49,940 matches
-
rea; știi c-o pot face! Suntem amîndoi scorpioni, Maria îi răspunde Mihai, amenințînd-o cu degetul arătător. Unul din noi doi va trebui să-l mănînce pe celălalt, într-un final. Așa-i, Mihai. Dar în realitate, femela își mănîncă întotdeauna perechea... Face un singur pas către el și-i șoptește: Cu bine, viscolul meu cu ochi albaștri, ce ești! Cu bine, crinule alb răsărit din zăpadă! Ai grijă să nu îngheți... îi surîde Mihai și iese domol din încăpere, pierzîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în fața oglinzii și, după ce se rujează, potrivindu-și o buclă sub căciula de blană, se privește îndelung, parcă acum s-ar vedea prima dată. -Nu prea semăn eu a crin alb, dar poți să știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul, cere ton de oraș și formează numărul de acasă. Domnul a telefonat că pleacă la Iași, după mama dumneavoastră spune menajera. Era îngrijorat, a telefonat la dumneavoastră și erați ocupată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în plîns ce face copilul, nevasta? Sunt sănătoși? Fratele meu omul, îl privește Maria cu un aer superior mă bucur că ai înțeles și tu care-i prima întrebare ce trebuie pusă. Iar eu, pentru că nu pot avea umorul tău întotdeauna, îți voi răspunde scurt: toți sunt foarte bine! Să-ți trăiască! Lazăr se repede spre mîna stîngă a femeii, o ia și o sărută peste mănușa din piele, apoi începe să fugă către intrarea în maternitate, împiedicîndu-se în pantalonii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a mai coborît... Cine ți-a spus asta? Un bărbat... așa, ca nea Toader... Cu-atît mai mult să nu mă mai cauți! aude Mihai glasul sonor al femeii și înțelege că iarăși i-a jignit soțul. Oamenii ca el spun întotdeauna ceea ce le convine... o aude oftînd. Iar tu mai ai multe de învățat... Maria, te rog, mai dă-mi șansa unei întîlniri! Avem atîtea să ne spunem... -Nu, Mihai, sigur nu! Uită-te la cer: s-a făcut vreme bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
împrumute cărți. Timp de șase luni, Carol studiase spaniola, dar în cele din urmă renunțase, căci i se părea prea dificilă. Se gândise la un moment dat să își ia un câine sau o pisică, să-i țină companie, dar întotdeauna detestase modul în care își expuneau organele genitale, așa că se hotărâse pentru un papagal moțat, pe care îl ținea în colivie. Carol era pregătită să rămână gravidă. Acest gând devenise un fel de refugiu, ca să nu observe cum, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în fiert. Toți trei se așezau în locul unde, în general, luau micul-dejun și Dave 2 le împărtășea diferite aspecte ale credinței sale. Le enunța cu un soi de sinceritate naturală, dar afectată, specifică preoților anglicani. Predicile lui Dave 2 aveau întotdeauna un aer spiritual și demonstrativ. Avea o mulțime de ilustrate și autocolante, pe care le distribuia noilor acoliți. Pe ele erau desenați cățeluși drăgălași, în coșuri de nuiele, cu cel mai drăguț dintre ei atârnând în afara coșului. Dedesubt era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Există un anumit gen de magazine de băuturi alcoolice, care, deși curate ca lacrima, sunt în permanență pline de colaci de fum de țigară, uscați și rigizi ca rahatul vechi de câine. În astfel de locuri, proprietarul poate fi găsit întotdeauna în spatele casei de marcat, drept ca un băț de steag, cu un chiștoc fumegând în colțul gurii și altul pe jumătate strivit în scrumiera de tinichea de pe tejghea. De cele mai multe ori, acești proprietari de magazine sunt îmbrăcați în cardigane, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
astfel de loc era și cel din care se aprovizionau Dan și Carol. Responsabilul, domnul Wiggins, și soția sa, pe care o chema tot Carol (hai să-i spunem Cealaltă Carol, ca să o putem deosebi de Carol a Noastră), fuseseră întotdeauna aliații lui Dan în activitățile lui bahice. Ted Wiggins chiar ieșea din spatele casei de marcat să țină ușa deschisă pentru ca Dan sau Carol să se poată strecura afară clătinându-se sub povara dozelor albastre și argintii cu berea lor preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
