4,780 matches
-
reprezenta o oportunitate pentru cauza de stânga - în special pentru Partidul Comunist din Australia și mișcarea sindicalistă - războiul nu a declanșat interesul public iar guvernul și-a menținut neutralitatea. Opoziția australiană în fața cauzei republicane a fost teoretizată de jurnalistul și activistul politic B.A. Santamaria pe baze anti-comuniste mai degrabă decât anti-naționaliste. În mod egal, deși aripa dreaptă australiană a deservit la nivel individual rebelii naționaliști, ea nu a primit suport public. Serviciul militar în armate străine era ilegal la acea
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
au ucis în drumul lor 10.000 de greci, după cum afirma "Belfast News Letter". Turcii au continuat să practice sclavia, răpind femei și copii pentru haremurile lor. S-a înregistrat de asemenea numeroase cazuri de violuri făptuite de soldații turci. Activiștii americani pentru ajutorarea victimelor războiului au fost tratați foarte prost, chiar și atunci când ofereau ajutor civililor musulmani "Christian Science Monitor" scria că autoritățile turce au împiedicat grupurile de misionari și ajutor umanitar să îi ajute pe civilii greci ale căror
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
a stat o clădire folosită de George Washington, pentru găzduirea sclavilor săi, pe când trăia în Philadelphia ca președinte. Park Service nu dorea inițial să includă la noul Centru al Clopotului Libertății exponate în memoria sclavilor, dar a acceptat după protestele activiștilor negri. Noua clădire, deschisă după instalarea clopotului acolo la 9 octombrie 2003, se află lângă conturul casei sclavilor, marcat pe ciment, cu semne care explică semnificația descoperirii. În interior, vizitatorii trec printre mai multe exponate legate de clopot înainte de a
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
cumpărat chitară unui prieten. Aceasta îl va ridica. În 1946, el a moștenit un pian de la mătușa să Antoinette, decedată în iulie. Acei ani, el simte primele dureri de spate însoțite de colica renală. În 1946, s-a împrietenit cu activiștii libertarieni ( în special cu pictorul Marcel Renot și cu poetul Armând Robin) și a citit Mikhail Bakunin, Pierre-Joseph Proudhon și Peter Kropotkin. Aceste lecturi și întâlniri l-au condus să se implice în mișcare și să scrie câteva articole în
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Fayard/Chorus, 2006, pp. 174-175. 17. ↑ Extras din Jurnal de la A la Z despre Brassens de René Fallet, în Brassens, ed. Denoël, octombrie 2005, p. 128. 18. ↑ A se vedea, spre exemplu, articolul de ziar, scris în 1964 de un activist angajat, Andre Calves, critic al piesei "Cei doi unchi" [arhiva]. 19. ↑ Mărturia lui Pierre Onteniente în, Brassens, le regard de „Gibraltar”, Fayard / Chorus, 2006, p. 197. 20. ↑ Citat de Jean-Paul Liégeois în, Georges Brassens - Oeuvres complètes, coll. Voix publiques, éd
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
unui costum de haine sau a două-trei mese la restaurant. Pe 9 martie 1953, lângă statuia lui Stalin a fost organizat un miting de doliu, prilejuit de moartea lui Stalin, la care au fost prezenți mii de oameni, aduși de activiștii partidului comunist. Cu această ocazie s-au rostit cuvântări și s-au tras 24 de salve de tun. La trei ani după moartea lui Stalin, petrecută în 5 martie 1953, la Congresul al XXI-lea al PCUS, în 23 februarie
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
(Tkachenko) (în rusă: Павел Дмитриевич Ткаченко; născut Iakov Antipov sau Antip; 1892/1899/1901 - 1926) a fost un activist comunist român de etnie rusă, unul din principalii lideri ai mișcării comuniste din Basarabia și România anilor 20. Iakov Antipov s-a născut pe 7 aprilie 1901 în satul Novosavițcaia (astăzi în Transnistria). Tatăl său, Yakov Antipov era muncitor feroviar
Pavel Tcacenco () [Corola-website/Science/321542_a_322871]
-
ales în octombrie 1919 secretar al comitetului comunist din Chișinău, iar apoi al organizației regionale de partid. Stabilește contacte cu Alecu Constantinescu, unul din liderii comuniști ai organizației din București. Pe 6 august 1920 Tcacenco este arestat împreună cu alți câțiva activiști. În 17 august reușește să scape din custodie, îndreptându-se spre Iași. În februarie 1921 curtea marțială din Chișinău îl condamnă în la pedeapsa cu moartea (în lipsă). în Iași, asistă la organizarea mișcării comuniste locale. În martie 1921 are
Pavel Tcacenco () [Corola-website/Science/321542_a_322871]
-
