13,876 matches
-
sine Însăși a operei, respectiv a autorului. Pentru că, chiar atunci când scrie un roman În care sensul intern nu există, În care sensul este pulverizat În asemenea măsură Încât identitatea a dispărut, autorul Însuși, ca persoană, ca existență, nu și-a abandonat identitatea. În ciuda pulverizării sensurilor cotidiene, noi demonstrăm o identitate care suferă toate transformările, pentru că altfel s-ar ajunge la patologic, În momentul În care eu, cel de aici, nu mai sunt identic cu eu cel de acasă. Nu se poate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și după eliberarea deținuților politici. Dar nu fiindcă aceștia ar fi fost agenți ai reeducării, ci fiindcă experimentul prinsese rădăcină, iar populația fusese Îngenuncheată. Deținuții politici care au supraviețuit și au ieșit din Închisoare au format niște insule tăcute, care abandonaseră protestul, fiindcă erau timorați de ceea ce pățiseră. O parte dintre ei, o minoritate, fuseseră reeducați și aveau reacții schizoide. Alții, foarte puțini, mai aveau totuși curajul să povestească ce se Întâmplase În Gulag. Existau, prin urmare, trei tipuri de deținuți
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ci - mai degrabă și cu incomparabil mai mare Încredere - la sfârșitul lumii: „În devălmășie cu Dumnezeu, care ne-a trimis frigul ăsta În noiembrie, s-a trecut, s-ar zice, la soluția finală”2, scrie Livius Ciocârlie. Despre un popor abandonat de Dumnezeu vorbește și Mircea Dinescu Într-un interviu acordat ziarului Libération În martie 1983: „Spuneți acolo unde mergeți că Dumnezeu și-a luat fața de la români”3. Sentimentul finalului Îl trăiește, cu exasperare și revoltă, și Stelian Tănase: O
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a plăcut În textul Sandei -, nu este intelectualul sau scriitorul acela, În sensul mare. Sanda a identificat manifestările acestui tip de intelectual În afara mainstream-ului - ca să folosesc un termen englezesc, pentru că nu există În română unul mai bun. Și atunci, dacă abandonăm această antinomie literatură-politic, care Într-adevăr a generat mari Îndoieli dacă În România s-a rezistat sau nu - politic vorbind, aici Marius are dreptate, societatea civilă a fost cvasiinexistentă la noi -, din perspectiva opoziției la limbajul oficial, În funcție de diversele perioade
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În universități, În turnurile lor de fildeș, și acolo a Început să se construiască o altă memorie de generație, care Într-un fel refuză niște modele anterioare, inclusiv modelul optzecist comunist. Însă nu știu dacă această Castalie va reuși să abandoneze tezismul estetizant, literaturizant al deceniului În care s-a format. Și, ca să Închei această argumentație, Încep să apară tineri sociologi, politologi, iar aici exemplul unor Chelcea și Lățea - care au trecut la un alt tip de discurs, la o altă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de oarecare înlesnire materială. Urmează școala primară la Seminarul „Ienăchiță Văcărescu”, continuându-și învățătura la Gimnaziul „Ion Heliade-Rădulescu” și la Liceul „Mihai Eminescu”. Înscris la Facultatea de Medicină din Timișoara, se mută după doi ani la cea din București, dar abandonează studiile, dedicându-se în întregime activității de gazetar și scriitor. În 1946 își schimbă oficial numele de familie în Fărcășan. A publicat romanele O iubire din anul 41 042 (I-IV, 1958) și Secretul inginerului Mușat (I-IV, 1959) sub
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
furibund pamflet politic, apărut în 1954, și cunoscut îndeobște sub titlul prescurtat de pe copertă: J.B.C. trece Cortina. În anii ’50, ca ziarist la „Scânteia”, F. dobândește în mediile culturale un renume de „comisar” al „rectitudinii” ideologice comuniste. Ca scriitor însă abandonează destul de curând temele politice și gazetărești ori virulența pamfletară și se specializează în literatura științifico-fantastică și de aventuri, domeniu în care se impune prin câteva realizări notabile. Alături de Vladimir Colin, Adrian Rogoz și Ion Hobana, se numără printre inițiatorii și
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
dezinformatorul i-a sugerat-o, se pot crea noi semnale pentru a alunga orice urmă de îndoială. Dacă adversarul a primit suficiente semnale reale pentru a-l ajuta să își facă o idee corectă asupra situației, este recomandabil să se abandoneze operațiunea de dezinformare și să se treacă la alt plan. Feedbackul se poate obține în mai multe feluri. În unele cazuri (cum ar fi dezinformarea pe timp de război sau cea menită să susțină un atac-surpriză), acțiunile adversarului (sau lipsa
