4,842 matches
-
sunt și mai dihai“. Când auzi asta, Tekisui spuse: „Atunci, trebuie să mă pregătesc pe măsură“, și smulse un fir de păr din pensulă. Puse pensula pe jos și ținu firul de păr în fața sa. Nibori atacă și Tekisui îl înfrânse cu firul din două mișcări. În clipa aceea, Kenshin, fiul cel mare, trase sabia. Spuse: „Trebuie să-ți spun că nu am pierdut niciodată un duel. Cu excepția tatei, eu sunt cel mai mare spadasin din zonă“. Tekisui răspunse: „Prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tatei, eu sunt cel mai mare spadasin din zonă“. Tekisui răspunse: „Prea bine. Am să mă pregătesc după cum spui“, și așeză firul de păr pe jos, lângă pensulă, după care ridică mâinile goale în fața sa. Kenshin atacă și Tekisui îl înfrânse cu mâinile goale dintr-o singură mișcare. După acestea, Isamu spuse că era uimit de priceperea lui Tekisui. Tekisui spuse: „Ceea ce ai văzut e doar ideea priceperii sau ne-priceperea. Este totul și nimic, o imagine, un lampadar, un grăunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Kenshin, Nibori și Susumu; erau însă de nerecunoscut pentru că lunga lor absență și mulții ani de învățături îi schimbaseră simțitor. Cei trei intrară în camera cu suluri a lui Isamu și se luptară cu caracterul greșit. Într-un târziu, îl înfrânseră, dar Susumu fu rănit mortal în duel. Mai târziu în ziua aceea, Kenshin și Nibori fură chemați de urgență la Shotai-Mu, dar Susumu nu mai avea mult de trăit și spuse că-și va petrece ultimele ore în casa tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
l dădeau rochia neagră, telefonul și celelalte accesorii proprii unei existențe de om adult, pe care se străduia s-o imite, ca Într-o joacă. Fără ele, arăta decorativă și fragilă, deși Rowe știa că viața nu putuse s-o Înfrîngă; doar cearcănele ușoare din jurul ochilor, plini de candoare ca a unui copil, Îi trădau trecutul. — Îți place și dumitale partea mecanică a grădinăritului? o Întrebă el. Adică, statuile din care țîșnește apa... Privind-o, inima Îi bătea cu putere, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
frontiere naționale. Pan-Europa lor se realizează, dar, ce-i drept, nu chiar așa cum o concepuseră ei. Și Napoleon se pe idealiști. (Ochelarii savantului Johns străluceau de satisfacție În razele soarelui matinal). Și cînd te gîndești că Napoleon a fost Înfrînt de niște oameni de rînd, de niște materialiști! Țărani și prăvăliași. Oameni care nu vedeau mai departe de tejgheaua sau de peticul lor de pămînt și care nu Înțelegeau să-și schimbe obiceiurile. Drept care, Napoleon a sfîrșit pe insula Sfînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bucuros 100000 kilometri din Îndelungata-i viață mecanică, garantată ferm de producător - cu condiția reviziilor făcute la termen și a unei alimentații echilibrate - pentru a o... Dar Fauvé nici nu mai știa dacă-și dorea cu adevărat s-o tracteze Înfrântă spre oraș ori numai să-i descifreze misterul ascuns În spatele geamurilor Întunecate... Asta rămânea oricum dincolo de puterea sa, conform cărții tehnice, de 125 armăsari, nechezând toți a neputință sub capota Înfierbântată, cât timp ea rămânea mereu prea mică, prea iute
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să nu mai Învețe, să nu mai muncească, să nu mai miște un degețel, În semn de protest față de societatea diminuantă, oferindu-i acesteia doar privirea unor ochi apatici ca două cupe de sutien mărimea XXS. Ideea de concurență era Înfrântă, entropia socială cobora vertiginos spre cifra Înghețului absolut. O Întreagă castă socială de antrenori motivaționali, autori de ghiduri, instructori de „Hai să...!“ și „Cum să...