4,501 matches
-
băiatul cu părul negru și lins care nu semăna cu nimeni din familie... Nu l-au arestat pe Fiodor nici în biroul lui, nici în zori, întrerupându-i somnul cu un ciocănit autoritar în ușă. Nu, era în seara de ajun. Se împopoțonase cu mantaua roșie a lui Moș Crăciun și, de nerecunoscut sub barba lungă, chipul lui îi fascina pe copii: pe băiatul de doisprezece ani și pe sora lui mai mică - mama mea. Charlotte aranja căciula mare pe capul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
voia să se închidă. Totuși, se cicatriza destul de bine; soldatul, calm și serios, stătea culcat, spre deosebire de ceilalți, care, abia operați, începeau să umble pe culoare. Medicul se apleca deasupra piciorului aceluia și clătina din cap. Sub pansamente, rana, acoperită în ajun cu o pojghiță subțire de piele, sângera din nou, buzele ei întunecate semănau cu o dantelă sfâșiată. „Ciudat!”, se mira medicul, dar nu putea zăbovi mult acolo. „Refaceți pansamentul!”, îi spunea el infirmierei de serviciu, strecurându-se printre paturile înghesuite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o sfidare, o provocare în ochii celor care trăiau în prezent. Într-o zi, sătul de ocări, m-am prefăcut că mă interesează scorul ultimului meci și, amestecându-mă în conversația lor, am citat niște nume de fotbaliști învățate în ajun. Dar toată lumea a mirosit impostura. Discuția s-a întrerupt. Mini-societatea s-a împrăștiat. M-am pricopsit cu câteva priviri aproape compătimitoare. M-am simțit și mai disprețuit. După tentativa aceea jalnică, m-am cufundat și mai mult în căutările și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
destăinuit până în străfundul foarte intim al sufletului lor și, dimineața, se regăsesc la lumina cotidiană și sceptică. Rătăceam în jurul pistei de dans, încă închisă, era abia ora șase seara. Voiam cu orice preț să fiu primul partener al dansatoarei din ajun. Superstițios, speram că timpul va fi dat înapoi și voi putea să lipesc la loc ceașca spartă. Pașka a apărut pe neașteptate din hățișul parcului, m-a zărit, a ezitat o secundă, apoi a venit să mă salute. Era încărcat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
geamuri și bâzâitul febril al unei muște. Era prima zi de manevre, care aveau loc la câțiva kilometri de Saranza. Am mers mult. Mai întâi traversând orașul, apoi în stepă. Charlotte vorbea cu aceeași voce calmă și detașată ca în ajun, seara, pe balcon. Istorisirea ei se pierdea în vacarmul vesel al orchestrei, apoi, când înceta brusc vântul, vorbele ei sunau cu o stranie claritate în golul acela cu soare și cu liniște. Povestea despre scurta ei ședere la Moscova, la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o rochie foarte simplă de saten deschis la culoare, o femeie așezată pe jos în inima necuprinsului care se întinde de la Marea Neagră până în Mongolia și se numește „stepă”. Bunica mea... O vedeam de la distanța inexplicabilă pe care o luasem în ajun drept un fel de iluzie optică datorată tensiunii mele nervoase. Ghiceam parcă amețitoarea dezrădăcinare pe care trebuia să o simtă adesea Charlotte: o dezrădăcinare aproape cosmică. Ea era acolo, sub cerul violet, și părea complet singură pe planeta asta, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
oprit bătăile inimii ființei care îi dăruia viața ei... Dimineața, deșertul scânteia de promoroacă. Charlotte a rămas câteva clipe în picioare în fața trupului nemișcat, presărat cu cristale. Apoi, încet, a escaladat duna peste care animalul nu putuse să treacă în ajun. Ajunsă în creștetul ei, a cos un „ah” care a răsunat în aerul dimineții. Un lac, roz de la primele raze, se întindea la picioarele ei. La apa aceea încerca să ajungă saigak-ul... Charlotte a fost găsită așezată pe mal, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
postul nostru de radio a difuzat ultima lui emisiune în limba rusă. Seara, când am părăsit sala redacției, mi-am imaginat o întindere nemărginită, căscată între orașul acela german și Rusia adormită sub zăpezi. Tot spațiul nocturn care, încă în ajun, răsuna de vocile noastre, de acum înainte mi se părea că piere în țârâitul surd al undelor vacante... Scopul emisiunilor noastre disidente și subversive fusese atins. Imperiul înzăpezit se trezea, deschizându-se spre restul lumii. Țara aceasta avea să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de altădată dădeau un relief cu totul aparte colțului aceluia de cer printre smocurile de ace, poienii luminate de asfințit ca o dâră de ambră... Dimineața, reluându-mi drumul (un trunchi de pin scrijelit, pe care nu-l observasem în ajun, își picura rășina - „gema”, cum i se spunea în ținutul acela), mi-am amintit, fără motiv, rafturile din fundul librăriei: „Literatura Europei de Est”. Primele mele cărți erau acolo, înghesuite, gata să-mi dea prin asta o amețeală megalomană, între