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Până la urmă, atât timp cât serviciul de informații face parte din guvern, singura măsură de siguranță este verticalitatea directorilor serviciilor de informații - disponibilitatea și abilitatea acestora de a proteja analiștii de presiuni exterioare. Independența este deosebit de importantă atunci când este nevoie să fie abandonate strategiile politice care nu dau rezultate sau care au devenit învechite ori contraproductive ca urmare a schimbării circumstanțelor în care erau aplicate. În acest scop, unele mecanisme trebuie să prezinte asigurări că toate informațiile relevante, pozitive și negative, sunt disponibile
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
anterior, baloanele au fost folosite ca posturi de observație aeriene de către Prima Republică Franceză, în 1794, și de către Armata Unionistă în Războiul Civil American. În nici unul din cazuri nu s-a obținut nici un succes notabil și ambele armate și-au abandonat mai târziu „forțele aeriene” în formare. Vezi William E. Burrows, Deep Black: Space Espionage and National Security (Random House, New York, 1987; Berkley, New York, 1988), pp. 26-28. 37. Andrew, Her Majesty’s Secret Service, p. 133. 38. William Mitchell, Memoirs of
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
a sudiștilor formată din 200.000 de combatanți; de fapt, era vorba de numai trei sferturi din propria armată de 112.000 de soldați. În august, crezând că este cu mult depășit din punct de vedere numeric, generalul McClellan a abandonat campania și, prin aceasta, șansa optimă de a obține o posibilă victorie rapidă asupra Sudului. Vezi C.T. Schmidt, „G-2, Army of the Potomac”, Military Review, 28 (iulie 1948), pp. 45-56 și Edwin C. Fishel, „Pinkerton and McClellan: Who Deceived Whom
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
informațiilortc "Capitolul 6. Controlul paznicilor\: managementul culegerii informațiilor" 1. Deși senatorul Church, președintele Comisiei senatoriale înființate în 1975 pentru investigarea activității serviciilor de informații, a folosit sintagma oaie rătăcită la începutul investigației pentru a desemna CIA; această caracterizare a fost abandonată până la încheierea investigației. Conform lui Loch Johnson, un membru al comisiei Church care îl susținea pe senator, explica faptul că președintele comisiei folosise această expresie deoarece „avea sentimentul că impactul probelor trebuia exagerat pentru a avea efect asupra publicului”, în timp ce
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
adolescenților pe care i-a cunoscut. Raportându-se la literatura despre adolescenți scrisă de alții, el se declară „antimedelenist” și anticalofil. Scriitorul, care publicase eseul Superstiția stilului („Vremea”, 1934), prefera literatura lui Malraux, Céline, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. Avea să abandoneze mai târziu accepțiunea pe care o dădea acum stilului. Receptarea scrierii a fost contradictorie. Eugen Ionescu declară că nu a citit o carte „mai rău scrisă”, „carte ilizibilă”, „roman inautentic și neoriginal”. De fapt, atacul lui Eugen Ionescu era îndreptat
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
o/ pot descifra; din înaltul respirației plămânilor tăi alungiți coboară numai/ inițialele: RAR” (Inițialele adevărului). Dar o luptă purtată până la capăt cu o superbie nedomolită, de vreme ce, pentru a cuprinde ființa, neantul trebuie să asedieze fiecare cetate pe care poeta o abandonează în fuga sa necontenită. Refuzând evadarea iluzorie într-un univers compensatoriu, M. știe că singura soluție de care mai dispune e să amâne sfârșitul iminent. Prin urmare, eul liric își construiește o mică fortăreață de cuvinte, încercând să izoleze spațiul
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
părea îndeobște a întoarce spatele socialului impresionează prin simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea, ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și înlocuit de un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct la lepădarea formelor inautentice, comuniste: ,,Se-ndeasă negura din Răsărit”, ,, Nimicnicia până-n Neam s-a-ntins”, ,,Să nu uităm și să nu iertăm!”. Sunt fețele complementare ale unei
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
cei care iscălesc actul de înființare a Comitetului Unirii și după un an e ales în Divanul Ad-hoc. După Unire primește funcții importante în guvernul de la Iași (ministru la Departamentul Lucrărilor Publice, apoi la Finanțe și la Justiție). În 1861 abandonează activitatea politică și se retrage la una dintre moșiile sale. Mai predă, gratuit, lecții la școala din Cotnari și la liceul din Botoșani, iar în 1864 primește de la Mihail Kogălniceanu însărcinarea de a explica țăranilor legea rurală. Reacția lui M.
MICLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
tinerețe. Creștinismul era o realitate spirituală care putea oferi ceva atât cărturarilor, cât și ignoranților, lucru complet diferit de ceea ce propovăduia maniheismul, care făcea o distincție foarte riguroasă între desăvârșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatând că și retorica pe care o profesa el îi oferea tot mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese pregătită și de lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic pentru că l-a considerat pe schismatic (creștin, totuși, cum era donatistul) un eretic: astfel a fost considerat donatistul pentru că acorda un nou botez celor care, abandonând ortodoxia, aderau la schismă. Într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proste dintotdeauna, degeneraseră în violență fățișă despre care, desigur, noi suntem informați numai prin intermediul unor surse catolice ortodoxe, pe care, totuși, nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care, totuși, nu avem motive să nu le considerăm veridice. Augustin însuși împreună cu colaboratorii săi cei mai apropiați trebuie să fi fost afectați; și, mai cu seamă, cum se întâmplă întotdeauna în astfel de cazuri, erau expuși violențelor cei ce abandonaseră donatismul pentru a adera la catolicismul ortodox. Răspunsul oficial a fost o serie de măsuri polițienești instituite în 405; printre alte măsuri coercitive a fost luată și aceea de a restitui catolicilor orice proprietate ecleziastică aflată în posesia schismaticilor. Agustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poetică a lui Draconțiu este foarte interesantă și din punct de vedere al lexicului și al evoluției limbii și metricii latine (aceasta din urmă era de-acum o pură reconstrucție doctă pentru că încă din secolul al treilea prozodia latinei fusese abandonată aproape în întregime în favoarea accentului intensiv). Desigur, această problematică nu ne poate interesa în acest context. În Spania vizigotică a fost realizată o versiune abreviată a Laudelor lui Dumnezeu de către Eugeniu, episcopul de Toledo, care, la cererea regelui Chindaswinth (646-657
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pricoco, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1964; Ieșirea din lume, ed. alcătuită de S. Pricoco, BPat 16, 1990 (ibidem și bibliografia ulterioară). 4. Ilarie din Arles și Valerian din Cimiez Ilarie a ajuns la Lérin după 420 după ce abandonase cariera politică și fusese chemat acolo de starețul Honorat. Se născuse prin 401, poate în Galia Belgica, într-o familie nobilă și bogată. Ulterior, în 427-428, Ilarie a plecat din Lérin și l-a însoțit pe Honorat la Arles unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese imitată de mulți, printre care și Paulin care reproduce un vers întreg; rugăciunea lui Paulin e, totuși, complet diferită de aceea a lui Ausonius. Așa cum Paulin din Nola este un convertit care a abandonat învățătura lui Ausonius, în aceeași măsură - și chiar mai mult decât acesta - este un convertit Paulin din Pella, nepotul lui Ausonius. Ruptura cu trecutul n-ar putea fi mai netă și mai evidentă. Prozodia și versificația sunt adesea defectuoase, deși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opoziția dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărât că adevăratul Boethius ar fi cel aflat sub influența filosofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boethius ar fi neautentice. Evident, acest tip de metodă de cercetare a fost abandonat, chiar dacă de puțin timp. Potrivit interpretării valabile astăzi, Boethius este un perfect creștin laic, care, mai mult, este profund atașat de credința sa, așa cum Sinesius, după ce s-a convertit, a devenit episcop în orașul său și a scris Imnuri cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
face cu un dialog de tip platonic care adesea imită cu mare finețe ritmul și tonul modelului; dar nu avem aici numai dialog, pentru că în cazul părților cu conținut mai dificil și mai tehnic, cum e cartea a cincea, scriitorul abandonează în bună măsură acea formă pentru a trece la expunerea continuă, mai potrivită pentru analiza acelor probleme. Forma literară folosită aici este denumită de obicei „prozimetru”, fiind un amestec de proză și versuri; partea în proză conține dialogul și demonstrația
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar Arator a ținut un discurs în fața regelui în numele unei solii a dalmaților în 526. Ar fi trezit interesul instruitului rege Atalaric, succesorul lui Teodoric, care l-a adus la curtea sa. Însă câțiva ani mai târziu, Arator ar fi abandonat condiția de laic și s-ar fi convertit la o viață creștină și mai profundă, devenind subdiacon la Bisericii din Roma sub papa Vigilius. În această calitate, și-ar fi compus poemul său epic, pe care îl vom examina acum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]