5,677 matches
-
te urci, iubita mea, pe viață, Ca pe Golgota marelui supliciu, Făcându-ți chiar și ție un serviciu, La ceas de noapte sau de dimineață. 11 iulie 2011 Mai aproape de Zalmoxis Acolo mă voi duce, intangibil, Pe-o culme dacică înfiptă-n cer Făcând din libertate un reper, Redevenind, prin fostul Zeu, credibil. Acolo îmi voi lua medicamente Din patimă, excese sau din hău, Revigorat fiindcă mă știu al tău, Îndrăgostit sublim, eminamente. Lovind în yahve,voi erupe dacic, Mă voi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
atemporale atunci îmi iau zilele la spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte în asfaltul rupt un obraz sfâșiat călcat în picioare fără milă de la un capăt la celălalt al deziluziei contemporane o lume cu cerul deasupra ei ca un giulgiu peste care Dumnezeu varsă în fiecare zi lacrimile îngerilor 9 august 2011
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cu cristale swarovski 10 septembrie 2011 Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii să ne lingă capre negre jucau șotron printre piscuri impetuoase înfipte în pragul cerului ca niște junghere am desenat poteci pe trupurile noastre semn de dor și de aducere aminte câteva zile am pășit prin noi mirosind a iarbă și a transhumanță dormeam neîntorși semănam cu pruncii abia alăptați înveliți în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
prima oră. Vreau să te ocupi tu de asta cât sunt eu plecat. — Prea bine, Herr Six. Cu asta, ne ură noapte bună și plecă. Și acum, Herr Gunther, zise Six după ce se Închise ușa. Vorbea cu trabucul Black Wisdom Înfipt În colțul gurii, Încât semăna cu un crainic de bâlci, iar vocea lui suna ca a unui copil care are o bomboană În gură: — Trebuie să-mi cer scuze pentru că v-am adus aici la această oră total nepotrivită; totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
știi asta. A ajuns să fie mai ușor să cauți la biroul paznicului farului pe cineva care a dispărut În orașul ăsta blestemat decât să-l cauți la poliție sau la morgă. — Da, dar ăsta avea un tac de biliard Înfipt În nas. I-a străpuns creierul, zic ei. Am pus jos furculița și cuțitul: — Te superi dacă amâni detaliile astea sângeroase până termin de mâncat? — Scuză-mă, spuse Stock. Păi, cam asta e tot, de fapt. Dar În mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
L-a preluat Dietz. — Dar el parcă lucrează la cazul Pfarr, nu? — Cred că da. — Păi, și asta nu-ți spune nimic? Nu știu, Bernie. Sunt mult prea ocupat să aflu numele unuia care are juma’ de tac de biliard Înfipt În nas, ca să pot fi un detectiv adevărat, așa ca tine. — E ăla de l-au pescuit din râu? Bruno oftă iritat: — Știi, odată și odată o să-ți spun ceva ce nu știi deja. — Illmann mi-a zis despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Dar de ce nu ar putea să fie Mutschmann? — Nu văd lucrurile În felul ăsta. Acum două zile, informatorul meu mi-a spus că s-a pus un contract pe capul lui Mutschmann, timp În care cadavrul cu tacul de biliard Înfipt În nas deja fusese pescuit din Landwehr. Nu, nu poate fi decât Tillessen. — Și Von Greis? Era și el membru al acestei frății? — Nu al acesteia, ci al altei frății, cu mult mai puternice. Lucra pentru Goering. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
toate femeile, îmbrăcate în negru, s-au strâns pe un platou gol. Nici o cruce și nici un alt semn nu arăta că acolo ar fi un cimitir. În locuri cunoscute numai de ele, presărate mai întîi cu petale de flori, au înfipt lumânări aprinse, începînd o noapte de veghe. Din câte se spune, i se poate întîmpla unui mexican să moară numai pentru că el nu vrea să-și recunoască teama. Din moment ce tot murim, cel puțin să nu ne lăsăm umiliți de moarte
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
junglă. De ce? Într-o zi, pe aceste trepte n-a mai urcat nimeni. Ele au rămas la discreția vântului, a ploilor și lianelor. În timpul când în Europa domnea Evul mediu, la Palenque a reînceput domnia junglei. Arborii tropicali și-au înfipt rădăcinile în piatra moale, poroasă, aleasă astfel pentru a facilita basorelieful, ruinele au fost inundate de ierburi, măcinate de umezeală, iar păsările au început să cânte deasupra lor îmbătate de parfumuri putrede. Ceea ce s-a întîmplat la Roma datorită barbariei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
