4,770 matches
-
camerelor În bizarul trio devenise foarte disputată. Nu ne-am prea văzut În cele două zile de vacanță, se ferea să ne Întâlnească, din jenă, cred. În ultima dimineață Însă, Înainte de plecare, m-a invitat la o cafea. Am vorbit Îndelung despre Malraux, care, ca și Lorca, era eroul său, și despre Calea regală, volumul pe care tocmai Îl tradusese. Cu sau fără legătură cu sceneta din tren, discuția lunecase spre erotism... Deosebea, pe bună dreptate, erotismul de sexualitate și Îi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
el cu aceeași grabă. Mi se mai Întâmplă, uneori, dimineața, să-i aștept telefonul care să anunțe apariția vreunui nou disc, a unei cărți sau a unui film ce merită interesul. Mi-amintesc unele din frazele sale scăpate neatent, altele Îndelung cântărite. Îl văd, parcă, plimbându-se nerăbdător În fața librăriei unde ne Întâlneam aproape zilnic. Acaparat de atâtea ale cotidianului, avea un fel inimitabil de a se abstrage totuși din zona prea Încărcată și tulbure. Părea neatent și uituc; nu era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înșelător refren, moderat melancolic, o invocare exorcizantă, de fapt: „Nici măcar nu știu dacă tu mă aștepți”. Versul repetă, oracular, incertitudinea, Înainte de a se limpezi tragic: „Nici măcar nu mai știu dacă tu mai exiști”. Intensitatea trăirii traduce o secretă jubilare, răscumpărare Îndelung așteptată, pe care nici Îndoiala sau tristețea nu o pot submina. Poeta ne Îngăduie să fim martorii exaltării sacrificiale, trăire pătimașă a tensiunii „vizionare”, cum spunea Kafka, „dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din țară și, mai ales, după moartea mamei mele, În 1988. L-am vizitat, tulburat, În această vară, la aniversarea a 85 de ani și am contemplat singurătatea și modestia bătrâneții sale eroice. Iată, ca evrei, noi am ezitat totuși Îndelung să ne luăm „lumea În cap” și să urcăm drumul Israelului. Ceea ce dovedește, dacă mai era necesar, că nu toți evreii sunt deștepți (mă refer și la sensul de „treaz” al cuvântului), cum cred admiratorii și, Îndeosebi, adversarii lor. Inutil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de natură nu numai să deschidă o nouă poartă, dar și, poate, să recompenseze meritele unui scriitor hărțuit În țara sa pentru curajul opiniei. (Familia, nr. 10/1999) Corespondență Întreruptătc "Corespondență Întreruptă" Nu-mi voi acorda plăcerea de a glosa Îndelung În „postfața” scrisorilor lui Radu Petrescu sau În preambulul celor ale lui Liviu Petrescu, reproduse În continuare, aici, despre anacronismul tot mai evident al acestui tip de comunicare, Într-o vreme când chiar și dialogul scris preferă formele directe, imediate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai presus de orice vă urez, Îmbrățișându-vă pe amândoi cu frățească dragoste, „Sărbători fericite!” și un An Nou 1994 cu multe bucurii și Împliniri! Îmi cer adâncă iertăciune pentru Întârzierea cu care vă trimit acest semn; am așteptat Însă - Îndelung - să se limpezească Întru câtva situația mea, pentru a vă putea da știri cât de cât deslușite. Din păcate, lucrurile au rămas, până În clipa de față, la fel de confuze precum erau dintru Început. M-aș reîntoarce oricând la New York, aș fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar știu bine „momentul Eliade”, În 1992, când am Încetat orice legătură cu redacția. Ruptura a durat 6 ani și ar fi durat, probabil, până astăzi, dacă nu intervenea hazardul unei Întâlniri la Viena care a regenerat sensul dialogului. Ezitasem, Îndelung, să dau curs invitației organizatorilor după ce am văzut pe lista participanților numele redactorei-șef a revistei. Sunt intimidat de situațiile conflictuale și, cu deosebire, de cele, Înmulțite după 1989, cu foști prieteni. M-am lăsat convins, până la urmă, de speranța că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
carne și vis. Un vis treaz, o confesiune de o termicitate paroxistică: treceri fulgerătoare de la incandescența pasională ultimă la glacialitatea translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de necunoscutul autor, sunt simple și teribile. Imaginea unui perete privit Îndelung până la delirul singurătății. Un mic orășel. Vecinătatea hipnotică a lucrurilor. Grotescul vitrinelor. Spațiile bolnave ale absenței. Tainele periferiei. O vioară Într-o prăvălie cu mașini de cusut. O femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea unui bătrân. Gândurile și plictisul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eseist pătrunzător și acut, perfect orientat În literatura franceză și