186,601 matches
-
se umpluse de musafiri de prin Statele Unite. Așa că, din soră În soră, a ajuns În Canion, după cum botezasem eu străduța pe care locuiam, scurtă, Îngustă și flancată de blocuri de zece etaje. Candidata aștepta rezultatele și dădea o mînă de ajutor la schimbarea la față a casei. Tot cu „dumneavoastră“, cu „domnul Radu“ uneori, alteori cu „domnul Sergiu“, mi se adresa și de la sol, din labirintul ăla de mobile dislocate și Împrăștiate pe te miri unde. Avea un fel nemaiîntîlnit de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mine... — Era și timpul, punctă liniștitor și bătrînul. Aveam treizeci și opt de ani În 1992, iar Nicole douăzeci și patru. Minionă, cu vocea aceea de Alice În Țara Minunilor, imaginea ei impregnată În mine, ca să irizeze, nu mai avea nevoie de ajutorul figurilor fetițelor de altădată. Intrase la facultatea dorită, așa că descinderile ei În București se Înmulțiseră. Și eu mă reapucasem să bat vechiul drum al Sătmarului. Era un fel de a călca din nou pe țărmurile luminii. Despre mama, ce să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toate au un punct comun: denigrarea lui Isus versus eroizarea lui Iuda54. Isus este acuzat de a-și fi însușit numele lui Dumnezeu și de a fi profanat Sfânta Sfintelor. Numele sacru îi conferă puteri supranaturale, magice. E chemat în ajutor Rabbi Iehuda isch Bartota, care intră, la rândul său, în inima sanctuarului și-și însușește Numele. Urmează o confruntare aeriană între cei doi magicieni. Isus urcă foarte sus, dar Iuda îl întrece. Când Isus vrea să-l depășească a doua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cuvântul apocalypsis înseamnă „dezvăluire”, dezvăluire a unor adevăruri esențiale de către însuși Dumnezeu. Moise a primit pe muntele Sinai tablele Legii din gura lui Iahve. În Cartea jubileelor (numită și Geneza amănunțită), scriere considerată canonică de către Biserica etiopiană, Moise beneficiază de ajutorul unui înger-scrib, care așterne pe tablele respective tainele dezvăluite de Dumnezeu. Caracterul inspirat al Bibliei implică și caracterul ei apocaliptic: autorii primesc revelații, au acces direct la misterele divine. Se poate așadar vorbi, fără a cădea în păcatul paradoxului gratuit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spune povestea și-l pune pe gânduri: „Adam a pierit din cauza ei; eu, unul, nu vreau să stârnesc mânia lui Dumnezeu răsădind-o!” și după ce s-a rugat cu lacrimi timp de patruzeci de zile, Domnul i-a trimis în ajutor un alt înger, cu următorul mesaj: „Ridică-te, Noe, răsădește vița, căci așa grăiește Dumnezeu: amăreala ei se va preschimba în dulceață, iar blestemul șrostit asupra eiț va deveni binecuvântare; și ce iese din ea va deveni sângele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și greul, iar gerul trecea din una în alta și se ducea departe, în pământul înghețat și nici una nu ducea mai mult ger decât putea să ducă. Dar piatra cea frumoasă era din alt material. Nu mai putea striga după ajutor la suratele ei, fiindcă nu le mai știa graiul. A suferit tare mult, săraca piatră frumoasă. Până într-o noapte, când gerul năprasnic s-a cuibărit în inima ei și n-a mai ieșit de-acolo. A doua zi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spus în șoaptă că undeva, la capătul pământului, a mai scăpat, cine știe cum, prin ce minune, unul din cei vechi care știe să vorbească Tatălui din Cer și că, dac-o fi și-o fi, să se ducă la el, după ajutor. Și a pornit copilul. Mergea cu fereală, să nu i se ia urma. A mers ce-a mers prin pustiul de cenușă, înnopta prin clădiri goale care nu mai serveau nimănui, se învelea cu pânzele lungi și grele ale reclamelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fântână ? mă întrebă. Cum ai făcut-o să urce ?" Era rândul meu să mă uit la ea curioasă. Păi... n-am prea știut ce să-i răspund. Am lăsat-o cu uimirea ei, am spus să-i mulțumească mamei pentru ajutor sărind într-un picior, fetița râdea și spunea mereu : "Eu, eu, eu...", un cântecel de copii, probabil. Pe urmă, s-a dus spre casă, scuturând în drum florile grele de apă, după ploaia de azi noapte. Dinăuntru a ieșit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcut să mă simt vinovată față de tine, ca și cum aș fi furat de la tine nu timpul, nu bucuria, ci viața însăși și aș fi fugit și aș fi ascuns de toată lumea comoara aceea, iar tu ai rămas acolo, fără bucurie, fără ajutor, fără lumină, cu o mare de lacrimi înăuntru... și surâdeai mai departe... Singură... Fiindcă și El te părăsise... vorbea cu ceilalți, ca și cum tu nu mai existai... nu se uita nici la mine. Tu nu vedeai asta, dar nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
