4,715 matches
-
casei acumulând în ele apa de ploaie. Până nu demult, când apa potabilă a fost canalizată, puteau fi văzute femeile care purtau apă de la izvoare în urcioare de lut legate în spate cu ajutorul unei fâșii de pânză sau de lână, țesută în război, numită ștergură. Ulcioarele numite ,vase” erau legate două în spate și unul în față. Pe Valea Luncilor și Valea Letii au fost amenajate mori de apă prin cădere, unde locuitorii măcinau secara cultivată pe terenurile proprii precum și grâul
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
mers înseamnă drum lung și cu noroc. In cazul unei epidemii de ciumă, se adună nouă femei într-o marți seara să facă „chimeșe” la ciumă, cu scopul de a se opri epidemia. In seara aceea cele nouă femei torc, țes și cos ,chimeșe” până la miezul nopții, când pornesc cu ea până undeva între hotare de sat. In drum femeile fac trei opriri și rostesc o rugăciune pentru oprirea ciumei. Chimeșea este dusă de cea mai bătrână și așezată pe un
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
în lumea cealaltă, înlăturând spinii din drumul său. Mortul este stropit cu vin semnificând cuminecătura. De se întâmplă să fie secetă mare, oamenii spun că pornesc ploile dacă bagă apă în gura mortului. Pe față i se pune o ștergură țesută în război, cu alesătură de fitău „mnerău” ori bordo la capete. Ca să nu se apropie de ei duhurile rele, i se pune o cruce din ceară pe piept. Se acoperă sicriul cu capacul fără a se bate cuie, iar deasupra
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
din interiorul bisericii. Portretul preotesei este deosebit de interesant prin specificul vestimentației,....este încărcată cu mărgele multicolore ,un pieptar cusut după modelul tradițional țărănesc în culori vii,asortate cu cele de pe ea, iar pe cap o maramă din fir de mătase ,țesută în casă. Ambele portrete au fost furate din biserică. Strădaniile preotului Gheorghe Prunescu(care a fost și învățător fără leafă în satele dinspre Lotru până la Căineni între anii 1886-1898) pentru construirea bisericii se pot aprecia citind memoriile sale adresate diverșilor
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
erau și un fel de mândrie a gospodinei și o oglindă a hărniciei și priceperii tinerelor fete. Altădată se organizau șezători frumoase unde vecine și prietene se adunau, îndeosebi în serile lungi de iarnă, ca să coasă, să toarcă și să țeasă aceste minunate costume populare care se purtau încă cu mândrie de fete și femei până în anii 80.
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
zile, din cauza holerei. Economia satului Covei a fost și este bazată pe agricultură, în principal pe cultivarea cerealelor.Pe zona nisipoasă se mai cultivă și pepeni. Până în anii 50 a fost o industrie casnică foarte activă, apanajul femeilor, care torceau, țeseau, remarcabile prin finețe fiind maramele de borangic, făceau haine și covoare, bărbații mai făcând funii, opinci și cojoace sau căciuli. După aceea s-au mai țesut mai ales covoare persane. Pescuitul asigura aportul de proteine și celor mai săraci locuitori
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Până în anii 50 a fost o industrie casnică foarte activă, apanajul femeilor, care torceau, țeseau, remarcabile prin finețe fiind maramele de borangic, făceau haine și covoare, bărbații mai făcând funii, opinci și cojoace sau căciuli. După aceea s-au mai țesut mai ales covoare persane. Pescuitul asigura aportul de proteine și celor mai săraci locuitori, pentru că aveau unde pescui, iar acum nu mai au.Vânătoarea era mai mult o distracție decât activitate economică, dar exista vânat abundent.Comerțul era asigurat de
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
contact cu multe influențe iar acest lucru se reflectă în "batik". Pekalongan este un alt centru important în coasta de nord a Javei în fabricarea batik-ului iar designurile florale viu colorate arată influențele chinezești. Cuvântul indonezian "ikat", care înseamnă "a țese", denumește un tip de stofă țesuta manual, cu un model complicat și minuțios în care ață este prelucrata înainte de a fi țesuta. Probabil, acesta tehnică a intrat în Indonezia acum 2000 de ani odată cu migrația culturii Dongson din Chină de
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