fiind, devine membru al Uniunii Tineretului Comunist și desfășoară în ilegalitate diverse activități politice. Din 1940, se refugiază la Moscova și contribuie prin versurile lui la difuzarea sloganurilor bolșevice antiromânești. Stabilit din 1944 la Chișinău, era considerat unul dintre scriitorii activiști de seamă din Republica Moldova. A fost președinte al Uniunii Scriitorilor (1945-1946,1955-1958), locțiitor al președintelui Sovietului Miniștrilor (1947-1951), redactor-șef al revistei „Nistru" (1966-1971). A fost distins cu Premiul de Stat al Moldovei (1966), cu titlul de Erou al Muncii
Emilian Bucov () [Corola-website/Science/321675_a_323004]
-
ai acuzării (Harry Gilmer și Malvern Thompson) au încercat să sugereze că autorul atentatului a fost ajutat de Spies, Fischer și Schwab. Acuzații au susținut că nu știau nimic despre bombă și despre cel care a aruncat-o. Mai mulți activiști, printre care și Dyer Lum, Voltairine de Cleyre și Robert Reitzel, au sugerat apoi că ar ști cine a fost atentatorul. Diverși autori și comentatori au speculat despre mai mulți posibili suspecți: În 1889, în centrul pieței Haymarket a fost
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
a fost pusă la îndoială de unii istorici, care consideră că discuțiile dintre Weizmann și Balfour au început cel puțin cu un deceniu mai devreme. La sfârșitul anului 1905, Balfour i-a cerut Charles Dreyfus, un apropiat al său și activist sionist, să intermedieze o întâlnire cu Weizman, în timpul căreia cel din urmă a cerut sprijinul guvernului britanic pentru mișcarea sionistă. În timpul primei întâlniri dintre Weizmann și Balfour din 1906, Balfour l-a întrebat pe liderul sionist care sunt obiecțiunile acestui
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
14 februarie 1919, Georgia a organizat alegeri parlamentare, care au fost câștigate de social-democrați cu 81,5% din voturi. La 21 martie, Noe Jordania a format un nou guvern, care a trebuit să se ocupe de răscoalele țărănești, instigate de activiștii bolșevici locali și susținute de Rusia, agravate în cazul în care erau implicate minorități etnice cum ar fi abhazii și oseții. Reforma agrară a ajutat, însă, guvernul menșevic și în țară s-a stabilit un regim democratic multipartid, spre deosebire de dictatura
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
al Knessetului), "halalit" - termenul ebraic pentru navă spațială, sau "ktavlav" pentru gazetari care își pun condeiul în slujba celor suspuși (de la cuvântul ebraic „kelavlav”, însemnând „cățeluș”). În anul 1956 Uri Avneri a înființat, împreună cu Nathan Yalin Mor și alți foști activiști naționaliști evrei deviați spre stânga radicală politică , mișcarea "Acțiunea Semita", care susținea ideea integrării politice a Israelului în lumea arabă. Drept reacție la legea interzicerii calomnierii, pe care a perceput-o că pe o barieră în calea libertății de expresie
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
de pildă "Gush Hashalom" (Blocul Păcii) pe care a întemeiat-o în 1993. Mișcarea Gush Hashalom a început sub forma unui Comitet evreo-arab contra expulzării care a protestat în 1992 împotriva expulzării de către guvernul Itzhak Rabin, în Liban a 415 activiști și conducători ai mișcărilor islamiste palestinene Hamas și Djihad Islami, ca represalii la acțiuni teroriste ale acestora. Avneri împreună cu soția și cu alți activiști evrei și arabi, inclusiv fruntașul islamist israelian Raad Salah, pe atunci primar al orașului arab Um
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
expulzării care a protestat în 1992 împotriva expulzării de către guvernul Itzhak Rabin, în Liban a 415 activiști și conducători ai mișcărilor islamiste palestinene Hamas și Djihad Islami, ca represalii la acțiuni teroriste ale acestora. Avneri împreună cu soția și cu alți activiști evrei și arabi, inclusiv fruntașul islamist israelian Raad Salah, pe atunci primar al orașului arab Um al Fahm din Israel, au stat atunci vreme de două luni într-un cort de protest în fața sediului primului ministru la Ierusalim. După un
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
în filosofie la Universitatea Konstanz în 1979 și a învățat foarte bine limba germană. În 1989, Đinđić a revenit în RSF Iugoslavia și a devenit cadru didactic la Universitatea Novi Sad, iar la 11 decembrie 1989, împreună cu alți intelectuali și activiști pro-democrație sârbi, a înființat gruparea liberală Partidul Democrat (DS) pe baza partidului cu același nume care existase în Regatul Iugoslaviei. A devenit președinte al consiliului executiv al partidului în 1990, și în același an a fost ales deputat în Parlamentul
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