I se închină ! Uite, am ajuns ! Ce bine-i la pieptul Lui ! Așa e, cred, când te iubește cineva... Fiindcă e aici și iubirea mamei, pe care abia mi-o amintesc, și a Martei, și aceea care scâncește și cere ajutor, a Mariei, și aceea care dă ajutor, a tatii, și cea jucăușă a prietenilor mei... dar mai ales e Ceva, mult mai sus de ele toate... "Lazăr, Lazăr !" Uite cum mă strigă pe nume mi-am spus ! Doar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bine-i la pieptul Lui ! Așa e, cred, când te iubește cineva... Fiindcă e aici și iubirea mamei, pe care abia mi-o amintesc, și a Martei, și aceea care scâncește și cere ajutor, a Mariei, și aceea care dă ajutor, a tatii, și cea jucăușă a prietenilor mei... dar mai ales e Ceva, mult mai sus de ele toate... "Lazăr, Lazăr !" Uite cum mă strigă pe nume mi-am spus ! Doar o clipă am stat la pieptul Lui și El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a sunat telefonul. ― Mulțumesc. Alo! Domnul rector? La telefon este profesorul Hliboceanu. Aș avea o rugăminte la dumneavoastră. ― V ascult, domnule profesor. ― Cred că vă amintiți de doctorul Gruia, asistentul meu. Cel căruia dumneavoastră i-ați dat o mână de ajutor, atunci când s-a prezentat la post. Astăzi, la ora zece, este invitat din nou În același loc... Asta Îl Împiedică să fie prezent la Maternitate, unde și-a internat soția acum două ore, căreia i-a venit sorocul... Sper să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuie să nu uiți un rău care ți s-a făcut, dar să-l ierți pe făptaș. ― În sinea mea, voi crede mereu În existența unor oameni de bine, care se află În jurul meu. ― Și care Îți vor sări În ajutor la nevoie. ― Vă mulțumesc, domnule profesor. Întâi, pentru primul și cel mai de seamă ajutor pe care mi l-ați dat... ― ??? ― Atunci când, prin neprețuitul dumneavoastră coleg - medicul șef al raionului - m-ați determinat să mă prezint - eu, medic de țară
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe făptaș. ― În sinea mea, voi crede mereu În existența unor oameni de bine, care se află În jurul meu. ― Și care Îți vor sări În ajutor la nevoie. ― Vă mulțumesc, domnule profesor. Întâi, pentru primul și cel mai de seamă ajutor pe care mi l-ați dat... ― ??? ― Atunci când, prin neprețuitul dumneavoastră coleg - medicul șef al raionului - m-ați determinat să mă prezint - eu, medic de țară - la examenul pentru postul de la catedra dumneavoastră. ― Meritul nu-i al meu. Este al tău
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
controlat raft cu raft, sertar cu sertar, carte cu carte... Când a terminat, l-a Întrebat: ― Unde stai? După ce Gruia a răspuns la Întrebare, securistul l-a atenționat: ― În drum, vom trece pe la sediul nostru, pentru a-mi lua un ajutor... În cursul acelei zile, i s-a scotocit casa palmă cu palmă. Până și ciorapii nespălați i-au Întors pe dos și pe față! Fără nici un rezultat, Însă... ― Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zile, i s-a scotocit casa palmă cu palmă. Până și ciorapii nespălați i-au Întors pe dos și pe față! Fără nici un rezultat, Însă... ― Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte, securistul și milițianul - ajutorul luat de securist - au ieșit val-vârtej și au dispărut cât ai clipi În forfota străzii... „Acuma stai și gândește un pic, prietene. Acel avertisment rostit de securist la plecare are o dublă semnificație: Întâi, că vei fi urmărit pas cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noapte, știu că voi avea de lucru”... A ieșit În stradă. Soarele ce Îl privea de la chindie l-a făcut să se Întrebe... „Încotro s-o iau? Spre Maternitate sau spre profesor?” După o scurtă ezitare, i-a venit În ajutor gândul de veghe: „Cred că o discuție cu profesorul Îți va limpezi mintea și te vei liniști. Prin urmare, direcția spital, <Înainte, marș!ă”... Mergea fără să vadă pe nimeni. Nici măcar nu și putea aduna gândurile, ca să stabilească ce să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
