6,395 matches
-
din stânga, apoi apare din dreapta, la o repetiție se așază intim pe bancă lângă Nina, la următoarea Îi aruncă replica din fundul sălii! La premieră, când În final Dorn Îl ia pe Trigorin deoparte ca să-l Înștiințeze că Treplev s-a Împușcat, pe Walken ia-l de unde nu-i, dispăruse În culise. După un moment intens pe scenă și o pauză supracehoviană, a reapărut. Trigorin era În lacrimi, conștient de contribuția lui la sinuciderea tânărului scriitor: căci acest Trigorin Îl văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui (barba și lanțul de magistrat de la gât) și obiectele pasiunii lui principale, rațele folosite ca momeală la vânătoare și capetele de elan. În vestibulul cu gratii de fier al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lentă a brațelor palide ale unei balerine; pe scurt, ceva ce am fost În stare să apreciez abia după ce obiectele și ființele pe care le-am iubit cel mai mult la adăpostul copilăriei mele se prefăcuseră În scrum sau fuseseră Împușcate În inimă. Există un apendix la povestea Mademoisellei. Când am scris-o prima oară nu aflasem câteva uluitoare supraviețuiri. Astfel, În 1960, vărul meu din Londra, Peter de Peterson, mi-a spus că dădaca lor englezoaică, deja bătrână În ochii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar al grupului nostru, valetul tatei, Osip (pe care peste un deceniu pedanții bolșevici Îl vor Împușca pentru că Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană necunoscută. Pe plan istoric și artistic, anul Începuse cu o caricatură politică În Punch: zeița Anglia se apleca deasupra zeiței Italia, pe al cărei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alunecase În timp ce pregătea un pachețel mortal În camera lui din celălalt capăt al pieței. Aceiași copaci (ce alcătuiau un filigran de argint pe fundalul ceței perlate pe care se profila domul de bronz al Catedralei Sf. Isaac) văzuseră și copii Împușcați la Întâmplare pe crengile pe care se cățăraseră În Încercarea zadarnică de a scăpa de jandarmii călare care au Înăbușit Prima Revoluție (1905-1906). Multe asemenea povestioare erau legate de piețele și străzile St. Petersburgului. După ce ajungeai pe bulevardul Nevski, mergeai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
noapte a anului 1922, când, la o conferință publică din Berlin, tata l-a ocrotit pe conferențiar (vechiul său prieten, Miliukov) de gloanțele trase de doi fasciști ruși și, În timp ce l-a doborât energic pe unul dintre asasini, a fost Împușcat mortal de celălalt. Dar acel incident ulterior n-a aruncat nici o umbră asupra strălucitoarei scări ale casei noastre din St. Petersburg; mâna mare și răcoroasă așezată pe capul meu n-a tremurat și liniile tactice ale unei dificile partide de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
instructori, un ticălos sclivisit gen Calhoun, o ținea de Încheietura mâinii și o interoga cu un rânjet parșiv, iar ea Îi ocolea privirea și Își răsucea ca un copil Încheietura mâinii În strânsoarea lui; În noaptea următoare, individul a fost Împușcat, prins cu lasoul, Îngropat de viu, Împușcat din nou, sugrumat, insultat Îngrozitor, ochit cu sânge rece, cruțat și lăsat să-și târâie viața În rușine. Lenski, un tip cu aspirații Înalte, dar simpluț, aflându-se pentru prima dată În străinătate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ținea de Încheietura mâinii și o interoga cu un rânjet parșiv, iar ea Îi ocolea privirea și Își răsucea ca un copil Încheietura mâinii În strânsoarea lui; În noaptea următoare, individul a fost Împușcat, prins cu lasoul, Îngropat de viu, Împușcat din nou, sugrumat, insultat Îngrozitor, ochit cu sânge rece, cruțat și lăsat să-și târâie viața În rușine. Lenski, un tip cu aspirații Înalte, dar simpluț, aflându-se pentru prima dată În străinătate, reușea cu greu să păstreze echilibrul Între
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