pe stabilimentul inițial, fiindu-i doar îmbunătățite construcțiile, care s-au reconstruit ori s-au reînnoit din piatră. Ea a avut de suferit sub regimul sovietic, însă, cu toate încercările, n-a putut fi închisă ca și celelalte mănăstiri. Atacurile activiștilor de partid au suferit eșec datorită stoicismului până la sacrificiu al călugărițelor de aici, fiindu-i totuși devastate unele edificii, inclusiv complexul cu biserica și cele două chilii rupestre. Actualmente biserica rupestră după ce a fost reparată acum 4 ani, este funcțională
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
spații restrânse dar concentrate, acea epocă stalinistă, frământată, dramatică, tragică, cu detenții politice ce frizează "Infernul" lui Dante, cu cote absurde, cu chiaburi ostracizați și terminați fizic, trimiși la Canal care are consensul gulagului, al lagărului românesc de exterminare, cu activiști analfabeți, brutalizați de alcool și de morbul puterii, ce se comportă la limitele umanului. Sunt figuri apocaliptice care abuzează visceral de funcții, pe care le impun prin amenințări și teroare robii unor mentalități și metode feudale, unele de-a dreptul
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
terminat studiile primare și liceeale în orașul său natal. A locuit în Valandovo până la vârsta de 27 de ani, când s-a mutat în capitala macedoneană Skopje, care a fost rezidența lui permanentă începând de atunci. Până în 1990 a fost activist în "Liga Tineretului Socialist din Iugoslavia" și un membru al ultimei prezidenții a organizației, unde a lucrat la reformarea sistemului politic și promovarea pluralității politice și a economiei libere. Pe 25 ianuarie 2009, cel mai puternic partid din parlamentul Macedonean
Gjorge Ivanov () [Corola-website/Science/317384_a_318713]
-
prezentate, absurd creat de nesiguranța cotidiană din timpul dictaturii comuniste și amplificat de excesul de zel al birocraților, de agresivitatea cenzurii presei, pe fundalul crizei economice și penuriei alimentare din anii 1980. Filmul este compus din patru scurtmetraje, intitulate "Legenda activistului în inspecție", "Legenda fotografului oficial", "Legenda politrucului zelos" și "Legenda milițianului lacom". În primul episod, printr-un sat de câmpie din județul Ialomița urmează să treacă o coloană oficială. Localnicii pregătesc satul pentru acest eveniment, decorând casele cu steaguri și
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
în același timp cu capul acoperit și cu încă o căciulă în mână. Nota de la finalul episodului spune că a fost singura dată, conform legendei, când ziarul "Scînteia" nu a ajuns în mâinile oamenilor muncii înainte de începerea schimbului întâi. Un activist de partid primește de la organizația județeană de partid sarcina de a eradica analfabetismul din sate. El se îndreaptă spre comuna fictivă Adâncata, plasată în zona montană a județului Brașov, cu scopul de a-i învăța pe localnici carte. Ajuns în
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
este periculos ca acesta să fie atins, mai ales pe timp de ploaie și furtună și că, dacă cineva se electrocutează, el nu trebuie să fie atins direct de cei ce încearcă să-l salveze. Într-o zi cu furtună, activistul vine la stâna ciobanului să-l convingă să vină și el la școală, dar pe drum își murdărește ghetele de noroi. Ajuns la stână, el se sprijină de stâlpul de înaltă tensiune și începe să-și scuture încălțămintea. Ciobanul, văzându
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
deschis problema. La 17 martie 1949, V. Ivanov, președintele Biroului pentru RSSM, și N. Covali, într-o scrisoare adresată lui Stalin, rugau "CC al PC(b) din toată Uniunea să permită deportarea din republică a 39.091 de persoane: chiaburi, activiști ai partidelor profasciste, etc." La 6 aprilie 1949 este adoptată hotărârea strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC " Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
Joel Emmanuel Hägglund, cunoscut și ca Joseph Hillström și ca , (n. 7 octombrie 1879 - d. 19 noiembrie 1915) a fost un activist sindical american, textier și membru al Industrial Workers of the World (IWW). Născut în Suedia, emigrează în SUA la începutul secolului al XX-lea. Devine militant de frunte în organizația sindicatelor americane. Pentru intransigența și combativitatea de care a dat
Joe Hill () [Corola-website/Science/321868_a_323197]
-
Valentin Teodosiu, Alexandru Bindea, Tudorel Filimon, Nicolae Urs, Luminița Gheorghiu și Dan Condurache. Filmul relatează povestea reală a nunții a doi tineri dintr-un sat izolat din România. Nunta, care avea loc în martie 1953, a fost întreruptă de un activist comunist de la oraș și de un ofițer sovietic care le-au adus nuntașilor la cunoștință că în acea noapte a murit conducătorul URSS, Iosif Visarionovici Stalin, fiind decretate șapte zile de doliu internațional în care sunt interzise orice fel de
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]