“, oameni care câștigau bani buni Învățându-i pe alții cum să piardă bani buni, Începuse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de soție de artist pe care le trăiește astăzi, s‑a tot sucit și a tot tras de ea încoace și‑ncolo, ceea ce n‑a adus nici o îmbunătățire, ci mai degrabă o înrăutățire. Trebuie să faci o figură speriată. Să înfrângi rezistența cuiva este întotdeauna foarte excitant, iar eu am înfrânt rezistența multora în război și am lichidat personal numeroase persoane. Astăzi trebuie să mă chinui cu un singur picior, atunci însă alergau femeile după mine, vrăjite de uniformă. De uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a tot sucit și a tot tras de ea încoace și‑ncolo, ceea ce n‑a adus nici o îmbunătățire, ci mai degrabă o înrăutățire. Trebuie să faci o figură speriată. Să înfrângi rezistența cuiva este întotdeauna foarte excitant, iar eu am înfrânt rezistența multora în război și am lichidat personal numeroase persoane. Astăzi trebuie să mă chinui cu un singur picior, atunci însă alergau femeile după mine, vrăjite de uniformă. De uniforma cea arătoasă. Îmi aduc aminte cum ne afundam cizmele până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar fi trebuit să se Întâmple. Din anumite puncte de vedere. Fiindcă, nu-i așa, vorba femeilor pe care le Întrebi dacă le plac bărbații cu burtă: DEPINDE. Depinde, adică, din ce punct de vedere privești lucrurile. Pe Cătă Îl Înfrânsesem, e clar. În ceea ce-l privește pe Alexi, depinde. Puteam s-o socotesc o victorie? Sau farsa se Întorsese Împotriva mea? Depinde. Dar n-am stăruit cu gândul la problemele astea. Nici cu Viviana nu mi-am mai bătut capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu gândul la problemele astea. Nici cu Viviana nu mi-am mai bătut capul. N-am mai urcat la bar, eram deci Înfrânt. M-am cărat acasă. Deși, dacă stau să mă gândesc bine, nu scenele erotice din budă mă Înfrânseseră. De fapt mă mustra conștiința că mă apucasem să-i povestesc negrului despre Cristina. Oare ce-mi venise, de unde până unde să m-apuc eu de confesiuni? Și, hai, faptul că-i vorbisem de Cristina era cât de cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am răspuns gestului și ne-am Îmbrățișat. Cu coada ochiului l-am văzut pe Logon cum cască ochii, privind la mine cu tristețe. Se duse lângă bulboană și-și săltă sulița de jos, cu fereală, de parcă tocmai ar fi fost Înfrânt. - Trebuie să-i schimb vârful, zise el, posomorât și mă privi de parcă l-aș fi trădat și În seara aceea se duse să se culce singur, undeva mai departe de noi. Ne-am continuat drumul spre Miazăzi și, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cât de drept era el, Barra, cu moștenirea Tatălui. Dar nu-mi spuse decât: - Las’ că-i Înfruntăm noi, odată și odată. Dar tot o să-mi pară rău că nu ne-am bătut cu ei și acum. - Și dacă ne Înfrângeau, măi Barra, măi? - Cum să-i Înfrângă pe cei ce sunt alături de Tatăl? Noi am ținut mereu legămintele. - Legămintele nu ne scapă de Umbră. Nu uita că și Tatăl a ieșit din Ceața Adâncă doar cu o mână de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
moștenirea Tatălui. Dar nu-mi spuse decât: - Las’ că-i Înfruntăm noi, odată și odată. Dar tot o să-mi pară rău că nu ne-am bătut cu ei și acum. - Și dacă ne Înfrângeau, măi Barra, măi? - Cum să-i Înfrângă pe cei ce sunt alături de Tatăl? Noi am ținut mereu legămintele. - Legămintele nu ne scapă de Umbră. Nu uita că și Tatăl a ieșit din Ceața Adâncă doar cu o mână de oameni. Era aproape mort, era slab de i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la alta a stâncilor, grăbindu-se pe urmele noastre. - Tată, doar n-om avea ghinionul să-i Înfruntăm aici, unde nimeni n-o să afle de lupta noastră! zise Barra. - De ce ți-e teamă că nu ne vede nimeni? Dacă ne Înfrâng? - Cum să ne Înfrângă, măi Krog, măi? De-aia am bătut noi atâta drum? Kikil ne prinse din urmă și râse, arătându-și dinții. - Las’, că nu ne bat ei! Și ai mei vor să dea lupta În fața lumii. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