engleză, dar și În filosofie, cu adeziune structurală la existențialismul lui Kierkegaard. Răsfoiește albumele artei de avangardă, căutând pe Dalí. Desenează el Însuși și pictează suprarealist. Pasionat de muzică, rămâne Îndelung lângă patefon, ascultând Bach. Întreține o bogată corespondență, nu doar În țară, cu Sașa Pană, Sebastian, Baltazar, Geo Bogza, Lucia Demetrius, Marietta Sadova, ci și În străinătate, cu André Breton, Micheline Fondane, André Gide, Léon-Paul Fargue, M.Heidegger, Ilarie Voronca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Wilmersdorf, dar n-am nici o posibilitate de a-i trimite un exemplar din cartea care Îmi apare, În această toamnă, aici. Era scurta Întâlnire un semn de acceptare din partea orașului? * M-am oprit În fața multor tablouri de la Dahlem, am Întârziat Îndelung În sala Rembrandt. Venisem să mă reîntâlnesc cu Piero di Cosimo, să pot gândi, din nou, imaginea Simonettei Vespuci. Nu prea Îmi mai place romanul, prea complicat, În care am contemplat-o. Filiația, refuzul și aspirația filiației, În artă și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și În viață, În Revoluție și sub tiranie, În genialitate și În mediocritate? Eroina seamănă cu Simonetta, anchetatorul care o distruge seamănă, nu Întâmplător, cu un iepure. Iar autorul Își caută un predecesor În bătrânul pictor Piero di Cosimo. Contemplu, Îndelung, la Dahlem, tabloul pe care Cosimo Îl intitulase Venus, Marte și Amor adormit. Seara, recitesc pasajul cu vizita eroinei În sala de muzeu unde este expus acest tablou. „Poate n-ar privi tabloul. Ar Închide doar ochii, să revadă pajiștea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi interesat să... De data asta, era rândul lui să-și găsească greu cuvintele. M-am grăbit să răspund scurt și clar. - Da, desigur. Am fost. Am fost și acolo. Părea mulțumit cu laconicul răspuns, n-a insistat. Am privit Îndelung În urma sa. Am privit apoi cerul, vrăbiile În copacul din fața casei. Copacul, liniștita sa fidelitate. Berlin, vara 1987 (Text difuzat, În traducere germană, de postul SFB 3 șSender Freies Berlinț, În emisiunea Passagen ș24.01.1988ț, și publicat, apoi, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nepregătit să adopte noile etaloane, oricât de revoluționare sau progresiste ar fi. Neputincioși (ca Bérenger) sunt cei care frânează societatea În vremuri revoluționare.” „New set of standards”, „revolutionary change”, „progressive”..., termenii aveau, desigur, alt sens pentru tinerii ascultători, decât cel Îndelung pervertit În Colonia Rino la care se tot gândea improvizatul profesor est-european. Zâmbea, Întrebător și superior și buimăcit, cu privirea pe foaia de hârtie liniată: noi-vechi cuvinte, „radicals”, „conservatives”, „conventionalism”, „duty”... - barbarisme sucite și răsucite și schimonosite În cazarma DADA
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
locuri o merită cu deosebire. Textul din Salmagundi se referea la Întoarcerea mea În România, cu doi ani În urmă, În 1997. O călătorie previzibil tensionată, În care Saul dorise să mă Însoțească. Se considera fragil pentru a Întreprinde singur Îndelung amânata sa Întoarcere În trecut. Prilejul i se părea o norocoasă ocazie, voia să profite de tovărășia unui mult mai recent exilat al acelor locuri. Excesiv panicat de perspectiva „imposibilei Întoarceri”, eu Însumi eram convins că, Împreună, am beneficia de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
grija lui Petre Ponta cu o serie de alte lucruri. Caietele, în cazul că el nu se va putea întoarce, trebuiau transmise familiei înainte de a coborâ jos la scară, unde îl aștepta Petre Ponta, cu geamantanul de drum, a privit îndelung fotografiile de pe perete ca și cum și-ar fi luat un ultim rămas bun de la viață. De o parte era fotografia soției lui, ținând în brațe pe Mihăiță, copilul cel mai mare, cu o floare albă în mână, parcă ar fi vrut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în meandrele istoriei. Ceea ce cred eu că nu avea acea mișcare era dragostea, care la noi arde ca un foc sacru ce-i întreține viața. De aceea Mișcarea Legionară va rămâne etern în istorie, cât timp are fundamentul în dragostea îndelung răbdătoare, cea care nu se laudă, nu pizmuiește, le crede pe toate, toate le rabdă și nu moare niciodată. Deci peste micile frecușuri sau asperități, care apar și în viața noastră de celulă, aici, în blestemata Cazimcă, la „tun”, sau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Nu știu ce să zic, dar parcă n-aveau nimic în comun clamele cu craniul. Sau cine știe? Poate exista undeva o legătură