clienților. Cealaltă Carol înfrunta orice bețiv, indiferent cât de tare se clătina, cât era de murdar, de distrus sau potențial violent, și îi șuiera: Dispari. N-ai ce căuta aici. Dacă te mai prind, chem poliția, iar acum șterge-o! Întotdeauna te-ai fi așteptat să adauge: „Ăsta e un cartier respectabil“. Era exact genul acela de femeie. Dar, ca să fim cinstiți, nici o parte a Londrei nu este întru totul respectabilă. Chiar și acolo, pe vârful unui deal, printre vilele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Emu Export și înapoi. Așa că, după ce trecuseră trei zile de când nu-l mai văzuse, Cealaltă Carol merse atât de departe încât își exprimă fățiș îngrijorarea: Tată, spuse ea, a trecut ceva timp de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la magazinul soților Wiggins. După doi ani în Muswell Hill, drumul spre prăvălia lor, de-a lungul magazinelor de pe Fortune Green Road înspre Quadrant, devenise pentru ea a o doua natură. Când ajunse la magazin, acesta arăta la fel ca întotdeauna și se afla exact în același loc pe bulevard, cu vitrine de o parte și de alta. De data aceasta, pe când Carol intra printr-una dintre ușile laterale ale magazinului, tiza ei ieșea val-vârtej pe cealaltă, fugărind un tânăr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de nici o precizare suplimentară. Am rămas tăcut, zguduit de această bruscă revelație. Pentru că, la final, după ce toate au fost spuse și făcute, nimic nu poate fi mai rău decât să-ți dai seama că ai fost un prost. Mă uimește întotdeauna să descopăr că oamenii nu se gândesc la așa ceva de fiecare dată când văd un cornet pentru ornat, nu crezi? Sunt niște obiecte în mod evident venale, ca niște seringi hipodermice gigantice, care mai au și un ochi falic, pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aerul primăvăratic. În dimineața aceea, avea sentimentul unei vulnerabilități bizare, pe care o puse pe seama rănii sau arsurii sale. Dar Bull nu se lăsa doborât. În definitiv, era un bărbat care trebuia să ajungă la o programare, lucru ce reușea întotdeauna să-l motiveze. Așa că se urcă în mașină, ieși din spatele magazinelor și o porni spre Archway. Haideți, dar, să-l lăsăm pe Bull, protagonistul nostru, să-și continue drumul spre Teba lui personală. E deja încătușat într-o zonă stereoscopică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de scenă al celor de la Les Jongleurs, mă îndeamnă să cred că spectacolul a fost regizat de răposatul Bobby Robson, ca o tentativă eșuată de a folosi formula perimată de 4-3-3 în teatrul englezesc.“ Cronicile lui Bull se întorceau aproape întotdeauna de la redactor modificate aproape integral, cu excepția enunțurilor celor mai simple și mai directe cu putință. De aceea, se simțea ca un prizonier în lanțuri, obligat să sape gropi și apoi să le umple la loc. Incapacității lui Bull de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
recoltei (ei cultivă în principal orez, porumb, rapiță și plante medicinale), satele de etnie miao intră în atmosfera sărbătorilor de Anul Nou. Durata acestora diferă de la o localitate la alta, variind între 5, 9 sau 13 zile, numărul zilelor fiind întotdeauna impar. Un alt element distinctiv al naționalității miao este credința în existența sufletului, o formă de animism (credință potrivit căreia orice în univers, și universul însuși, are un suflet sau este o ființă vie). Naționalitatea yi Naționalitatea yi numără peste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
miză, declanșarea unui război sau intrarea într-unul, nu trebuie să fie o decizie tratată cu ușurință. Filosofia lucrării are la bază ideea că războiul poate fi evitat, iar pentru a pune capăt unui conflict deja declanșat, se pot găsi întotdeauna metode nonviolente. Războiul nu este decât un mijloc de a proceda altfel, idee care reprezintă punctul milenar de vedere al națiunii chineze în privința conflictelor militare. Semnul chinezesc Wu (probleme militare) este compus din două caractere: Zhi (a împiedica) și Ji
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
