4,779 matches
-
piatra se împânzi de vinișoare roșii. Privi fascinată cum, după mult timp, lumea se întrețesea cu sânge. Așeză piatra jos, lângă trunchi. Vinișoarele de sânge dispărură, razele lunii își recăpătară paloarea argintie, obișnuită, a privirilor fugare. Luă sticla, lichidul era întunecat, razele lunii nu aveau destulă putere să treacă prin el și țuica nu se brăzdă cu vinișoare de sânge. Alcoolurile ei tari veneau mai ales din oasele morților și la ele trebuiau să se întoarcă. Copacii comunică între ei, rădăcinile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-un fel de zâmbet fără sfârșit. Deși zâmbea mereu, fața îi era întruna tristă. Deși ochii îi erau mereu triști, erau de o albăstrime care lumina chiar și pe întuneric. Deși ochii îi erau albaștri și luminoși, privirile păreau întunecate sub sprâncenele negre și groase. Deși sprâncenele și șuvițele încă negre din barbă și păr, amestecate cu altele albe ca neaua, arătau că e departe de soiul bălan al ucrainenilor, când veneau pescarii de la Dunăre, cu sumane și cizme de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea ? — Ce face un bărbat când are motocicletă. Se dă mare. — O cunosc ? — E o premieră... doar v-am povestit... — Așa să fie ! hotărî Maca. Și ca și cum ar fi avut vreo legătură : Hai să ne pișăm în parc ! Aleile erau întunecate. Frunzele foșneau sub pași. În parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi văzut mâinile cu degete lungi și unghii ascuțite, dar la fel de albe, încât parcă băteau în albastru. Pictorul desena, mai degrabă pândindu-i, știa că mâna-i mergea singură, deprinsă și iscusită. Privi chipurile de pe foaie în treacăt, căci se întuneca și trebuia să-și vadă de drum către casă, cu șevaletul strâns pe umeri. Se opri să ia, la bodegă, un lichior de anason și atunci scoase desenele la lumina lămpii de pe masă și le privi pe îndelete. Dar cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bată Dumnezeu cu oftică, cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie și pecingine, cu vânt rău și rugină, cu orbire și cu amorțeala inimii... Vedea-ți-ai moaștele în oglindă ! Trupul lui crescuse monstruos. Anteriul i se umflase și pulpanele întunecau cerul. Privirile îi scăpărau ca stelele bătrâne și barba prindea rădăcini. Vocea îi era puternică și prevestitoare, ca a prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stea aicea, ca prostu’, pe bancă, să se zgâiască la mine ? Tili clătină din cap. Nu părea să-i dea prea multe speranțe. — Lumea asta nouă, spuse, până să se răstoarne, trebuie mai întâi să se așeze... Începea să se întunece. În casa din spatele gardului metalic se aprinseră luminile. Vorbim despre tot felul de lucruri, ca să nu vorbim despre asta... spuse Jenică. Nu știu ce să zic. Adevărul e că mi-e cam frică... Tot timpul ți-a fost frică... Cezi că altfel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în această viață de-a- ndoaselea. Ambală asurzitor și trecu în viteză pe Bulevardul Gării. Frunzele răscolite nu reușiră să-l ajungă din urmă și nici el nu mai întoarse capul după ele. Scoase tolba de pe umăr și o aruncă. Se întuneca. Șoseaua largă, care acum nu ducea nicăieri și nu avea decât un mal, părea un râu nemișcat. Maca opri motocicleta și stinse luminile. Dibui o sticlă de plastic din cutia ținută ca portbagaj. Băgă un furtun subțire în rezervor, supse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e necesar. Fără eunucul-șef Shim, aș fi ca o oarbă ce merge pe o cărare așternută cu capcane. Asta nu înseamnă că nu știu că e un bărbat de care trebuie să mă tem. Se apropie seara. Cerul se întunecă. Frunzele copacilor devin negre, de parcă verdele ar fi fost stropit cu cerneală. Marginile norilor se încrețesc, închipuind forme felurite. Ciorile se întorc la cuiburile lor de pe crengile înalte, iar croncănitul lor ascuțit pare să anunțe că au avut o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai și sunt șocată să aflu că și cocoșul a dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de jos atât de tare, că începe să sângereze, iar din plămânii săi se aude un șuierat. Vino, Orhideea, îmi zice. Vreau să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plătit pentru poziția lui Tung Chih - fiecare ceremonie îl va aduce mai aproape de statutul de moștenitor legitim. Sub privirile a sute de ochi, lui Tung Chin i se face prima baie, însă copilul devine din ce în ce mai agitat. — Priviți, are o pată întunecată la subsuoara dreaptă! Nuharoo se ridică de pe jilț și aleargă spre mine. S-a schimbat între timp într-o a doua rochie pentru această ocazie. — E un semn de rău augur? — E un semn din naștere, îi răspund. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă neliniștește. Expresia lui obișnuită, calmă și binevoitoare, e înlocuită acum cu o stare de agitație exagerată. Pare să fi îmbătrânit mult. Spatele îi este încovoiat și nu pot să-i văd chipul. Prințul Kung a venit cu el. Umbrele întunecate de sub ochii lor îmi spun ca nici unul dintre ei nu a dormit. Kuei Liang își începe raportul. Îmi amintesc expresia sa ca fiind una plină de inteligență, însă acum vorbele îi sunt nearticulate, mâinile îi tremură, iar privirea îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
East Side- cred că asta a fost singura concesie pe care au făcut-o copiilor, ca să se distreze și ei cu adevărat. Cum se numește clubul? Întrebă Will, deși slabe șanse să fi auzit ceva de el dacă nu era Întunecat, lambrisat și plin de fum de țigară. — Mi-a zis, dar nu mai țin minte. Cred că Începe cu „B“. Uite, am spus, scoțând o bucată de hârtie ruptă din geantă, e pe 27th, Între 10th și 11th. Se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
orice, nu crezi? Râse și a trebuit să-mi Îndes efectiv mâinile În buzunarele hainei ca să mă abțin să nu-i Înșfac fața. E la mare depărtare de Peace Corps, asta e clar, dar deocamdată e bine. Fața i se Întunecă aproape imediat. „Mda“ a fost tot ce a reușit să Îngaime. Deci ce faci de Ziua Recunoștinței? mi-a scăpat, fără să-mi dau seama că putea să pară că-l invit În oraș, când de fapt voiam doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
colo-colo, sorbind cidru fierbinte și gustând din Baba Ghanoush. Auzi, mamă, cine sunt toți oamenii ăștia? am Întrebat, strecurându-mă după ea În bucătărie, unde mai pregătea o porție de limonadă. Soarele tocmai apusese - sau mai bine spus, cerul se Întunecase, căci nu prea fusese soare În ziua aceea - și un fel de orchestră klezmer Începuse să cânte. Un bărbat care purta sandale foarte asemănătoare cu ale tatei scoase un chiot fericit și Începu să țopăie Într-un mod care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
flecărind mai Întâi cu Elisa și Davide și apoi cu câțiva tipi pe care-i cunoșteam vag prin Avery. Nimic nu-mi putea strica seara, nici măcar că am văzut-o În treacăt pe Abby, care se ascundea Într-un colț Întunecat de lângă bar. M-a surprins când o priveam și Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, stătea lângă mine și mă luase În brațe În semn de salut. M-am tras Înapoi și am făcut un pas În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
VII-X) Decăderea creștinismului în Dobrogea Decadența politică și militară a Imperiului, la sfârșitul secolului VI și începutul secolului VII, invaziile avaro-slave (584-587), ruperea limesului dobrogean (scythan), în 614, și constituirea hanatului bulgar în sudul Dunării (680-681) au deschis o pagină întunecată în istoria Dobrogei. Timp de mai multe secole, viața în spațiul dintre Dunăre și Mare, fără a înceta, a trecut în registrul minor al istoriei: controlul Imperiului s-a restrâns, structurile administrativ-politice s-au simplificat, urbanismul a fost înlocuit rapid
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
general situația din Balcani față de cea din Europa Occidentală și Centrală, unde standardele erau într-adevăr mai ridicate. Pus față în față cu cel al altor regiuni, ca Asia, Africa, America de Sud și Rusia, tabloul Balcanilor nu este chiar atît de întunecat. Chiar dacă regimurile balcanice nu funcționau întotdeauna eficient, fuseseră cel puțin introduse instituții guvernamentale progresiste care puteau servi drept bază îmbunătățirii viitoare a situației. Existau sisteme administrative naționale care acopereau aria întregii națiuni și asigurau servicii polițienești și de siguranță. Analfabetismul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu placă femeilor, indiferent de poziția lor socială. Natura l-a înzestrat cu "una dintre acele figuri fericit alcătuite, la care visează femeile, dar displac tuturor bărbaților". Părul negru și ondulat îi umbrește fruntea netedă și smeadă. Ochii îi sunt întunecați, mângâietori și adânci. Iar "genele lungi și dese împrumutau privirii acea elocvență pătimașă care tulbură în saloane femeile frumoase și mândre și face să se întoarcă, pe stradă, fata cu bonetă și cu panerul pe braț". Și totuși, ca toți