intimă și secretă de care nu-mi dădeam eu seama. M-am așezat pe pat și le-am privit îndelung. Nu-mi stârneau deloc imaginația. Doar timpul se scurgea fără să-mi dau seama. Au trecut prin apropiere o ambulanță și o mașină care făcea propagandă aripii de dreapta. Aveam poftă de whisky, dar m-am abținut. Trebuia să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o cârpă umedă și-l șterge de praf. Îl lustruiește apoi bine cu o cârpă uscată până se face alb ca zăpada. Orbitele se afundă parcă departe... adânci ca o fântână. Iau craniul cu ambele mâini și-l privesc atent, îndelung, așteptând să emane căldură. O căldură care să mi se transmită. Când ajunge la o anumită temperatură - nu prea mare, ci doar ca o pată de soare în toiul iernii - craniul cel lustruit îmi oferă visele sale. Închid ochii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
oricâte băga în el, nu se vedea nimic. Nici măcar nu s-a deformat vreun pic. Ce buzunar special o fi și ăla! Bine croit, nimic de zis. A deschis apoi carnețelul cu coperte din piele pe la jumătate și a studiat îndelung, la lumina becului, o anumită pagină. Mi-am aruncat și eu privirile peste ea, dar nu pricepeam nimic. Era plină de simboluri, cifre, litere. — E carnețelul bunicului. Doar el și cu mine înțelegem ce scrie aici. Planuri, evenimente petrecute... toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mult fum cenușiu înălțându-se spre cer, în apropierea livezii cu meri. În fiecare zi. Norii groși îl înghițeau imediat, nori ce păreau fabricați chiar de livadă. Cel puțin asta era impresia pe care ți-o lăsau când îi priveai îndelung. Fumul începea să se înalțe fix la ora trei după-amiază și incinerarea dura în funcție de numărul animalelor moarte. După o noapte de viscol sau ger, mai persista în aer câteva ore bune. De ce nu se luau măsuri pentru a împiedica moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai aveam chef de așa ceva. Am renunțat la ideea de a cumpăra ziarul. Ziua nu se anunța prea grozavă și nici măcar nu știam ce zi era. Toți aveau umbrele în afară de noi. Ne-am adăpostit sub o streașină și-am privit îndelung peisajul din jur, de parcă admiram o acropolă. Intersecția udă de ploaie gemea de mașini de toate culorile, din toate direcțiile. Nici nu-mi venea să cred că sub picioarele mele mișunau Întunegrii aceia oribili. Bine că plouă! zise ea. — De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
O să fiu atent. După cum îmi imaginasem, groapa era acoperită de zăpadă. Bătrânii dispăruseră, uneltele lor de asemenea. Dacă va continua să ningă în felul acesta, până în dimineața următoare groapa nici nu se va mai distinge. Am stat și am privit îndelung zăpada viscolită. Apoi am coborât dealul. Ningea tare și bătea vântul cumplit. Abia vedeam la câțiva pași înainte. Mi-am băgat ochelarii în buzunar și mi-am tras fularul până sub ochi. Se auzeau doar păsările și scârțâitul zăpezii sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de mult aș tânji după liniște și pace, nu-mi pot păcăli inima. Nu mă pot păcăli pe mine însumi. Chiar dacă știu că voi muri în curând. Ceea ce pierd se duce definitiv. Știu lucrul acesta. Înțelegi ce spun? A tăcut îndelung și și-a privit vârfurile degetelor. Cafeaua se răcise și nu mai ieșeau aburi din cană. Nu se mișca nimic în camera aceea. — Nu te mai întorci niciodată? — O dată ce plec de-aici, n-am cum să mă întorc. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bărbat între două vârste. Purta ochelari și avea început de chelie. Meșterea la ceva cu o șurubelniță. Am intrat acolo ca să-mi cumpăr o unghieră. Lângă aparatele de ras, am văzut unele care semănau cu niște insecte. Le-am privit îndelung, dar nu-mi dădeam seama cum se folosesc. Am ales una cu o formă mai ciudată și m-am dus la vânzător. Avea o lungime de vreo cinci centimetri, era din oțel inoxidabil, dar nu-mi puteam imagina unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
titlul Divagațiuni cu Anton Holban (2001) rosturile și caracterul demersului, exegetul realizează în fond un studiu de cuprindere monografică, unde criterii clasice se întrețes în comentarii nu lipsite de originalitate. Pornind de la evenimentele biografice și contextul epocii, expunerea zăbovește mai îndelung, într-un capitol esențial, Recitind o operă, la ceea ce ar fi depistarea și interpretarea înțelesurilor operei. Selectând argumente ilustrative din mai multe registre, analizând obsesiile autorului (boala, chinul neliniștii, gelozia și moartea), este definit modul răsfrângerii lor în prozele care
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]