6,798 matches
-
rost de bani, strigă doamna Reilly. Vând casa asta. Vând casa asta de sub tine, băiete și mă duc la azil. Ridică un colț al mușamalei și se șterse la ochi. Dacă nu pleci, îi spuse Ignatius lui Mancuso, care își agăța barba la loc, voi chema poliția. — El e poliția, prostule. — Toată situația asta e absurdă, constată Ignatius și plecă târșâindu-și picioarele. Mă duc în camera mea. Trânti ușa și luă o foaie de însemnări de pe podea. Aruncându-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
albise fața, partea din față a rochiei și câteva șuvițe castanii desprinse din pieptănătură. — O, Doamne, spuse Ignatius. Ai pudră pe rochie, dar e probabil rezultatul sfaturilor doamnei Battaglia de a te face frumoasă. — De ce trebe tot timpu’ să te agăți de Santa, Ignatius? — S-ar părea că a fost agățată în viața ei și de unii care au tras-o în sus, nu în jos. Dar dacă se apropie vreodată de mine, direcția va fi inversă. — Ignatius! — Tot ea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
castanii desprinse din pieptănătură. — O, Doamne, spuse Ignatius. Ai pudră pe rochie, dar e probabil rezultatul sfaturilor doamnei Battaglia de a te face frumoasă. — De ce trebe tot timpu’ să te agăți de Santa, Ignatius? — S-ar părea că a fost agățată în viața ei și de unii care au tras-o în sus, nu în jos. Dar dacă se apropie vreodată de mine, direcția va fi inversă. — Ignatius! — Tot ea face să-ți treacă prin minte cuvinte vulgare, ca „agățatul“. — Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui de bicicletă, în timp ce conținutul zăngănea lovindu-se de pereții interiori. — E-n regulă, don’ profesor, poți să-l împingi. Îm’ pare bine că te-am putut ajuta. Poate n-ai observat singur, derbedeule, dar tramvaiul e gata să te agațe cu bara. Vagonul trecu încet pe lângă ei, astfel încât vatmanul și controlorul să poată privi mai bine costumul de pirat. George apucă una dintre labele lui Ignatius și puse în ea doi dolari. — Bani? întrebă fericit Ignatius. Cerul să fie lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ziceți? Făcându-i cu ochiul Friedei, celelalte două îl atacară pe Ignatius.Una își încolăci piciorul în jurul piciorului său. Cealaltă îl lovi în spatele genunchiului; a treia îl împinse peste cowboy-ul care făcea piruete în apropiere. Ca să nu cadă, Ignatius se agăță de cowboy. Acesta se desprinse din brațele lui Dorian și căzu la pământ. La aterizarea cowboy-ului, acul sări de pe disc și muzica se opri. În locul ei izbucni o serie de țipete și strigăte. — O, Dorian, dă-l afară, se ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ăștia, pulițaii, avem nevoie de oameni ca tine s-o scoatem la capăt.“ A zis: „Oameni ca tine m-ajută să fac treabă.“ Eu am zis: „Ăăău! Nu uita și spune și pretenilor la secsie, ca să nu-nceapă să m-agațe pen’ că-s’ vagabont.“ A zis: „Le spun. Toț’ de la secsie o s-apreceze ce-ai făcut, omule.“ Acu’ poamele alea de polițai m-aprecează! Tiii! Poate-m dă și vro reco’pensă. Jones îndreptă niște fum spre capul bronzat al domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost la universitate vreo zece ani. Mama lui aproape-a sărăcit. A trebuit să vândă și pianu’ pe care-l aveau. De, nu mi-a părut rău de asta. Ș-ar fi trebuit să vezi fata aia pe care a agățat-o la universitate! Eu mi-am zis: „Foarte bine, poate Ignatius ăsta o să se-nsoare ș-o să se mute de-aici.“ N-a fost să fie așa. Tot ce făceau era că stăteau în cameră. S-ar fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
celui pentru care lucra. Nu era prima dată când un cercetător științific se sătura să muncească doar pentru salariu. Și nici ultima dată. Fugarul se duse la ghișeul de recepție, ca să își primească ecusonul pentru conferință, pentru a și-l agăța de gât. Vasco rămase în apropierea intrării, trecându-și propriul ecuson peste cap. Venise pregătit. Se prefăcu interesat de desfășurătorul evenimentului. Discursurile importante se țineau toate în sala principală. Erau planificate seminare cu teme de genul: „Rafinați-vă procesul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