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
potoli întărâtarea, Maud îl primește pe tânăr în atmosfera intimă a unei camere de dormit, acesta se aruncă asupra ei. "Nici nu se închisese bine ușa, că se și repezi cu o patimă de om smintit asupra siluetei fremătătoare și întunecate", scrie Marcel Prévost. "Ea îi vorbea, iar buzele ei erau atât de aproape de chipu-i, încât i se părea că răsuflarea se contopea cu sunetul cuvintelor în ceva nespus de dulce [...]. Nu putea rosti vreun alt cuvânt afară de numele ei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
devreme de moraliștii francezi ai perioadei Belle Époque. Ca și aceștia, William Styron consideră flirtul drept un joc maladiv, atroce, împotriva firii. Portretul pe care îl face tinerelor din generația sa, lui Leslie mai cu seamă, amintește prin tonurile sale întunecate de caricaturile maniheiste pe care le inspirau faimoasele "semi-virgine" romancierilor din vremea lor. Înseamnă asta oare că, dacă flirtul evoluase, reprezentările colective rămăseseră în linii mari aceleași? Nu, deoarece punctul de vedere al lui William Styron, în timp ce îl evocă pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în aceste timpuri zbuciumate "bombe sexy". În Franța, televiziunea nu cunoscuse încă decât o înflorire moderată, dar starurile și sex-simbolurile invadează deja revistele pentru femei și ecranele cinematografelor. În fiecare an, sute de milioane de spectatori se înghesuie în sălile întunecate pentru a admira aceste bombe pe care le exportă America și care, într-un mod chiar mai percutant decât psihanaliza, dinamitează o sumedenie de convenții. Pentru zânele căminului, care se vor sătura curând să facă "albul mai alb" și vor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
împăcare utopică între înainte de 1989 și după 1989, o reconciliere care ar fi fost altceva decît acapararea formelor noi ale politicii și economiei de către vechii conducători. Fără îndoială, atunci se visa la un nou statut național, pentru a părăsi imaginile întunecate pe care ultimii ani ai lui Ceaușescu le-au împrumutat României. Or, România anului 1995 este fără culoare, fiind percepută de Vest printr-un fel de gri confuz, adică nu există un adevărat "caz românesc", nu există modelul românesc. Imaginea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se perpetuează în Moldo-Valahia în interiorul unei biserici conservatoare și în cea a românei, care s-a impus pe larg în Biserica transilvană. DESPOTISM LUMINAT ȘI MANIFESTĂRI POPULARE Epoca romantică, apoi istoriografia naționalistă au reconstruit un secol XVIII, în același timp întunecat pentru populațiile aservite, cu o nouă preocupare de a obține un profit din munca lor, și al Luminilor, grație politicii luminate a împăraților de la Viena și a Curților princiare de la Iași și de la București. Același secol al XVIII-lea a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Kerr că este umilit și insultat zilnic de către comuniști care nu reprezintă decît o mînă de oameni. Regele crede că politica sovieticilor vizează să distrugă deliberat economia românească, să răstoarne monarhia și să bolșevizeze țara. Ultimele luni ale monarhiei sînt întunecate. La începutul lui noiembrie 1947, guvernul este remaniat, Bodnăraș ocupă postul de ministru al Apărării Naționale. Regele lipsește din România de pe 12 noiembrie pînă pe 21 decembrie pentru a asista la căsătoria prințesei Elisabeta a Angliei și el însuși se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
plus teama de alteritatea rasială și filmul poate fi citit și ca teamă de o invazie rasială și de dezintegrare a utopiei vieții în zona suburbană a celor din clasa de mijloc. Monștrii din Poltergeist apar ca niște siluete monstruoase întunecate la culoare o alternativă "monstruoasă" la "normalitatea" albului din clasa de mijloc. Teama de "celălalt" ca membru al unei rase diferite trebuie pusă în legătură cu teama produsă de membrii clasei muncitoare. Chiar la începutul filmului, apar cîțiva muncitori care lucrează la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]