și unice că și Sumatra, Suwalesi și Kalimantan. În Băli se gaseste un rar întâlnit tip de ikat, numit "ikat dublu", si este folosit la țesăturile Gringseng. Songket este tip de material cu un design colorat și strălucitor, din mătase țesut cu fire de aur și argint. Cu toate că în ziua de azi se folosesc frecvent imitațiile de metale prețioase, totuși dau un aspect tot atât de frumos dar nu au aceeași valoare. "Songket"urile se întâlnesc cel mai des în Sumatra de vest
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
critici. Autorii italieni, cum ar fi Machavelli, au fost printre cei care au adus romanul la un nou format: deși rămânea o poveste cu intrigă ce se termina într-un moment neașteptat, observațiile erau acum mult mai fine - Cum își țeseau protagoniștii intriga?, Cum își păstrau secretele?, Ce făceau când alții amenințau să le descopere? Toată problema romanelor și a poveștilor romantice a devenit critică în momentul în care Cervantes și-a adăugat "Nuvelele exemplare (Novelas Exemplares)" (1613) celor două volume
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
cârpei diferă de la sat la sat. După 1920, locul ei este luat de cârpa de păr cumpărată din boldă și cea neagră de ibrișin, cu ciucuri, de influență mărgineană. În zona localității Apoldu de Jos, "ia" este confecționată din pânză țesută în casă, care din loc în loc are dungile roșii. Mânecile pornesc din guler și se termină cu "fodori împodoghiți cu cipcă", iar gura iei este așezată lateral. Ornamentația cămășii este plasată este plasată în două câmpuri principale: la guler și
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
în cusăturile dispuse în special pe piept. Poalele, lucrate din pânză albă, învrâstată din loc în loc, sunt lungi până aproape de glezne. Ele sunt acoperite în față cu o cătrință "vânătă" numită șurț, iar în spate cu una roșie. Șurțul este țesut din lână neagră ori albastră, în patru ițe cu "ochișori". Cele două foi sunt cusute între ele printr-o cheiță. În partea de jos, șurțul are o vargă cusută cu mătase colorată, ori aleasă în război. Marginea de jos se
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
mare, dominant, de vărgi roșii, cătrința este cunoscută sub numele de "cătrință roșie". În ultima vreme, a fost definitiv scoasă din uz, folosită fiind doar în spectacolele folclorice pentru sublinierea specificului local. Mijlocul, femeile și-l înfășoară cu cingătoare tricolor, țesută în război, lată de cca 8-10 cm. Iarna, femeile îmbracă cojoace muierești, lungi până către genunchi, confecționate din piei de oaie. Partea decorativă, realizată sub formă de "flori de cojoc" este plasată pe părțile expuse vederii: în față pe cei
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
tren, protagonistul îl cunoaște pe cel ce îi va deveni antagonist, Parfion Semionovici Rogojin, fire vulcanică și sadică, mistuită de atracția pentru o femeie misterioasă, Nastasia Filippovna. În jurul acestei eroine « animate de un fel de veselie a dezastrelor » se va țese conflictul principal al romanului. Singurele rude din Petersburg ale prințului, Lizaveta Prokofievna (soția generalului Epancin) și fiicele ei (Alexandra, Adelaida, Aglaia) îl întâmpină pe Mîșkin și îl ajută să se instaleze într-o camera închiriată de Ganea (Gavrila Ardalionovici Ivolghin
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Penelopei/a lui Molly Bloom. La fel ca Penelopa, Molly trăiește într-un spațiu domestic, limitat, departe de lumea „serioasă” și încordată a bărbaților, afirmând chiar „eu nu pot să sufăr să se vorbească de politică”. În iatacul ei, Molly țese și deșiră ițele iubirii, la fel ca Penelopa, cu toate că, spre deosebire de omoloaga ei din mitologia greacă, cedează avansurilor sexuale. Conform lui Edmund Wilson, la fel ca într-o versiune mai veche a "Odiseei", Penelopa își ajută soțul să triumfe în fața pețitorilor
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Aceasta este mama lui Kebechet. Egiptenii credeau că Anubis este inventatorul mumificării datorită faptul că acesta a ajutat-o pe Isis să își readucă la viață soțul, după ce Seth îl omorâse, bandajând corpul zeului în haine de pânză de in țesute de Isis și Nephthys pentru a fi sigur că acestea nu vor putrezi.
