5,249 matches
-
legată de criptă la un capăt, iar la celălalt de muzeu printr-un al doilea coridor subteran. De Îndată ce coborîră În criptă, PM se repezi și acționă mecanismul care permitea trecerea spre muzeu. - Acolo se ascunde! Veniți să vedeți! Uitați-vă! Agitația lui se transformă În isterie. Cei doi polițiști Îi puseră pe jandarmii care făceau percheziție alături de ei să intervină ca să-l țină zdravăm pe PM. Scos din minți, acesta tot Încerca să dea cu piciorul Într-un cort de camping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încolo totul va merge bine și tocmai se pregătea să-l lase Împreună cu familia lui cînd el Începu să gesticuleze ca un smintit, scoțînd strigăte Înăbușite, cu ochii ieșiți din orbite. Se repreziră cu toții să-l liniștească, astfel că, În agitația produsă, grămada de cîrpe ținută strîns de Pierric la piept căzu pe jos, scoțînd un ciudat zgomot Înfundat. Marie se grăbi să ridice de jos jucăria. Doar Ryan văzu ce-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el pe Marie și Înțelese. - Dacă ții la fiica ta, nici o vorbă despre vizita mea! Nici un gest suspect, e limpede? Abia avu cînd să se ascundă Îndărătul ușii Încăperii că Marie intra deja. Cufundată În gînduri, nu băgă de seamă agitația neobișnuită a maică-sii. - Ai căzut prost, fetițo, tocmai ieșeam, spuse Jeanne luîndu-și haina. - Stai, mamă... Știu tot... - Chiar nu am timp, mormăi Jeanne Împingînd-o spre ieșire. - Dar stai o clipă, ascultă-mă! Coșmarul acela oribil pe care-l aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mirosul lor vetust de pergament și smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din care străbunicul nu s-a urnit preț de câțiva ani; acolo mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
una câte una printre ferestrele rotunde și generoase de la etajele inferioare, din găurile mici de pe nivelurile superioare porneau furnicile lucrătoare, grăbite să ia drumul invers pentru următorul transport. Nu mai știu pentru câtă vreme am zăbovit cu privirea la acea agitație furibundă de intrări și ieșiri din vastele apartamente troglodite. Destul de mult, de vreme ce soarele cocheta deja cu linia orizontului. Apoi, dintr-o dată, mă aflu într-o sală uriașă, în fața unui tron de malahit, pe care stătea împărătița Furnică, îmbrăcată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uzanța ei locală ca instrument, mediu de fluidizare sau suport energetic. Căci ea e folosită de entitățile incarnate în trupul mult și generos al lui Joao în timpul transelor sale mediumnice. Entitățile întrupate în Joao nu par să se sinchisească de agitația ghizilor, translatorilor sau a pacienților, ce încearcă în timpul foarte scurt pe care-l au înaintea lui Joao să-și recite pomelnicul de boli. Limbajul entităților nu are nevoie de cuvinte: simpla prezență energetică sau aura desprinsă din poze pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cred și vă sînt recunoscător. Bucuria lui Lupino era fără margini. În sfîrșit: greu, ezitant, depinzînd de alții, dar fără să-și piardă speranța în izbîndă, înainta. CAPITOLUL 10 Chemarea inimii N iciodată locurile n-au trepidat de mai multă agitație. Nici șoimii, din înaltul cerului privind, n-ar fi reușit să urmărească de la cap la coadă întortocheata deplasare a vreuneia dintre viețuitoare: căprioarele alergau în toate direcțiile, tăind pădurea în lung și-n lat, fără oprire; păsările comentau guralive, ducînd
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aștepta mai puțin. Lupul mutilat? Da, a locuit pe-aici pînă nu demult. A plecat? Da: într-o dimineața, pe nepusă masă, a sărit în picioare urlînd atît de tare, încît i-a speriat pe toți, apoi, cuprins de-o agitație pe care nu i-o mai văzuseră pînă atunci, le mulțumise pentru ospitalitate și, îndrugînd ceva despre cît fusese de orb, de parcă abia atunci descoperise crudul adevăr legat de vederea sa, și-a luat rămas bun și a dispărut în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aceasta se vădește de fapt evenimentul crucial al Modernității în calitate de trecere de la domnia umanului la cea a inumanului: acțiunea a devenit obiectivă. Suprafața Pământului este asemenea subsolului său fizico-matematic: cu turbioane de atomi, cu bombardări de particule, cu toată această agitație imemorială și frenetică, fără origine, fără cauză și fără scop, a bio-evoluției. Spunem "s-ar părea" deoarece nu există acțiune posibilă decât în subiectivitate și prin ea, ca praxis. Doar în imanența radicală a corporeității sale originare corpul pune stăpânire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