statului Shu, un geniu în arta războiului, marele comandant de oști al statului Shu, Zhang Fei, curajos, brutal și necioplit, însă nu lipsit de prudență în unele împrejurări, comandantul general al oștirii statului Wu, Zhou Yu, inteligent, orgolios și dornic întotdeauna să-i întreacă pe toți ceilalți și mulți alții, sunt figuri tipice care se bucură de o mare popularitate. Valoarea Cronicii celor trei regate nu se limitează doar la planul literar, romanul constituie o autentică lucrare enciclopedică despre societatea feudală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ultimul din dinastia Zhou. La cârma țării fiind, el nu se ocupa de treburile statului, petrecându-și toată ziua cu împărăteasa și favoritele oficiale de la palat. Pentru una dintre acestea, frumoasa Bao Si, avea o mare slăbiciune. Aceasta era însă întotdeauna prost dispusă și rareori apărea un zâmbet pe fața ei. Împăratul You din dinastia Zhou încerca în fel și chip s-o amuze, dar nu prea reușea. Într-o zi, împăratul a ieșit la plimbare cu Bao Si. La turnul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
învățat vestit al vremii. Cei de față i-au povestit întâmplarea de mai înainte. Iar Chen a spus în fața lui Kong Rong, fără să se gândească prea mult: Este într-adevăr un copil deștept, dar un copil deștept nu ajunge întotdeauna și un om învățat". Istețul Kong i-a replicat imediat: Cred că domnul Chen a fost foarte deștept atunci când era copil." Toți au înțeles tâlcul vorbelor copilului, care a vrut să spună, de fapt, că Chen nu era chiar un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fapt, că Chen nu era chiar un om învățat. Chen Wei a rămas cu gura căscată la auzul acestor vorbe. Despre Kong Rong se spune că, atunci când era mic, ca să le arate părinților că este un fiu respectuos, le oferea întotdeauna perele cele mai mari, iar el le mânca pe cele mici. Kong Rong a devenit, mai târziu, un cărturar vestit și a fost numit primarul unei localități. În perioada aceea de mari frământări sociale, el și-a manifestat de multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pregătea să taie porcul. Cum?, spuse ea, Tu ai luat-o de bună? Când am spus de tăierea porcului, eu am vrut doar să-l potolesc pe micuț! N-ai dreptate să vorbești așa. În faptele sale copilul își imită întotdeauna părinții. Mințindu-ți fiul, îl înveți să mintă la rândul lui. Dacă își va da seama că-l înșeli, el nu va mai avea încredere în tine de-acum înainte. Și, astfel, îi dai o foarte proastă educație copilului. Și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
om simplu, a decis să-i ceară regelui permisiunea de a participa la război. Un prieten al lui i-a spus: "De treburile statului se ocupă cei de sus. De ce vrei să te amesteci?" Cao Gui i-a răspuns: "Nu întotdeauna demnitarii au soluțiile cele mai bune. Țara este în primejdie, cum putem rămâne indiferenți?" Cao Gui a venit la palat și a cerut să fie primit de rege. Când a ajuns în fața regelui Zhuang, el i-a cerut permisiunea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au mâner și un capac la fel ca o farfurie, sunt realizate cu o tehnologie foarte simplă și se vând la prețuri foarte mici, cu toate acestea sunt o formulă care reflectă frumosul în accepțiunea populară largă. Peștele a reprezentat, întotdeauna, un motiv pentru decorațiuni. În limba chineză, cuvântul este omonim cu "belșug", astfel că pentru chinezi, peștele are implicit sensul de belșug, copii mulți și continuarea spiței. Vasele din porțelan verde pal cu imagini cu pești au fost mereu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ș...ț Trec secundele gravide; nasc urlând ș...ț Ora vrea să ne înhațe să ne muște cu șerpi de venină, fără să mă convingă că ar fi putut scrie vreodată aceste două versuri ale lui Arghezi care îmi fac întotdeauna creierul să tremure: Și sufletul geme mușcat de trecut/ Ca fiara, de-o fiară cu pas cunoscut. În cele peste 1.500 de pagini pe care le-am citit întâlnești, mult prea rar, și câte una luminoasă, unde Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Băiuțeii (roman) Pentru mama, care na copt în viața ei o plăcintă, dar ne-a făcut fericiți. 1. Câte ceva despre Cristos Coșuță mi-a spus întotdeauna să nu-l pocnesc pe Cristos. Stăteam în troleibuz agățat de bară (într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară), când, dintr-odată, zbang, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]