișcare de reptilă pe un așternut negru, este de asemenea, fără nici o îndoială, albeața mallarmeană a unei pagini de scris, a unei alte scene de investit de către spectatorul înlănțuit într-o confruntare ce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poate alte împrejurări care îmi scăpau" contribuiau astfel la crearea unui mister în raport cu ne-spusul anonimului fugar și cu o secretă dorință de secret. Fantasticul se dezvoltă prin limbaj, prin numirea lucrurilor. Astfel, el zărește o sală somptuoasă puternic luminată "parcă ivită prin farmec 431 în mijlocul acestor munți sălbatici". Dar și prin neclaritate, imprecizie și o absență de înțelegere repetată (" Era ceea ce nu puteam să înțeleg"). "Dar ce puteam să fac eu față de această casa atât de puțin primitoare, chiar vrăjită
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
atâta dragoste acolo?" se întreabă ea și ar vrea desigur să-i distrugă caseta pe care el o ține lângă el și care reprezintă patria sa îndepărtată cu toate amintirile ei, scrisori, fotografii. De cum își citea scrisorile "Venerina îl vedea parcă sub un nou aspect, parcă învăluit într-o altă atmosferă care îl îndepărta deodată de ea și nota mii de particularități ale firii sale, atât de diferite, niciodată notate mai înainte". El vorbea o limbă pe care ea nu o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]