târcoale. La două zile, pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui Cehov și-a pierdut lornieta În mulțimea de vilegiaturiști), diverși oameni inofensivi, după ce li se atașau În prealabil greutăți la picioare, erau Împușcați de durii marinari bolșevici, importați din Sevastopol În acest scop. Tata, care nu era inofensiv, ajunsese Între timp la noi, după câteva aventuri periculoase și, În acea regiune a specialiștilor În boli de plămâni, adoptase travestiul unui medic, fără a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
crâmpeie din el pe care voiam să le pun la dosar pentru o eventuală folosință) mi-a relatat, mai degrabă trist decât furios, cum a pierdut odată o noapte Întreagă privind răbdător un bun prieten care se hotărâse să se Împuște și consimțise s-o facă, trăgându-și un glonte În cerul gurii, cu fața spre colecționarul nostru, Într-o lumină bună, dar fiindcă era lipsit de ambiție și de simțul onoarei, În loc să se Împuște, s-a Îmbătat criță. Deși i-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prieten care se hotărâse să se Împuște și consimțise s-o facă, trăgându-și un glonte În cerul gurii, cu fața spre colecționarul nostru, Într-o lumină bună, dar fiindcă era lipsit de ambiție și de simțul onoarei, În loc să se Împuște, s-a Îmbătat criță. Deși i-am pierdut de mult urma lui Dietrich, Îmi pot imagina perfect privirea de calmă satisfacție din ochii lui albaștri de pește când arată acum (poate chiar În clipa când scriu aceste rânduri), o bogăție
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta ca spinul în ochi, scurtează nasul "moldoveanului obraznic", ce-l înțeapă mai abitir ca săgeata ceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gară din sectorul de est al orașului, și, plictisindu-mă, am început să mă plimb pe peron. Distrat, oricum fără nici o intenție temerară, am făcut, probabil, la un moment dat, prea mulți pași în direcția interzisă, astfel încât m-am pomenit „împușcat”, de undeva de sus, de pe un pod, aproape invizibil și el, de un aspru și poruncitor zurück. Un cuvânt - două sisteme (ambele totalitare) căci somația santinelei suna, nu te puteai înșela în această privință, foarte comunisto-fascist. Am făcut cale întoarsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vorbește poetul, sătul s-ar zice de suferința prea guralivă a oamenilor. În comparație cu vaietele acestora, care au asurzit istoria și literatura, ce nobilă pare decrepita vacă așteptându-și cu blândă resemnare cruntul sfârșit, ce demnă în singurătatea ei aristocratică - vulpea împușcată în picior târându-se până la vizuina unde, încolăcită ca pentru somn, moare în purpura propriului sânge, ce nu mai poate fi oprit. Sentimentul matern lovit drept în inimă prin uciderea nou-născuților de către omul-Irod, motivul mamelor orfane de propria progenitură sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vor relua la fel de plăcut, peste câteva clipe, și îi cere foarte politicos prizonierului să-i aducă de pe o colină din apropiere o creangă de brad. Acesta se execută la fel de amabil și când ajunge numai la un pas de copac este împușcat pe la spate. Trupul se rostogolește îndelung până la vale, inert ca un sac. Dar nu numai prologul acestor tragedii cinematografice, care, mai înainte de a începe cu adevărat, sacrifică deja un om, este identic, identică este și tema, reluată obsedant, dureros. Prologul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Am ieșt cu toții pe platou și colonelul ne-a vorbit despre ceea ce s-a întâmplat, încercând să justifice evenimentrul, dar destul de neconvingător. După plecarea colonelului, un căpitan a strigat tare, ca să audă toți elevii: „Cu conștiința cu care fiul își împușcă tatăl, vom trage și noi în aramta germană”. PE FRONT. La câteva zile după 23 august, ungurii au invadat și partea rămasă la români, din teritoriul Ardealului. În lipsa altor armate, au fost puse în stare de luptă Școlile de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dar am mers mai departe. A mai venit o rafală asupra noastră, care ne-a obligat să ne ascundem într-o groapă cu mărăcini de pe marginea drumului. Când ieșeam din groapă cineva din partea noastră stângă, a strigat: „Fugiți că vă împușcă ungurii”. Am fugit în salturi, printre tufe, printre copaci. S-a pornit foc puternic de branduri și de mitraliere. Ungurii au mai tras după noi, dar am mers înainte prin pădure pentru ca să ne îndeplinim misiunea. Când am ajuns la locul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am sărit speriat și am dat cu ochii de Viorel, care mi-a istorisit toate cele relatate mai sus. Ajuns la comandament, căpitanul și-a scos pistolul și l-a îndreptat asupra mea: „Moisei, suntem în linia I-a, te împușc fără Curte Marțială”. Pierdut, prin veacuri am zis: „Cred că-i singurul lucru pe care-l merit”. A lăsat pistolul în jos, m-a privit ca de pe altă lume, a început să fluiere o melodie și apoi m-a întrebat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
