4,849 matches
-
Mousen (preotul) este mai puțin expresiv, are emoții la fel de mari ca și noi, n-are curajul să se exteriorizeze, decât din când în când, și când își mai trage o palma peste ureche, explicând cum zboară țânțarii prin Spania și încurcă castiliana cu catalana și cu franceza în dorința de a se face înțeles, lucru care ne derutează mai mult decât dacă ar vorbi constant în malgașă. Cu toate acestea, am încropit mici dialoguri convenționale în timpul cinei luate împreună, sau de câte ori
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
încasările. Toate acestea trebuiesc făcute pentru ca Centrul să poată exista în continuare. A treia persoană cu care se mai poate comunica este Raul care-i român de-al nostru (a fost trimis aici de Liviu), dar tânăr și misterios, își încurcă drumurile, e scump la vedere, astfel încât am renunțat să sperăm că împreună cu el putem pune țara la cale conform obiceiului strămoșesc. Pe lângă aceste persoane importante care constituie „constelația San Antoni e San Pere”, mai apar comete care revin în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de faptul că nimic nu se clatină sub mine și voi încerca să punctez doar momentele mai importante. Când am anunțat la teatru, contând pe discreția direcțiunii căreia eram obligată să-i destăinui planul meu), această plecare în America, am încurcat puțin planul instituției de a juca până pe data de 22 decembrie. De luni de zile nu am prezentat mai mult de două spectacole, sala fiind încontinuu închiriată, și brusc înaintea sărbătorilor, când studenții și elevii pleacă sau colindă, când gospodinele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o faci, fără să te întrebi ce ai realizat. Într-adevăr, când te ridici de la masă și vii în scenă pentru a începe repetițiile de ridicare a piesei, intervenția sufleurului, fără de care unii nu pot, pe mine cel puțin mă încurcă. Prefer să stau cu textul în mână, măcar el îmi este familiar în urma lecturilor și să mă concentrez asupra mișcării, a obiectelor din jur, a relației fizice pe care într-o primă etapă trebuie s-o stabilesc față de partenerii din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
CC al PSUG o preluase de la Walter Ulbricht, figură emblematică a mișcării comuniste germane și internaționale, trecut din 1971 în "rezervă" pe funcția de președinte al PSUG (fiind invocat clasicul motiv al "problemelor de sănătate"). W.Ulbricht avea să-i încurce planurile mai tânărului său coleg pentru ultima oară în 1973, la vârsta de 80 de ani, când și-a încheiat socotelile cu cele lumești exact în zilele organizării la Berlin, cu mare pompă, a Festivalului internațional al tineretului și studenților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prezenți "distinșii " peste tot, pentru a asigura "paza și protecția" demnitarilor străini. De reținut că erau mulți profesioniști de calitate, care se achitau meritoriu de "sarcinile de serviciu". Trebuie spus insă că existau printre ei și ageamii , care mai mult încurcau lucrurile și nu făceau deloc onoare nici instituției nici țarii. Sarcinile în acest domeniu erau multiple și complexe și cereau oameni bine pregătiți, prezentabili, cu o minte agila și elastică, aptă sa reacționeze rapid, în orice ocazie. Unii aveau "in
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și ar dori să poată studia în România. Numele Cuza e rar și în România, mi-am zis eu doct, darămite în Chile și apoi, ca istoric, știam că Principele Unirii, bărbat frumos și cu succes la "sexul slab", cam încurca uneori așternuturile, așa că... cine știe! Bref, fără arbore genealogic și expertiză ADN, am obținut aprobarea pentru două burse și m-am trezit cu cele două beizadele la București. Erau frumoase foc și aveau aerul acela dulce al creolelor. Spre părerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
șofer care "citea" îl lăsam la volan cu o carte în mână și când terminam vizita îl gaseam tot cu cartea în mână, ceea ce în "breaslă" era mare lucru. De băut bea cu măsură și întotdeauna după program. Mi-a încurcat însă socotelile într-o bună zi, când aveam programată o vizită la Reactorul nuclear din localitatea "La Reina", situată în munți, la circa 60 de kilometri de Santiago. Îi spusesem cu o zi înainte că urmează să plecăm de dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
