4,562 matches
-
zi un pedagog ne-a comunicat discret că profesorul și doctorul Brăescu a murit. Nu s-a putut afla dacă a fost bolnav sau nu, după cum nu s-a știut nici ziua în care a murit, nici unde a fost înmormântat. Era evident că se petrecuse ceva neobișnuit, dar nimeni nu a încercat să cerceteze mai mult, pentru că școala în care preda avea un caracter religios creștin și morala creștină condamnă sinuciderea. Unele informații suplimentare s-au obținut de la un pensionar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
morții au circulat diferite versiuni: tifos exantematic, omucidere, sinucidere... În orice caz, o adresă a Epitropiei Spitalului Sfântul Spiridon către Procuratură precizează că Primăria refuză a ne elibera autorizația de înmormântare, pe motiv că moartea nu este naturală. A fost înmormântat în ziua de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele, câte apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
putem zice că asistăm alienații, ci-i zvârlim într-un ospiciu de infirmi de unde să nu mai iasă niciodată". Încadrat în conjunctura epocii, în Moldova, Al. Brăescu nu a avut predecesori comparabili cu el prin calificare și activitate. A fost înmormântat în ziua de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a Iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele care apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Comitetului Director, a asigurat un ajutor financiar substanțial celor doi fii ai familiei Lunguleac, timp de un an după decesul părinților. Cu sprijinul Mitropoliei Moldovei și al Spitalului Socola, exact ca pe vremea doctorului Brăescu, cei doi soți au fost înmormântați în cimitirul Sf. Vasile cimitirul nou, unde se comemorează slujbe de pomenire și în prezent. Deja după decesul la mai puțin de un an al ultimilor doi manageri, tristețea și lipsa de speranța umbreau aleile spitalului. Prezentul devenise brusc istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
un fel de... mol (grămadă)... cu morți adevărați... de sute de ani vechime... antichități... că ăștia-s morți după vechituri... Nae: (ce să facă?!; rutină) Da..., aici ne aflăm într-un loc istoric. Tomy: Adevărat? Nae: Da... aici au fost înmormîntate mari personalități istorice... Tomy: Oh, da, înțeleg... Octav: Spune-i că avem și relicve istorice... oase... cenușă... Nae: Tu mă zăpăcești complect...! Octav: Și vindem... la săculețe... la pliculețe... (Nae e ca hipnotizat) Tomy: Ce spune? Nae: ...De ce nu l-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
clasice, și educația estetică (muzica, declamația). Reformele profunde pe care le face se vor extinde în centrul Europei, ajungând până în Transilvania. După el au rămas și edificii culturale în stil renascentist baroc la Viena și Tyrnavia, unde a și fost înmormântat. Opera lui O. pare să fi fost mai cunoscută contemporanilor, prin vehiculul universal al limbii latine, decât posterității, care o primește în ediții bilingve incomplete și traduceri lacunare. Două lucrări istorice, Hungaria și Atila, finalizate în 1536, la cererea regentei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
dintr-o curte, pe neașteptate, În noapte, strigă din toate puterile: ,, Trăiască România dodoloață !” Cuvinte : au purces= au plecat, au mers; orator= vorbitor; dodoloață = gogonată , rotundă; făgașul zăpezii= drum prin zăpadă, pârtie; marea de oameni= mulțimea; Își dormea somnul = era Înmormântat. UN FLĂCĂU DE ISPRAVĂ În acele zile de la sfârșitul lui august 1944, pe plaiurile Bârsei, ca și În alte părți ale țării, se duceau lupte dârze pentru lichidarea ultimelor rămășițe ale armatelor hitleriste de pe teritoriul țării. Populația civilă sprijinea prin
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
că înseși cuvintele lor ne dau mărturie de toate acestea. Ei spun: Ne-am adus aminte că amăgitorul acela, încă fiind viu; deci a murit; După trei zile Mă voi scula. Poruncește dar să se întărească mormântul; deci a fost înmormântat; Ca nu cumva să vină ucenicii Lui să-L fure; deci, dacă va fi întărit mormântul, nu se va putea face nici o viclenie. Nici una. Prin urmare dovada învierii a ajuns de necontestat tocmai prin cele propuse de voi, nu s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