grăbindu-se pe urmele noastre. - Tată, doar n-om avea ghinionul să-i Înfruntăm aici, unde nimeni n-o să afle de lupta noastră! zise Barra. - De ce ți-e teamă că nu ne vede nimeni? Dacă ne Înfrâng? - Cum să ne Înfrângă, măi Krog, măi? De-aia am bătut noi atâta drum? Kikil ne prinse din urmă și râse, arătându-și dinții. - Las’, că nu ne bat ei! Și ai mei vor să dea lupta În fața lumii. Să ne vadă cu toții cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urmă și râse, arătându-și dinții. - Las’, că nu ne bat ei! Și ai mei vor să dea lupta În fața lumii. Să ne vadă cu toții cât de viteji suntem, chiar dacă suntem așa de mici. - Kikil! S-ar putea să fim Înfrânți, i-am zădărât eu din nou. Cui Îi folosește dacă o să fim văzuți cum ne Învinge Scept? Dar Barra: - Măi Krog, măi... Să zicem că ne bat ei, deși eu nu cred asta, dar stăpânul vorbei ești tu, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă Întâmpina cu bună ziua, după cum ne Învățase Gupal pe toți. - Le-am pus, le-am pus! M-am apropiat de el și i-am glăsuit În șoaptă, să nu ne audă oamenii de rând. Fie că Învingem, fie că suntem Înfrânți, tot noi vom fi victorioși. - Asta e bine, zise Barra, deși nu-mi dau seama cum de vor face cuvintele așa ceva. Mă rog. Nu eu sunt stăpânul vorbei. Ascultă, reluă el, iscoadele noastre au văzut azi-noapte cum Scept a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acum? Întrebă Barra, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. I-am spulberat În cele patru zări. Noi ce mai facem? - Ce-ai vrea să facem, Barra? Ne continuăm drumul. - Tată din cer... Dar cât mai călătorim? I-am Înfrânt, Krog! I-am făcut una cu pământul. - I-am făcut una cu pământul, dar Încă nu ne-au văzut toate neamurile. O să mergem către Apus, după cum mi-a lăsat Moru. O să mergem așa, ca să ne vadă toți că suntem aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pupă mobila prin casă, pupă stâlpii de telegraf, barierele de cale ferată și cu privirea pierdută într-un neant doar de ea cunoscut, linge ore întregi, în neștire, receptorul telefonului. Și noi ceilalți, avem accese din acestea, dar ni le înfrângem cu bărbăție, pe cât putem. Sperăm că pentru sănătatea noastră și pentru liniștea președintelui nostru, să cădem la înțelegere în privința unui grafic, în care să fie trecute cu precizie, ora și persoana, care are voie să pupe fundul președintelui. Sperăm, ca
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
În tumul, despre date istorice pe care ei nu le puteau asimila și, În tot acest timp, În mintea unuia dintre acești copii, a celui care se juca În loc să asculte, germenii unei seducătoare teorii Încolțeau. Zare simți că l-a Înfrânt pe avântatul profesor, că acesta a și uitat că l-a surprins pe el, un simplu elev dintr-a cincea, jucându-se În timpul orei, jignindu-l. Insistă: — Dumneavoastră le ziceți pe nume, dar cum se numeau ele pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
după care i-a încredimțat acestuia săcușorul cu țărână. După aceea Corneliu Zelea Codreanu a luat legământul lui Ion Moța și celorlalți. Acest legământ a constat din cinci întrebări și răspunsuri, anume: 1. Înțelegi că pentru dreptatea patriei primejduite să înfrângi toate dorințele și interesele personale? Răspunsul: Da! 2. Recunoscând că stăpânirea jidanilor asupra noastră ne aduce pieirea sufletească și națională, te legi frate cu noi și să lupți pentru apărarea, curățirea și dezrobirea pământului strămoșesc? Răspuns: Da! 3. În această
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-nchide ușa nu pornește? Vă rog, faceți puțin loc! Un’ să mă duc măi frate, un’ să mă mai duc? Haideți, avansați un pic, se poate. Se poate, loc e, numai bunăvoință să fie. Și într-adevăr încă odată bunăvoința înfrânge legile geometriei, sau cel puțin le curbează ușor, le înmoaie și face din linii drepte arcuri de cerc, din inflexibila cantitate ceva care pe ici pe colo mai lasă de la ea, cât să mai încapă și un trup rotunjor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă târăsc și sânger Pentr-un dram de soare, pentr-un zbor de înger; Fără de zăbavă, din zi până-n noapte, Mă colindă versul, caldele lui șoapte Și-n atâta zbucium, numai tu mi-ești țelul, Care-mi dai tristețea și înfrângi oțelul; Doar cu o privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără preget... Singur la o masă, alungând veninul Și printre hățișuri scotocind
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]