acum, și fierbinte. Ceea ce explică această junglă pitică, aproape chircită, care pare degenerată. Dacă te uiți mai atent, îți dai seama că jungla a pierdut din înălțime pentru a câștiga în încăpățînare. Arborii au cedat locul arbuștilor, iar aceștia își înfig probabil rădăcinile ca niște tentacule, să soarbă fiecare picătură de apă disponibilă din solul calcaros, unde nu crește decât o vegetație sârmoasă, ceva mai mare decât un stat de om. Fastul pădurilor tropicale a rămas în urmă, ca și ploile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și la frustrare. Singurătate. Frustrare 10 . Nu mă duc la masă, îmi fac o cafea și încerc să mă concentrez, să scriu mai departe, să te prind de undeva. Când eram mic prindeam fluturi, codița rândunicii sau roșioare, și le înfigeam în corpul vermicular un bold, așa cum văzusem că se face. înfigeam boldul într-un dop de plută și îi priveam cum ore în șir după aceea mai dădeau încă din aripi, se mai agățau cu cele șase piciorușe filiforme de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îmi fac o cafea și încerc să mă concentrez, să scriu mai departe, să te prind de undeva. Când eram mic prindeam fluturi, codița rândunicii sau roșioare, și le înfigeam în corpul vermicular un bold, așa cum văzusem că se face. înfigeam boldul într-un dop de plută și îi priveam cum ore în șir după aceea mai dădeau încă din aripi, se mai agățau cu cele șase piciorușe filiforme de pluta poroasă. Cu aceeași cruzime și plăcere te-aș țintui în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cum emisferele cerebrale mi se separă, una păstrând întreagă teroarea urcând până la infinit, alta extazul în fața frumuseții la fel de nesfârșite. Zăceam acolo, golit de voință, doar ochi de care atârna ca o zdreanță restul corpului, un singur ochi mare și străveziu, înfipt în ocelii fiarei, fascinat și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele criminal, cu gheare de sarcopt.Veneam încet, cu mișcări somnambulice, tot mai aproape de acei cheliceri din care pica dulcele și parfumatul venin omorâtor. înaintam prin culoarul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe masa de ping-pong... un tip de la Neculce ar fi avut patru gagici în aceeași noapte (ăsta, la viața lui, s-ar fi culcat cu 178 de femei)... Se frigea slănină, în chiar focul de tabără, câte o halcă picurătoare înfiptă-n crenguțe ascuțite... Se aruncau sticle goale de bere în perete... Ce mai, întotdeauna era nebunie. Când m-am plictisit să-i mai ascult, după câteva ore de fanfaronadă monotonă pe fondul muzicii de la casetofon - Hey babe, take a walk
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vremuri nemăsurate, până la putrezirea înseși ideii de timp. Mă pregăteam să înfrunt cu dârzenie primele mii de mii de eoni, când deodată o agitație dintr-un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile de hârtie de ziar înfipte-ntr-un piron se căsca într-una dintre scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern, din care veșnic ieșeau două labe groase și puternice de păianjen. Acum îl vedeam prima dată întreg, diavolul de antracit, încordat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
furie, să arunce spre stele cetină incandescentă. Se dansa în jurul lui. Focul mușca din siluete, le făcea mai subțiri și mai expresive, ca în desenele rupestre. Grupulețe-grupulețe se adunau în jurul câte unui profesor sau al unui elev mai mare, care înfigea bucăți de slănină într-o creangă ascuțită și le prăjea în foc, la marginea plină de spuză a rugului. Aproape că mă confundasem cu ei. Focul îmi topise cristalul cortical și rătăceam acum, amețit, expansiv, înfrățit în închipuire cu toți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-alta, aprinzîndu-se și stingîndu-se, răvășind ființa celui care l-ar fi contemplat. Lulu, în schimb, devenise cenușiu și inert. Ochii îi erau acum roșii-fosforescenți, morți, deși arzând cu flacără. Păianjenul scoase de sub torace un ac lung, curb, pe care-l înfipse cu un ușor troznet în pieptul celui martirizat, acolo, între mizerabilii falși sâni de vată. După un timp de nemăsurat, acul se retrase și păianjenul își strânse iarăși labele pe lângă el, ghemuindu-se-n fundul cuibului. Spînzu-rată de un singur