datează de la mijlocul primului secol se găsește într-o scrisoare a apostolului Paul. Vorbind despre evanghelie, Paul afirmă: „Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit și eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, a fost înmormântat și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece” (1Cor 15,3-5). Această carte tratează despre cele trei aspecte esențiale ale Crezului: moartea, îngroparea și învierea lui Isus. Nimeni n-ar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cazuri, despre ne-înmormântarea sa. Într-o carte publicată pe la jumătatea anilor ’90, un cercetător cunoscut al Noului Testament, invitat frecvent la programele de noutăți și documentare, a făcut afirmația surprinzătoare că, foarte probabil, trupul lui Isus nu a fost înmormântat, sau cel puțin, nu într-un mormânt, așa cum crezuseră creștinii timp de două mii de ani. Acest cercetător sugera că trupul lui Isus fie a fost lăsat pe cruce, fie, cel mult, a fost aruncat într-un șanț unde a fost
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
exilați sunt acum uciși și lăsați neîngropați. Dintre toate virtuțile lui Tobia, cea mai mare era faptul că îi îngropa pe cei morți (1,18-20; 2,3-8; 4,3-4; 6,15; 14,10-13). Unii dintre cei ale căror trupuri le înmormânta, evident, nu fuseseră pur și simplu uciși, ci executați de autoritatea statului. Dreptul Tobit explică: „Dacă Senaherib ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar din Iudeea [...] Căci pe mulți dintre fiii lui Israel i-a ucis din mânia lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
executat, totuși a fost îngropat. Dar de ce am putut găsi rămășițele îngropate doar a trei sau patru evrei condamnați la moarte înainte de anul 70 d.C. în Israel? Cu siguranță au fost mult mai mulți. Și dacă ceilalți executați au fost înmormântați cum se cuvine, după cum am argumentat, de ce nu am găsit mult mai multe schelete ale unor astfel de persoane? Prin urmare, unii au susținut că prin prisma faptului că mii de evrei au fost răstigniți în primul secol în apropierea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mormântul de la Talpionul de Est sunt de factură iudaică și nu au de-a face nimic cu Isus și cu creștinismul de la început. Simbolul face probabil trimitere la templul din Ierusalim. Dat fiind faptul că familiile aristocratice și preoțești erau înmormântate în sectorul cel mai întins de la Talpio (între ele se afla probabil și familia lui Caiafa, marele preot precedent) și că toate numele găsite în mormântul din Talpionul de Est sunt hasmonee, este plauzibil ca acest mormânt să fi aparținut
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care seamănă cu Petru sau îl reprezintă pe Petru, făcându-le o vizită pentru a-și lua rămas bun. Nu întâmplător ei își propun să meargă la închisoare în ziua următoare pentru a-i lua trupul lui Petru ca să-l înmormânteze cum se cuvine. Cu alte cuvinte, oricât de intense ar fi fost acele experiențe ale întâlnirii cuiva precum Isus, fără mormântul gol, lumea ar fi zis că trebuie să fi fost un „înger”. Dar nu se întâmplă așa. Ei spun
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dezvoltase încet, mișcarea legionară ajungea, în toamna anului 1936, să fie tot mai populară. Legionarii Ion Moța și Vasile Marin au plecat în Spania unde se desfășura războiul civil. Uciși în timpul luptelor, cei doi au fost aduși în țară și înmormântați cu onoruri deosebite, în februarie 1937, în prezența reprezentanților unora dintre statele și partidele totalitare. Comentând evenimentul, în oficiosul partidului său, Constantin Hențescu aprecia că moartea celor doi "smulge conștiințele românești din mocirla materialismului"731. Exemplul lor trebuia, potrivit autorului
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
gravă și mai urgentă. [...]". (Arhivele Ministerului de Justiție, fond Penal, dosar 10176, vol 2, f. 1.) Scrisori informative trimise de Ion SânGeorgiu regelui Carol al II-lea "22 ianuarie 1935. Sire, [...] În fond mareșalul [Averescu] suspină după președinția de Consiliu, înmormântată anul trecut. Dacă i s-ar da răspunderea, el ar găsi formula pentru a renunța "în chip domnos" la atacurile împotriva Duduii, ar băga spaima în Maniu și ar paraliza acțiunea lui Gh. Brătianu. Am făcut totul, atât prin intervenții
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