minunată. Dar oamenii de Neanderthal le priveau cam cum privim noi graffiti din zilele noastre. Niște indicatoare preistorice. Și erau de părere că uneltele migăloase ale oamenilor de Cro-Magnon erau inutile și distrugeau mediul. Dezaprobau toate aceste inovații și se agățau de stilurile vechi. Și, în cele din urmă, au dispărut, ca specie. Totuși, Harmon insistă asupra ideii că oamenii de Neanderthal s-au încrucișat cu modernii Cro-Magnon. — Suntem siguri de asta, pentru că am identificat aceeași genă la ființele umane moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
retrase, roti din nou placa din nou, vrând să-l izbească pe maimuțoi drept în față, poate să-i spargă nasul și bărbia și să-l facă și mai urât decât era. Dar Maimuțache țâșni într-o parte, placa se agăță în gard, zdrang-zdrang-zdrâng, și Maimuțache își înfipse dinții în încheietura lui Billy, mușcând al dracului de tare! Billy urlă și scăpă placa, iar Maimuțache mușca în continuare. Billy simțea cum mâna îi amorțea, îi curgea sânge din braț, pe bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
operații. Spune-le că ajungem acolo în douăzeci de minute. Peste o oră, afacerea e încheiată. Henry Kendall era șocat. O răpire avusese loc chiar pe peluza lui. El nu se repezise să împiedice asta, fiul lui plângea și se agăța de mama lui, iar Dave dăduse drumul urechii cuiva pe peluză. Mama celuilalt copil se ridica în picioare, strigând după poliție, dar Hummer-ul plecase, coborâse pe stradă, cotise după colț și dispăruse. Se simțea slab și vlăguit, ca și cum el ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
general, aceasta s-a Îndreptat spre camera ei și trântit ușa ca să nu o mai deschidă În următoarele patruzeci de zile decât pentru incursiuni rapide la bucătărie și la toaletă. În afară de asta singura dată când Întredeschisese ușa fu pentru a agăța de clanță un bilet pe care scria: „RENUNȚAȚI LA VOI ÎNȘIVĂ VOI CE INTRAȚI AICI! La Început, Banu a Încercat să-l ia cu ea pe Pașa al Treilea, care la vremea aia Își trăia ultimele lui zile pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În voia simțurilor, gătind multe feluri, umplând Întreaga casă cu aromele deserturilor dulci, ale peștelui prăjit și fripturilor, adesea unse cu unt pentru a răspândi un miros divin. Mătușa Banu a rămas neclintită În hotărârea ei. Ba chiar s-a agățat cu și mai multă forță de devoțiunea ei și de pâinea ei uscată. Timp de patruzeci de nopți și patruzeci de zile a rămas intangibilă sub același acoperiș. Spălatul vaselor, al rufelor, uitatul la televizor, bârfa cu vecinele - rutina vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se lua de partenerul ei de viață din ultimii doisprezece ani și cea de a-i susține fără nici un fel de rezerve nebunia, așa cum ar fi făcut o soție ideală. Se detestau sincer și, totuși, În toți acești ani se agățaseră amândoi de căsătoria lor, ea În speranța că se va putea răzbuna, el din speranța că ar putea merge mai bine. Astăzi discutau folosind cuvinte și gesturi furate unul de la altul. Chiar și caricaturile lor erau acum asemănătoare. Desenau trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ziare vechi, de colecții complete pe ani ale unor jurnale de modă și reviste, de cutii cu desene, din cauza sumedeniei de discuri, perechi de pantofi, afișe făcute sul și prinse cu elastice, pungi de plastic pline cu scrisori. Pe perete agățase măști africane și himalayene care folosiseră probabil la exorcizarea unor boli mortale, măști alături de care portretul lui Van Gogh cu urechea tăiată sau Țipătul lui Munch erau de-a dreptul odihnitoare. Îi plăceau măștile acelea care se strîmbau, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înainte o voi putea repeta după bunul meu plac... Un bun plac pus la grea Încercare cînd am fost nevoit să mă opun voinței lui Dumnezeu! Am Înțeles iute cum să-mi procur plăcerea aceea fără să trebuiască să mă agăț de cornișele dulapurilor sau de rampa scărilor. Primele mele orgasme n-au fost Însoțite de spermă, un lichid de care nu auzisem niciodată vorbindu-se. Prima dată cînd l-am avut pe mînă, am fost speriat. Mi-am Închipuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