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că blestemul meu franco-rus era mereu prezent. Numai că, dacă în copilărie fusesem obligat să-mi ascund grefa franceză, acum „rusitatea” mea era cea care devenea condamnabilă. Seara, instalat pentru noapte, reciteam ultimele pagini din Însemnări. În fragmentul consemnat în ajun, scriam: „În izba mare din fața imobilului în care locuiește Charlotte a murit un băiat de doi ani. Îl văd pe tatăl copilului sprijinind de balustrada scărilor o ladă lunguiață, acoperită cu pânză roșie - un mic sicriu! Dimensiunile lui de păpușă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu cei care mor...»” Prin somn, mi se părea că deslușesc zgomotul crengilor, care era mai puternic și mai persistent ca de obicei. Ca și cum vântul nu ar fi încetat, nici o clipă, să bată. Dimineața, descopeream că era zumzetul oceanului. În ajun, obosit, mă oprisem, fără să știu, la hotarul unde pădurea se împotmolea în dunele bătute de valuri. Am petrecut toată dimineața pe taluzul acela pustiu, urmărind imperceptibila creștere a apelor. Când marea și-a reînceput refluxul, mi-am reluat drumul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fi vrut să știu să fac. Limpezimea acestei țări, transparența, profunzimea și miracolul îmbinării apei, pietrei și luminii, iată singura cunoaștere, prima morală. Armonia aceasta nu e iluzorie. Este reală și, în fața ei, simt necesitatea cuvântului... 4 Tinerii logodnici, în ajunul nunții, sau oamenii care tocmai s-au mutat simt probabil fericita dispariție a cotidianului. Parcă acele câteva zile festive sau dezordinea voioasă a instalării vor dura mereu, devenind însăși materia ușoară și spumoasă a vieții lor. Într-o beție asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să ruginească. Mă plimbam cu mama pe teritoriul „lagărului de femei”... Era prima mea amintire din copilărie. Două zile mai târziu, am părăsit apartamentul acela. Proprietarul venise în ajun și căzusem la învoială: îi lăsasem toate mobilele și obiectele vechi pe care le adunasem de câteva luni... Am dormit puțin. La ora patru, eram deja treaz. Mi-am pregătit rucsacul, gândindu-mă să plec chiar în ziua aceea în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acesteia, vezi M. Eliade, 1986, pp. 133-135), aducerea obiectului de cult care o reprezintă și plasarea acestuia (și a oficianților religioși străini care cunoșteau tainele cultului) În centrul religios consacrat al Romei: În sfârșit, În anul 204-205 Î.Hr., În ajunul victoriei Împotriva lui Hannibal și urmând sugestia Cărților Sibiline, Roma a introdus prima divinitate asiatică, Cybele, Marea Mamă de la Pessinunt. Celebra piatră neagră care o reprezenta pe zeiță a fost adusă din Pergam de o escadră romană. Solemn Întâmpinată la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a avea puteri magice (cetele de mascați, drăgaica, junii) sau pot transmite un mesaj verbal propițiator (colindătorii). Deoarece procesiunile religioase sunt cele mai cunoscute, vom reproduce aici descrierea unei asemenea manifestări, În care Însă religiosul se Întrepătrunde cu politicul: În ajunul sărbătorii Sfintei Paraschiva (14 octombrie), ocrotitoarea capitalei și a Întregii Moldove, Curtea se mută la Trei Ierarhi, biserica unde se află moaștele sfintei. Oamenii domniei instalează aici un palat mobil (saivan), În fapt, o construcție efemeră care figurează simbioza constitutivă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o mare varietate de mijloace audiovizuale pentru a genera un sprijin popular. În plus, fiecare colectiv de muncitori se implică În cicluri de activități desfășurate sub egida „Raport leninist”, toate menite să sporească, neîncetat, realizările colective. În sesiuni festive, În ajunul aniversării, Partidul și celelalte organizații sociale și politice Îi dau raportul lui Lenin În ceea ce privește activitățile desfășurate În anul precedent. Instituirea sistemului de Subbotniks socialist În onoarea aniversării nașterii lui Lenin permite aducerea unor sacrificii În onoarea lui Lenin, sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cel puțin În termenii acestor mituri) altceva În schimb. Sacrificiul unilateral al divinității declanșează Însă reciprocitatea sacrificială - aceasta trebuie