curaj, dar în diplomație tinerețea dacă nu-i dublată de pregătire, profesionalism, angajare, responsabilitate, seriozitate, experiență ,nu înseamnă mare lucru. Și aveam în direcție și astfel de "tineri", obișnuiți să apară la minister pe la 10 și dispărând pe la orele 13-14, încurcând hârtiile, nefiind capabili să redacteze un text de 10 rânduri fără greșeli nu numai de conținut, dar și de exprimare și gramaticale și vorbind limbi străine precum celebra Coană Chirița (în cel mai fericit caz!) Referenta pentru Spania și Portugalia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe Lawrence, care spunea În comentariile sale la modul În care Robert Graves Îi prezenta aventurile din lumea arab), c) el, Lawrence, „a atins un subiect periculos” când a scris capitolul despre Damasc „și cel care face ca mine o Încurc), dac) nu este atent. În aceast) privinț), Seven Pillars este plin) de jum)ț)ți de adev)ruri”. Nu șerifii* au cucerit Damascul. Documentele și jurnalele australiene referitoare la r)zboi aduc numeroase dovezi c) „trupe ale Diviziei c)lare
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sunt frustrate dacă li se cere să se miște, regizorul e frustrat și blocat de Încăpățânarea primadonei, dirijorul e avocat al muzicii și Încurajează staticul, directorul operei nu e de găsit, că are o ședință urgentă. Toată lumea suferă, inclusiv criticii, Încurcați de războiul dintre vechi și nou, de mișmașul neclar de pe scenă! Când am fost chemat din teatru să lucrez la operă, mi s-a părut firesc că În loc să vorbească, personajele Își cântă textul. Însă, În timp, am realizat că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
jaluzelelor, apoi le-am Împachetat din nou și le-am Înghesuit Înapoi, la locul lor. Îmi amintesc apoi cum ședeam pe patul mamei, cu voluminoșii ciorapi În mâini, străduindu-ne să jucăm spectacolul la care ea dorise să asiste; dar Încurcasem În așa hal hârtiile de Împachetat și am mimat atât de prost surpriza și entuziasmul (parcă-l văd pe fratele meu dându-și ochii peste cap și exclamând, imitând-o pe guvernanta noastră franțuzoaică, „Ah, quei c’est beau!“, Încât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
produce un copac creț sau vârtejul provocat de un crocodil care s-a scufundat. Cel albastru trasa o simplă linie de-a curmezișul foii - și orizontul tuturor mărilor era acolo. Unul Îngrozitor de tocit Îmi ieșea mereu În cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce sărea, putea fi folosit, ținându-l În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uvular, strălucirea umedă, tandră a pleoapelor inferioare - Într-adevăr toate trăsăturile ei mă fascinau și mă extaziau, dar nu știu cum se făcea că, În loc să-mi dezvăluie mai bine persoana ei, ele tindeau să formeze un văl sclipitor În care nu mă Încurcam ori de câte ori Încercam să aflu mai multe despre ea. Când Îi spuneam mereu că ne vom căsători În ultimele zile ale anului 1917, imediat după ce vom termina școala, ea Îmi spunea calm că sunt un prost. Mi-o imaginam acasă, dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fierul roșu chiar de mâna lui Ștefan. I-am văzut semnul: pecetea cu cap de bour pe umărul stâng. Am auzit că-i obiceiul domnilor ăștia să-și însemne odraslele bastarde cu fierul roșu ca pe harmăsari -, să nu-și încurce progeniturile, râde ea sarcastic. Maria! o dojenește el. Poate să-l ardă și-n... unde vrea, dar să nu cuteze careva să ridice pretenții asupra "Scaunului Sucevei"! Voi lupta! Leoaică voi fi! Numai peste cadavrul meu! Numai! Bogdan Paleologu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru sine. Boierii, revoltați, izbucnesc, nu-și mai află loc pe jilțuri, se agită, strigă: Minciună sfruntată! Noi ne vărsăm sângele! Și Mateiaș se acopere de "Glorie nepieritoare"! La urma urmelor, cine a dobândit "Strălucita izbândă?" Papa aista a cam încurcat borcanele! Uite Papa, nu e Papa! Crezi că nu știe?! Face pe prostul! Tu, mare rege, și tu, Preasfânt Papă!... Minciuna e atât de gogonată, încât zău așa nu pot decât să râd: Ha! Ha! Ha! râde Ștefan cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toate ale ei, Să n-aibă stare! Nici alinare! Până n-o veni! La a lui aleasă!" Se poticnește: "La a lui aleasă!"... Și gata! Ce mi-ai făcut Voichiță?! strigă disperat Ștefan. Așa-i descântecul... se dezvinovățește ea. Ai încurcat borcanele! Aista-i descânt de legare, nu de dezlegare! M-ai nenorocit! Sunt un om pierdut! Da! Pierdut!... se frăsuie Ștefan ascunzându-și zâmbetul în mustață și o privește lung, în tăcere, fermecat. Am încurcat-o... "Din lac în puț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