departe de familie. Dormeam Într-o cameră pe care părinții mei n-o vor vedea niciodată. Puteam stinge lumina cînd voiam, fără teama că vine cineva să-mi bată la ușă spunînd: „François, trebuie să dormi!“. Așezat În fața unei tăblii agățate de perete, care servea drept masă - chilia mea nu semăna cu cea pe care călugării o fotografiaseră pentru a atrage la ei clase Întregi de doritori de reculegere - mă gîndeam la ce-mi spusese tata Înainte de plecare. De ce alesese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Trebuia oare să-i explic că dacă aș fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva și ar fi dat buzna În odaia mea? Tata scrisese: „Cuprins de ispită, strîngeai mătăniile În pumn, În fundul buzunarului de la palton, te agățai de ancora aceea“. Un alt tip de ancoră căută Virginia În pantalonii mei și, pentru Întîia oară În viață, o mînă de femeie luă locul mîinii mele și reuși să facă să crească, dincolo de dorințele mele cele mai nebunești, volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În clipa În care am să părăsesc acea cafenea În care intrasem plin de o bucurie năvalnică, nu voi avea altă imagine despre mine Însumi decît pe cea pe care și-o făcea și cumătra patroană de bordel: un client agățat de scumpa de Virginia și pe care trebuia să-l jumulească bine. În loc să mă țină În brațele ei, Virginia Îmi spusese: „Ei bine, pe curînd! Doamna are să-ți deschidă ușa“. Regresasem la stadiul delocuționar al limbajului, vorbind de mine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În urmă la Versailles În cinstea lui don Francisc de Assisi, soțul reginei Isabela II, „acel biet regișor al Spaniei“, scria prințesa de Metternich, „absolut nevrednic de serbarea care Îi era oferită“. Artificierul Ruggieri luminase a giorno fiecare fîntînă și agățase În copaci baloane colorate pentru a da iluzia unor fructe luminoase. La căderea nopții, Întregul Versailles a fost iluminat de patru buchete succesive de cîte douăzeci și cinci de mii de rachete fiecare! Scenariul meu avea ca titlu provizoriu Electronic Orgy, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
concluzia că mi-ar folosi de exemplu ca să fac poze sau să aranjez o întîlnire cu ea... Acesta e adevărul despre telefoanele mobile. Și încă ceva e sigur: “tineretul din ziua de azi” vrea neapărat să aibă un telefon mobil agățat de actul de identitate. Eu personal aș prefera mai întîi un act de identitate care să mă reprezinte, și apoi un telefon mobil... dar e mai probabil că voi avea mai repede telefonul... în definitiv, actul meu de identitate e
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înseamnă că e mai bine să nu ne fie bine. Că trebuie să prețuim mai mult suferința decît fericirea, conflictul decît înțelegerea sau mai mult încrîncenarea decît înțelepciunea. Că nu trebuie să căutăm pacea sau că ar trebui să ne agățăm de negativ pentru a nu fi ridicoli în prea mult pozitiv nepotrivit cu această lume amestecată! Binele nu poate fi vreodată prea mult sau inutil sau fără sens. În această lume, nu e niciodată îndeajuns de mult bine... De altfel
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mai avea de urcat încă patru etaje. Pe neașteptate, însă, pașii care o urmăreau s-au oprit și o ușă fu trântită dedesubt. A dat un colț și și-a făcut drum printre rufe puse la uscat, care i se agățau de față și parcă o țineau pe loc. La etajul la care se afla toate ușile erau deschise, iar fețe palide și bolnave se uitau în afară, în așteptarea cuiva, dar cu siguranță nu a ei. Mergea greu, amețită, nesigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îl înjura și îl lovea pe omul de sub el cu călcâiele ca și cum ar struni un cal. ă Dă-te mai aproape de copac, lua-te-ar dracu! Ptițin urlă răspunsul și urcă un pas mai sus pe pantă. Salitov reuși să agațe premiul. ă Jos! Ptițin se lăsă în genunchi gemând, pierzându-și căciula și primind un picior în plină figură de la Salitov care se dădu jos peste capul său. ă Ce ați găsit, domnule? întrebă el, după ce își recuperă căciula și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lipsă. Era evident, de asemenea, după poziția sa în ierarhia securilor, că mărimea ei se potrivea securii însângerate găsite asupra lui Boria. Se uită la locul gol și se gândi la psihologia celui care alesese această secure în detrimentul celorlate trei agățate acolo. De ce a ales această secure? șansele ca aceasta să fi fost apucată în grabă nu erau de neglijat. Dar chiar și așa, gestul, conștient sau nu, era premeditat. De ce, de exemplu, nu fusese luată securea cea mai mică, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]