să fie refăcută prin devoțiunea oamenilor, adică prin instituirea sistemului de rituri de comuniune de tip rugăciune, ofrandă sau sacrificiu: În ajunul morții sale, Pangu s-a metamorfozat de tot: respirația i s-a prefăcut În vânt și nori, glasul i s-a făcut tunet asurzitor, ochiul drept s-a făcut soare, ochiul stâng s-a făcut lună, șira spinării, mâinile și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe pipăite, se face recunoscut, nu fără greutate, fiindcă era crezut mort. Își istorisește povestea, Împarte carnea. Indienii se hotărăsc să obțină focul. Când ajung la locuința jaguarului, nu e nimeni acolo. Și cum femeia a murit, vânatul ucis În ajun a rămas crud. Indienii Îl frig și iau cu ei focul. Pentru prima dată au lumină noaptea În sat, pot să mănânce carne gătită și să se Încălzeazcă la căldura vetrei. Dar jaguarul, Înfuriat de nerecunoștința fiului său adoptiv, care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Fecioara Maria Naște pe Mesia.” etc. Copiii care mergeau să vestească nașterea pruncului Iisus erau răsplătiți cu nuci și mere, dar și cu bani. Cel mai așteptat obicei era și a rămas „Colindatul”. Se colinda din noaptea și până în dimineața ajunului Crăciunului. Băieți și fete de la 7 până la 14- 15 ani se organizau în cete de circa 10- 15 colindători. Ceata avea un conducător, acesta fiind un băiat mai mare. Fiecare colindător avea câte un băț 46 pentru a se apăra
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
cocoșilor de miezul nopții, cetele porneau prin sat luând casele la rând. De obicei, dintr-un capăt al satului până la celălalt. Copii se adunau în dreptul prispei (acum în dreptul ușii de la intrare) și se rostea recitat: „Bună dimineața, la moș ajun”. Din cele mai vechi timpuri și până la 1989 se cânta un text simplu și unic în tot satul: „Foicică portocală Noi suntem copii de școală Și-am venit să colindăm Pe la case să urăm, Maica Domnului s-ajute La covrigi
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
se cânta un text simplu și unic în tot satul: „Foicică portocală Noi suntem copii de școală Și-am venit să colindăm Pe la case să urăm, Maica Domnului s-ajute La covrigi și la nuci multe, Bună dimineața, la moș ajun” Acum repertoriul s-a îmbogățit cu alte colinde învățate la școală sau din mass media. Gazdele așteptau pe colindători cu darurile pregătite așezate în trecut în sită, iar acum în coșuri împletite din răchită, împodobite cu ștergare populare. Darurile constau
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
din copiii mici, de câțiva ani, conduși de câte una din mamele acestora.Aceștia colindau numai pe la casele vecinilor și cântau: „Foicică lămâiță, Noi suntem de grădiniță Și-am venit să colindăm Pe la case să urăm: Bună dimineața la moș ajun!” În ultimii ani băieții merg „cu colinda” pe la fete. Aici se strâng în grupuri pe la câte o casă, stau până noaptea târziu, dansează și ascultă muzică. Sunt serviți de obicei de gazdă cu țuică fiartă și cu boabe de porumb
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
boabe de porumb fierte sau, mai nou, cu prăjituri pregătite în casă de fiecare gospodină. Un alt obicei îndrăgit era și a rămas „Plugușorul”. Pe vremuri se mai spunea că se pornește „cu plugulețul” sau „cu sorcova”. Din după amiaza ajunului Anului Nou și până se însera, copiii și tinerii până la 15 ani umblau cu "Plugușorul". Se întovărășeau câte doi, rar câte trei băieți. Aceștia se pregăteau din timp. Unul purta sorcova, iar celălalt un bici din sfoară de cânepă, lungă
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
poeziile Iarna și Miezul iernii, scrise de Vasile Alecsandri. Se dă textul: „Odată, la un Sfântul Vasile, ne prindem noi vro câțiva băieți din sat să ne ducem cu plugul, căci eram și eu mărișor acum, din păcate. Și in ajunul Sfântului Vasile toată ziua am stat de capul tatei, să-mi facă și mie un buhai ori, de nu, batâr un harapnic. - Doamne, ce harapnic ți-oi da eu, zise tata de la o vreme. N-ai ce mânca la casa
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Mai sînt ceva: că Edgar, nu-s nimic. (Iese) SCENĂ 4 (În fața castelului lui Gloucester. Kent în butuci. Intra Lear, Bufonul, Un curtean.) LEAR: Ciudat, să fi plecat de-acasă-așa, Far' să-mi trimită-ndărăt solul. CURTENUL: Cum aflai, Seara-n ajun nici nu aveau de gînd Să plece. KENT: Fii slăvit, nobil stăpîn! LEAR: Ha! Îți faci rușinea asta joacă? KENT: Nu, milord. FOOL: Ha, ha, he wears cruel garters. Horses are tied by the heads, dogs and bears by th
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]