următoare, au dispărut pe ușă. Cât timp s-a aflat În sala de operație, doctorul Cuc Își arunca privirea cu spaimă spre profesorul Hliboceanu... Intervenția chirurgicală, de o complexitate deosebită, a luat sfârșit abia după ora douăsprezece. ― Vă mulțumesc pentru ajutorul neprecupețit, dragii mei colegi - a ținut să le spună profesorul Hliboceanu. ― Vă mulțumim și noi, pentru discuțiile profesionale avute În timpul intervenției - a răspuns doctorul Vatră. ― Gruia, te rog să vezi dacă „doctorașul” a reușit să-și reanimeze șeful. Dar, discret
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lume. Gata-gata să cadă. Doctorul Cuc nu știa ce să facă mai Întâi: Să-l țină pe accidentat să nu cadă, să Împingă cât mai repede brancarda sau să strige la brancardier să alerge la noi ca să-i venim În ajutor, fiindcă Îi moare pacientul... Scena, privită sub acest aspect, era amuzantă, dar... când, În sfârșit, am cercetat cum stau lucrurile cu „personajul” de pe brancardă, mi-am dat seama că situația era destul de gravă... Individul era fără cunoștință. Prezenta un traumatism
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a acoperit cu ale sale... ― Poftiți, domnule doctor, și să le poarte sănătos. Vă mai așteptăm pe la noi - a vorbit ea cu o vibrație a glasului ca și cum s-ar fi aflat În brațele lui... ― Vă mulțumesc pentru amabilitate și pentru ajutor. La revedere. ― La revedere, domnule doctor - au răspuns frumoasele Într-un glas... Amețit de toate câte i s-au Întâmplat, Gruia a plecat spre Maternitate. Pe drum, i se Învârtea prin cap numai „Tanti Ileana, tanti Ileana...” În sfârșit, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sau vreun vas de sânge important. S-a produs doar o hemoragie capilară, care a fost stăpânită până la urmă... La sfârșitul intervenției, profesorul și Gruia au constatat că mai mult te obosește emoția decât munca În sine. ― Îți mulțumesc pentru ajutor, dragule. ― Eu vă mulțumesc pentru solicitare, fiindcă În timpul acestei intervenții am Învățat multe lucruri noi... ― Ce ți-a reținut atenția? ― Printre altele, remarca că acel corn al taurului a trecut printre intestine fără să le perforeze. Asta s-a datorat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tocmai când sunt mai ocupat” - i-a răspuns Gruia cu oarecare năduf. ― Asta am băgat și eu de seamă. Cu alte cuvinte, ochii În patru! Dar nu mor caii când vor câinii. Mă gândesc să ne luăm și noi În ajutor pe cineva... ― Pe cine, domnule profesor? ― Pe... nenea Mitru. ― Și cum să procedăm? ― El e În ultimii ani de slujbă. Așa că Îl putem scoate din ritmul obișnuit al muncii de brancardier și să-l punem la treburi mai ușoare, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
raze de soare, am ajuns În punctul unde ne aștepta căpitanul - comandantul, sau mai degrabă tăticul nostru... Imaginați-vă câtă tristețe era pe chipul lui când m-a văzut Întins pe targă. M-a expediat imediat la postul de prim-ajutor și de acolo la un spital de campanie... ― Trebuie să vă spun că până o vinit din spital n-aveam stare - a vorbit tata Toader. ― Cât ai stat În spital, Petrică? - a Întrebat Nicu. ― Vreo zece zile, fiindcă nu a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreme, s-a dus de unde a venit... ― Ce bine! - s-a bucurat Despina. ― „Oare s-a plictisit sau e vreun șiretlic?” - a Întrebat Păpădie. „Cred că e bine să plecăm de aici, că dacă ne-a văzut se Întoarce cu ajutoare și ne am găsit beleaua” - și-a spus părerea Toader. Am sărit ca arși și am plecat În pas alergător... Din cauza zăpezii, Înaintam destul de anevoie... Ne gândeam la râpă ca la Sfânta Fecioară. Poate că mai erau vreo două sute de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cine știe dacă se va mai Întoarce Între noi?” Abia atunci m-am gândit și eu la această eventualitate... Am ajuns la bordeiul nostru. Pe Toader l-am Întins pe pat, iar căpitanul a plecat să cheme serviciul de prim-ajutor, pentru a-l prelua pe rănit... El era alb la față, tremura și gemea mereu. În scurtă vreme, s-au prezentat doi brancardieri, care l-au așezat pe o sanie și au plecat... Ne-am luat rămas bun de la el
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]