limpede micul grup de bărbați Înarmați care stăteau rezemați de peretele absidei, cu torțele ridicate, În fața unei structuri de stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt, indiferent la agitația celorlalți. Stătea cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scaun, lângă dânsul. În mișcare, marginile de jos ale mantiei se deschiseră un pic, lăsând să se Întrezărească strălucirea trupului gol. Fața lui Dante se aprinse. Ceilalți trebuie că surprinseseră și ei acea splendoare, dacă era să te iei după agitația care șerpuia În rândul membrilor Studium-ului. Nici unul dintre mușterii nu părea să fi observat ceva; erau cu coții concentrați asupra vinului, ca și când prezența femeii nu ar fi mai constituit, pentru ei, un izvor de minunare... Sau ca și când nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se apropie. În minte Îi reveniseră cuvintele juristului din timpul Întâlnirii lor În chilia de la San Marco. — Nu mi-ai vorbit dumneata despre simpatiile imperiale ale meșterului? — Da... sau cel puțin așa se zvonea la Roma, răspunse Antonio, surprins de agitația poetului. Te gândești că ar putea exista vreo legătură? Dante nu Îi răspunse. Îi dăduse drumul și, Între timp, reflecta. Patru metale și un material mai umil, dar tenace. Fragil, dar durabil. Bronzul și fierul anticilor se făcuseră praf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se rezeme de zid. În timp ce Încerca să Își revină, cu ochii Închiși, așteptând ca vertijul să se oprească, Își aminti că nu pusese nimic În gură de o zi Întreagă. În afară de vinul lui Baldo, Își zise el clătinând din cap. Agitația spiritului datorată ultimelor evenimente părea să fi șters cu totul exigențele trupești, iar acum trupul, slăbit, se răzbuna. Ducându-și mâna streașină la ochi, zări la capătul celălalt al străzii Însemnele unei cârciumioare și se Îndreptă Într-acolo. — Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea Breslei. Sunt mulți ca el, de o vreme Încoace, veniți cine știe de unde. — Mulți? — Da, tare mulți. Blestemații! Dante se rezemă de pilastru, respirând adânc pentru a-și potoli agitația, iar apoi Își deschise drum prin mijlocul gloatei, spre tavernă. În prag, Teofilo avea aerul că Îl aștepta. Intră hotărât, urmat de spițer, care se dăduse la o parte pentru a-l lăsa să intre. Întrucât Împrejurările deciseseră În locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-o să nu afle de avantajul nostru. — Iar domnia ta ce vei face? — Eu trebuie să Îmi continuu cercetarea. Dacă izbutesc să pun mâna pe unul din capetele balaurului, le voi avea pe toate celelalte. După ce căpetenia gărzilor se Îndepărtă, o agitație frenetică puse stăpânire pe Dante. Prin urmare, răul se revărsa și, din subterana de la San Giuda, ataca nici mai mult nici mai puțin decât camerele cârmuirii? Era exasperat. Ieși sub imperiul furiei, ajungând În piață aproape fără să Își dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Se răsuci ca să tragă un șut un fundul obraznicului care Îl lovise, un mârlan prost Îmbrăcat, cu o față abrutizată. Dar omul Îi ieșise din raza de acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul său. Din spate, presiunea lumii aproape că Îl ridica de la pământ, târându-l spre piațeta de la capătul străzii. Pe deasupra mulțimii de capete se zărea un vârtej de pânze colorate, Înălțate ca niște vele pe platforma unui car oprit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din pânză aurie, tot atâția Îngeri, cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-o latină anapoda. — Îngerii Încearcă să le smulgă diavolilor sufletul mortului. Ia te uită! mai zise omul de lângă el. Într-adevăr, la stânga era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu furcile și sfâșiind În mai multe locuri suprafața de pânză. Din răni ieșea un val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sări În picioare, Însuflețit de o vădită emoție. Părea pe punctul de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să se Îndepărteze În grabă, răsturnând bănci și mese. Dante se răsucise și el, În timp ce mâna Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere spre centrul Încăperii. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răspuns acestei întrebări trebuie să fiu cinstit în primul rînd cu mine însumi. Înclin să cred că nu va fi nimic din toate acestea, deși afirmația asta n aș spune-o cu voce tare nimănui. N-ar produce decît o agitație și mai mare a spiritelor. Nu va fi o revoluție, pentru că o revoluție adevărată presupune existența unor documente care să o atesteze, un program revoluționar care să o justifice și așa mai departe. Noi nu vom avea de-a face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o mînă de ajutor, oamenii ăia care stau spînzurați pe la balcoane și ferestre o să ne cadă nouă în cap dacă nu se potolesc. Dacă nu-i trage cineva înăuntru, o să fie luați la țintă ca niște rațe. În primele rînduri agitația e tot mai mare, studenții noștri tocmai au început să bruscheze cordoanele, barajul, pentu că despre asta e vorba aici, asta e marea miză, să-i facem să se dea la o parte, să le ocupăm pozițiile, să luăm noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Momentul de maximă atenție pentru bărbat este atunci când femeia ajunge în stadiile finale ale celor Cinci Semne și ale celor Zece Indicații și începe să se apese puternic în el, în numărătoarea inversă spre orgasm. Dacă bărbatul nu este atent, agitația ei crescândă și înfigerile pelviene pot să-i stimuleze excesiv Capul de Broască-Țestoasă și să-l facă să ejaculeze, acesta pierzându-și vigoarea exact în momentul în care femeia este gata să treacă linia de sosire. Acest lucru poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
această cale lua Madopar ori Levodopa de două ori pe zi și spunea Tatăl nostru Înainte de culcare. Din păcate nu putea renunța Încă la paharul cu vin și nici la ceașca de cafea. Drept urmare uneori avea convulsii puternice și stări de agitație cu care Marta nu se putea obișnui. El Însă socotea boala de care suferea ca pe un semn ceresc și o trăia cu smerenie. Singura sa neliniște, nemărturisită până azi, era că, de un timp, Îi veneau În minte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orice dialog idiot care se naște din nimic, cu greu, scos parcă cu forcepsul. În loc să tăcem și să ne gândim la ale noastre, tu la ale tale, eu la ale mele, trăncănim. Eu ascultam muzică și priveam cum se stinge agitația din Piață, iar tu te uitai hipnotizat la nudurile lui Szántó. Mă simțeam bine, dintr-o dată. Vreau să spun că prezența ta nu mai deranja. Dimpotrivă... Poate și pentru că fotoliul lui Szántó nu mai era gol. Și nici nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Anul Nou cu câteva analepse 1. Minus 20o. Piața Carolina. Oamenii și mașinile se strecurau printre nămeții de zăpadă În lumina rece a după-amiezii. Magazinele de tot felul primeau ultimii cumpărători. Ceasul din turn arăta ora 16. În case, agitația creștea o dată cu presiunea gazului la aragazuri și consumul de apă În băi. Câțiva cerșetori Își spălau mâinile și fețele În zăpadă Înainte să primească primele bancnote din noaptea de Revelion. Un adolescent În haine curate mima În fața unei vitrine diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
circula greu. În depărtare se vedea semnul „Hollywoodland“ căruia îi lipseau ultimele două litere. M-am târât spre est, către Beachwood Drive, apoi spre nord. Când m-am apropiat de parcul din jurul muntelui Lee, mi-am dat seama că toată agitația se petrece în spatele unor benzi de avertizare păzite de un cordon de uniforme albastre. Am parcat aiurea și l-am zărit pe Harry Sears venind spre mine, cu insigna prinsă la rever. Respirația îi duhnea a băutură, iar bâlbâiala îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]