spune că am doi „tați” bătrâni, Lionel și Andrei, care mă trag înapoi către locul misterios din care propriul meu suflet a țâșnit. Multă vreme am crezut că în mine trăiește sufletul îndurerat al lui Bruno Schulz, care a fost împușcat în inimă când eu m-am născut. Acum, mi se pare că inima lui Victor Brauner bate în pieptul meu, tot ce a iubit el, tot ce l-a făcut să ardă pe el mă privește personal. Chiar și accidentul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
genial, sperând s-o ducă pe valurile istoriei direct către portul Europei. Arcă rătăcită în teribile furtuni, în care mulți și-au pierdut sufletul, calitatea spirituală. Teroare pe străzile Stockholmului: un tip obscur, înarmat cu ultimele descoperiri ale tehnicii, îi împușcă pe străini. Se poate muri la orice colț de stradă. Rasismul e în creștere aici, exact ca în Germania. Noiembrie Am visat o lumină puternică ținându-se singură în aer. Totuși nu era soarele, era o lumină albă, cea la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Schultz, el însuși scriitor și grafician de geniu. El a descris mereu lupta cu desenul, pentru a atinge o maximă concentrare, ca nimeni altul. Sunt foarte legată de Bruno, mort în ziua și anul în care m-am născut eu, împușcat de un funcționar de la Gestapo pentru că uitase să-și pună steaua galbenă a lui David pe piept. Mă privesc în oglindă uneori ca să-l „readuc” pe Bruno din adânc, ochii lui să întâlnească ochii mei, ai lui, poate, dintr-o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și despre incapacitatea oamenilor de a-și asuma noua realitate. Dar cel mai mult am vorbit despre Mircea Eliade și excepționalul său discipol, Ioan Culianu, despre moartea fulgerătoare a acestuia, asasinarea lui degradantă, în plină zi, pe 21 mai 1991, împușcat în cap, într-un WC al universității din Chicago. Și eu, și Dorin o cunoscuserăm bine pe prima soție a lui Culianu. Eu, mult mai bine decât el, încă din timpul școlii primare, și mai târziu când devenise prietenă chiar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în cancelarie, am scos din buzunar o ascuțitoare (avea și radieră) în formă de revolver browning și dau să-mi ascut creionul. Atât i-a trebuit lui Gladkov. A început să strige în gura mare că am vrut să-l împușc. Din nefericire pentru el, la inspecția venită, cerându-se "proba", revolverul, și fiind întrebat dacă despre el este vorba, Gladkov l-a privit cu atenție și a spus da din toată inima și din toate puterile. La patru zile după
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
inși în costumele legiunii, l-au bătut pe cetățean cu pistoalele în cap până au izvorât pâraie de sânge și l-au urcat în mașină. - Costică, să nu dea dracu să te înscrii la legionari, că să știi că te împușc! - Dar tu nu ești de-al lor? - Da. Sunt un mare, foarte mare dobitoc! La Casa Corpului Didactic era lume ca la bâlci și în marea lor majoritate erau refugiați din Ardeal, Bucovina, Basarabia. Nu ne-am putut lua banii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Camuflare. O grupă a reușit să-i facă prizonieri pe atacanți. Se pare că erau evrei fiindcă nemții, echipa lor de pedepsire a strâns bătrânii, femeile și copiii evrei din sat, i-a dus sub o râpă și i-a împușcat drept represalii. Ce vină aveau aceștia? Ce vină aveau femeile, bieții copilași? La ieșirea din comuna Bujoru am fost încercuiți de sovietici. Am reușit și am ieșit din capcană. Peste tot, unde întâlneam sate eram bine primiți, bine chiar și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]