Anubis () [Corola-website/Science/297861_a_299190]
-
(grec. "Aτροπος") cea „neînduplecată” este cea mai în vârstă dintre cele trei Moire fiicele lui Zeus. Acțiunea ei de distrugere, consta din tăierea firului vieții unui om, care era țesut de sora ei Klotho și măsurat de sora a treia Lachesis. Ea stabilea și felul în care moare omul. este reprezentată ca o femeie cu o foarfecă, în unele regiuni s-au închinat zeiței localități ca de exemplu orașul Atropatene
Atropos () [Corola-website/Science/297882_a_299211]
-
e o cameră a fricilor meșterite sub ochii noștri. Când țipetele se acutizează și siluetele de pe pânza neagră devin din ce în ce mai mari, fricile noastre se amplifică. Le astupăm în borcane și devenim, dintr-o dată, mai liberi. Fapte vitejEști este un spectacol țesut cu finețea și subtilitatea unei broderii în care firele fricii se înnoadă, se rup, se lipesc la loc și pleznesc. PE BUNE, spectacolul produs de Asociația PETEC după Fapte vitejEști, are în centru fricțiunea permanentă dintre narațiunile minciunii și imperativul
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
primit Sfântul Botez. Auzind de un pustnic cu numele Palamon și de sfințenia vieții lui, s-a dus la el, în pustiu, ca ucenic al acestuia și astfel, a ajuns călugăr. Lucrul lui era să toarcă lâna și să o țeasă, iar, din câștig, dădea săracilor. Mergând odată, ei împreună, la locul numit Tabenesei, unde Pahomie se ducea câteodată singur, să se roage și unde auzise un glas de sus grăindu-i: Aici să petreci și să faci o mănăstire, unde
Pahomie Tabenisiotul () [Corola-website/Science/298515_a_299844]
-
poate avea, de asemenea, diferite grade de transformare. Asemenea produși sunt obținuți și folosiți direct la fabricarea fibrelor artificiale. Fibrele de celuloză din bumbac au lungimi de 20-30 mm și de aceea pot fi toarse în fire care apoi se țes. Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte, 3-5 mm și încercarea de a le toarce nu a condus la nici un rezultat. Prin prelucrare fizico-chimică a acestora s-au realizat fibrele artificiale, denumite curent mătase artificială (au luciu asemănător cu cel
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
inițial este introdus în orificiul genital propriu masculului. Apoi, bulbul umplut cu spermă este introdus în epiginul femel. Acest proces a fost descris pentru prima dată în anul 1678 de Martin Lister. În 1843 a fost relevat faptul că masculii țes o pânză specială în care este picăturată sperma care, la rândul său, este preluată de bulbul pedipalpilor. Structura aparatului copulator variază în mod semnificativ între masculii de specii diferite. În timp ce tarsului extins al pedipalpilor la "Filistata hibernalis" (Filistatidae) formează doar
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
mamei. Femelele unor specii aduce pradă puilor săi. Păianjeni trăiesc 1 - 20 ani (unele tarantule) , masculii de obicei trăiesc un an. Păianjenii populează biotopurile terestre, sunt și specii ce duc un mod de viață acvatic sau semiacvatic. Păianjenii care își țes plasă duc un mod de viață sedentar. Majoritatea sunt carnivore, vânează diverse insecte. Pânzele sunt amplasate între ramuri, la intrarea în vizuină. După ce victima nimerește în pânză sau o atinge, păianjenul se repezește spre ea și o învelește cu fire
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
clopotului, părăsindu-l pentru a prinde prada, a se împerechea sau să ancoreze clopotul de plante. Păianjenii din genul "Dolomedes" populează apele stătătoare sau lin curgătoare. Ei plutesc și vânează insecte la suprafața apei, bazinul având rolul pânzelor. Unii păianjen țes pânze mici, care apoi sunt manipulate. Cei din genul "Hyptiotes" și familia Theridiosomatidae întinde pânze și când victima le atinge pânzele sunt eliberate acoperind insecta. Cei din familia Deinopidae țin pânza între primele două perechi de picioare. Când prada se
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
capacitatea de a aruncă în inamic cu perișori urzicători. Aceste perișori, cu baze fragile, au pe vârf ghimpi. Ghimpil provoca iritații intense, dar nu există nici o dovadă că acestea poartă substanțe toxice. Pentru a scăpa de viespele parazite, pânzele sunt țesute din fire mai aspre, oferind păianjenului timp să fugă, în timp ce viespea luptă cu obstacolele, iar păianjenul auriu, "Carparachne aureoflava", se ascunde în dunele de nisip. Majoritatea păianjenilor sunt solitari, însă sunt și specii ce-și construiesc pânzele împreună. Câteva specii
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
agresivitate și canibalism, construiesc în captivitate pânze comune. Nu există nicio legături consecventă între clasificarea păianjenilor și tipurile de pânze pe care își construiesc sau compoziția chimică a acestea. Speciile din aceleași genurile pot construi pânze similare sau diferite. Pânzele țesute din fire orientate „haotic” au primit foarte puțină atenție din partea arahnologilor, în ciuda faptului că ele sunt cele mai răspândite. Pânzele sferice, în special cele verticale, oferă posibilitatea de a prinde insectele în zbor. Dar celelalte apără mai bine păianjenul de
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]