excentricităților sale. Franța nu mai era pentru mine o simplă colecție de curiozități, ci o făptură sensibilă și consistentă, din care, într-o zi, o fărâmă fusese grefată în mine. 2 - Nu, nu înțeleg de ce a vrut ea să se înmormânteze în Saranza. Ar fi putut foarte bine să trăiască aici, alături de voi... Era să sar în sus de pe scăunelul meu de lângă televizor. Căci înțelegeam așa de bine de ce ținea Charlotte la orășelul ei de provincie. Mi-ar fi fost așa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fără să mă privească, a început să vorbească cu o voce îndepărtată și gânditoare, care, parcă, mi se adresa mie și altcuiva decât mine: - Vezi ce ciudat e... Acum o săptămână, am întâlnit o femeie. La cimitir. Fiul ei e înmormântat pe aceeași alee cu bunicul tău. Am vorbit despre ei, despre moartea lor. Despre ce mai poți vorbi oare în fața mormintelor? Fiul ei a fost rănit cu o lună înainte de sfârșitul războiului. Soldații noștri înaintau deja spre Berlin. Ea se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
COCÂRLĂ, Ion (26.VIII.1882, Costâna, j. Suceava - 1943, Suceava), poet. A făcut liceul la Suceava, absolvit în 1900, și studii superioare (neterminate) la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți. Este înmormântat în satul natal. A colaborat la „Junimea literară”, „Sămănătorul”, „Deșteptarea” ș.a., semnând uneori și Leandru. În placheta Jalea satelor (1911) predomină motivele înstrăinării și dorului de locurile natale. Versurile sunt sprințare, cu evidente reminiscențe din poeziile lui O. Goga și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286308_a_287637]
-
de acestea nu pot fi schimbate, nici prin eforturi personale, nici prin magie, nici prin devoțiune religioasă. Copilul era botezat În biserică pentru ca, prin ritul religios, să fie integrat În ordinea sacră a universului (pruncii care mureau Înainte de botez erau Înmormântați În marginea cimitirului, fără cruce, fără nume sau cu mențiunea „moroi”. Mai multe credințe magice Îi asociau cu diavolul, pricolicii sau vârcolacii, precum și cu actele de vrăjitorie malefică). După șase luni sau un an de la naștere, avea loc obiceiul tăierii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
loc un ospăț, acțiune ceremonială specifică sărbătorilor, deseori precedat de o colindare a satului care, asemenea traseelor din ceremoniile de iarnă, implică aducerea unui obiect cu valențe magice, performarea unor urări și obligativitatea darului: A treia zi, după ce l-au Înmormântat, adecă În joia a treia după Paști sau În ziua de Paparudă, se adună iarăși fetele la un loc, se duc la locul unde a fost Îngropat, Îl dezgroapă și apoi, bocindu-l: „Caloiene/ Ene!/ Mă-ta/ Te cată/ Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la foc, se acoperea cu desene și era păstrat de rude. Oasele se extrăgeau cu grijă și se așezau pe crengile copacilor - rămânând acolo până se albeau, fiind apoi vopsite, acoperite de desene, ascunse În locuri tainice și, În sfârșit, Înmormântate la stâlpul funerar. De Îndată ce pietrele din vatră se Încingeau bine, cărbunii erau dați la o parte, una dintre rude ridica trupul decapitat și fără oase al celui mort, punându-l pe umăr, și dansa astfel cu el. După aceea corpul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
simbol al vitejiei și puterii. Arhiva de Onoare conține plăci de bronz cu numele a 102.600 de australieni uciși În Primul Război Mondial, mare parte În bătălia din peninsula Galipolli. În 1993, a fost adus acasă, din Franța și Înmormântat corpul Soldatului Necunoscut sub o placă de marmură roșie. Sala principală a Memorialului este o Încăpere sobră, În stil bizantin. O fereastră de vitralii albastre comemorează veteranii Primului Război Mondial. Cupola cu un mozaic format din șase milioane de plăcuțe simbolizează victimele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vis. Pe drept cuvânt Bali, una dintre cele mai luxoase și exotice locații turistice din lume, a mai fost numită Paradisul Zeilor! Revenim pe vas și reluăm călătoria mirifică... Soarele scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă, munții de pe dreapta mă Înmormântaseră cu umbra lor posomorâtă. După cină, urc grăbită scările spre locul de mine știut, pe puntea Înălbită de razele jucăușe ale Selenei... Primele stelele Își țintuise În negrul albăstrui al cerului chipul lor viu de lumină scânteietoare, Regina nopții moarte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zeci de sicrie de lemn, mai mici și mai mari, mai vechi și mai noi, depuse unele peste altele, realizate din trunchiul unui copac scobit la mijloc, și având drept capac un cep de lemn. Până nu demult, igoruții Își Înmormântau defuncții În poziție fetală, având capul Între picioare și mâini, conform vechilor tradiții ancestrale. Alegerea locului se făcea de către șamani și conducerea obștei sătești, dacă fusese un om respectat, sicriul era pus mai În față, dacă era desconsiderat pentru faptele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]