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
meu. Un leșin, o fascinație dulce și tristă mă cuprindeau acolo, în holul întunecat (și totuși iradiind lumina vrăjitorească a amintirilor mai vechi decât memoria), în fața fostei mele case, a vieții mele anterioare. Mă vedeam, în fulgerări ca de brici înfipt în carne, dând drumul unei bile de sticlă pe mozaicul podelei, sărind stângaci în căsuțe strâmbe de șotron, ștergîndu-mi palmele de creta colorată pe țesătura aspră a rochiței... uitîndu-mă, la fereastră, pe pozele unei cărți cu dragoni... Nu-mi mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
totuși nu-mi place cum sună, Grea e lecția umilinței, Daniel! se-ntoarce spre mine, dar nu mă vede, Unde ai pus galben de soare? Eu mă ridic degrabă ghidându-i mâna ce ține pensula spre galbenul de soare, își înfige perii aspri în grămăjoara moale de culoare și descrie fără grabă prin aer un semicerc spre pânză, exact acolo unde ar fi vrut să fie, pe fondul tabloului, pictat în culori luminoase, De fapt, se-aude glasul lui, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ani își pierde focul, reîntorși după cei trei ani la varul stins, se făcuse ca o pastă, excelent pentru frescă! Theo e încântat cât de ușor lucrează cu acest al doilea strat de var pe perete, Tresar acum când văd înfipt în pământ ca o cruce fără brațul vertical parul nostru, la capul unei ridicături bătătorite de pământ, semnul că acolo, la vârful parului incrustat de Theo cu briceagul, umezesc cu scuipat lemnul să pot citi data înscrisă, șaptesprezece septembrie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dar măcar tu ai talie. Acum, mă gândeam să îmi fac ceva la păr... Ashling își cumpărase mai mulți fluturași colorați de prins părul, asta după ce admirase felul în care îi folosise Trix, dar în momentul în care și-a înfipt unul în bretonul ei, dând la o parte două șuvițe de pe frunte, a constatat că efectul nu era același. —Arăt pur și simplu ridicol! — Așa e, o aprobă generos Joy. Ia zi, crezi că Jumătate-om-jumătate-bursuc va veni la petrecerea de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
auzit una sau două chicoteli leșinate, dar în rest s-a păstrat o liniște totală. Publicul aștepta încă poanta. Nervos, Ted a lansat o nouă glumă: —Bufnița mea nu are nas, anunță el. Tăcere în continuare. Ashling aproape că își înfigea unghiile în palmă din cauza tensiunii. —Bufnița mea nu are nas, repetă Ted, vădit disperat. Apoi Ashling înțelese. —Și cum miroase? întrebă ea, cu vocea tremurându-i. —Îngrozitor! Oamenii erau în mod clar nelămuriți. Se întorceau către cei de lângă ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un pachet învelit în plastic în mâinile Lisei. —Și acceptați, vă rog, acest mic gest. —O, mulțumesc, spuse Lisa vag, îndepărtându-se. Apoi un alt pachet a ajuns și în mâinile nerăbdătoare ale lui Ashling. Cu fața luminată, și-a înfipt unghia în plastic pentru a-l rupe. Apoi a tresărit din nou, deoarece cineva o ciupea iar de braț. A, da, păi, mersi, încercă ea, nereușind să fie indiferentă. — Nu te atinge de el, îi spuse Lisa printre dinți în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pasiune. În acea seară, epuizați, au ieșit din cuibușorul lor de nebunii și Oliver a dus-o pe Lisa la un restaurant franțuzesc destul de urât, a cărui singură calitate era că se afla în apropiere. La lumina unor lumânări roșii înfipte în sticle de vin, s-au hrănit unul pe celălalt cu scoici fără gust și coq au vin tare. — Este cea mai delicioasă mâncare pe care am gustat-o vreodată, spuse Lisa lingându-și degetele și privindu-l cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să le tai oamenilor mâncarea în farfurie... Vezi bărbatul acela de acolo? - spuse ea arătând către un tip care părea venit din New York și care se juca cu mâncarea. Îmi vine să iau o bucată din friptura lui, să o înfig în furculiță și să spun „Gurița maaareee!“. De fapt, chiar cred că o voi face. Dylan era pe jumătate șocat și pe jumătate amuzat când Clodagh se prefăcu că se ridică. Apoi ea s-a oprit și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]