descântecul... se dezvinovățește ea. Ai încurcat borcanele! Aista-i descânt de legare, nu de dezlegare! M-ai nenorocit! Sunt un om pierdut! Da! Pierdut!... se frăsuie Ștefan ascunzându-și zâmbetul în mustață și o privește lung, în tăcere, fermecat. Am încurcat-o... "Din lac în puț"... Vrei un măr? o întreabă după câteva clipe de tăcere și îl alege pe cel mai frumos din tipsie, îl răsucește. Ce zici Evo?... Să mușc? Piei drace! își face el cruce brusc, pune mărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
recunoști după urechi; pe nătărău după vorbă", îl înțeapă Șendrea. Boierii râd, dar cel mai tare râde Mihail. S-o lăsăm baltă, propune Ștefan cu veșnicul său zâmbet mucalit. S-o lăsăm, încuviințează Mihail, parcă dezamăgit că Măria sa n-a încurcat cărarea, cândva, undeva... Bre Nichiperceo, n-ai de gând să-ți iei muiere? Nu de alta, da' ti-i mai potoli. Doar muierea să-ți mai vină de hac; să te lepezi de Satana. Muieri?... Păi, am, rânjește el. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
singur? Și, totuși, Cazimir se mișcă, intervine Stanciu. L-a trimis pe nobilul Martin Chorazicz, în solie la Sultan, cu daruri scumpe, să mijlocească o pace pentru Moldova... ...Și pentru Polonia, totodată, nu care cumva, Mahomed să se facă a încurca hotarele. Le-a mai încurcat odată, și de nu eram noi să-l oprim, făceau cunoștință, personal. Îi sunt recunoscător pentru strădanie, deși mare nădejde, n-am...Îl cunosc eu pe Mahomed... Colac peste pupăză, se aprinde Tăutu, cu haz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mișcă, intervine Stanciu. L-a trimis pe nobilul Martin Chorazicz, în solie la Sultan, cu daruri scumpe, să mijlocească o pace pentru Moldova... ...Și pentru Polonia, totodată, nu care cumva, Mahomed să se facă a încurca hotarele. Le-a mai încurcat odată, și de nu eram noi să-l oprim, făceau cunoștință, personal. Îi sunt recunoscător pentru strădanie, deși mare nădejde, n-am...Îl cunosc eu pe Mahomed... Colac peste pupăză, se aprinde Tăutu, cu haz, Cracovia-i în fierbere: Cazimir sărbătorește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și grăbea, pleacă la Stambul cu solie de pace. De fapt, în spatele lui, tot eu trăgeam sforile... Și ce?! Vodă vrea pace cu turcii?! întreabă speriat Cupcici. N-avem nevoie de pace! îi sare țâfna lui Isaia. Aiasta ne-ar încurca socotelile! Da' Mahomed acela nu mai vine odată?! întreabă boier Cupcici... Vine! Vine! Și nu vine singur; aduce cu el domn nou: pe Alexandru Aron, fiul răposatului Aron Petru Vodă. Să te audă Dumnezeu... În sfârșit! continuă Isaia. A dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un leu setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă Isaia furios și scuipă, calcă peste morminte încurcându-se în bălării. Și noi, halal să ne fie -, noi, ditai bătrâni vulpoi ai Moldovei, o liotă de boieri veliți târșiți prin uneltiri și rele, geambași de domni, cogeamite boieri unși cu toate alifiile, șleahtă de boșorogi cu barbă lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îmi amintesc că în timpul războiului a dus-o teribil de greu, că umbla aproape desculț și nu avea ce să mănânce, pentru ca după război să fie rău văzut pe motiv că nu s-a evacuat. Se prea poate însă să încurc lucrurile (persoanele). Oricum, mai mult decât știu acum nu voi mai putea ști probabil vreodată. Al doilea participant la discuția din 1954 nu mai este, de câteva luni, nici el, în viață (s-a stins la 2 mai 1990). Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă întreabă în limbă străină, le dau de înțeles că nu pricep, apoi îmi vorbește românește. Le răspund sincer la toate întrebările. De 3 ori m-au întrebat aceleași întrebări, le-am spus. Nu știu ce mai voiau de la mine, păcătoasa, ca încurc și eu lumea asta modernă!? Mă priveau și vorbeau în limba străină. Eu nu spuneam nimic, ci doar mă rugam în taină. Când eram acasă aveam un obicei, cântam tot timpul: „în orice zi Te voi câtă, în orice zi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]