13,186 matches
-
Portița - portiță. Ca toate celelalte; casa, Însă, durată temeinic, părea ceva de vis, plutind, peste un rai de verdeață, rai, În care, arbuști și pomi fructiferi, laolaltă cu numeroase specii de flori de grădină și de câmp, printre rondouri și alei străjuite de iarbă, de un verde crud, și de o prospețime ademenitoare - toate astea invitându-l, pe trecător, să-și Încetinească pasul, să privească, să admire, săși Încânte sufletul și să și-l Încarce de plăcere și de fericire. Mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mâna dreaptă, cu multă drăgăleșenie, pe după mijlocul său. El Îi răspunse cu același gest, arcuindu-și mâna stângă, pe după mijlocul ei, și simți, cum, Întregu-i trup, miroase a mirodenii de grădină, proaspete, și-a vino-ncoa. Și au traversat, astfel, aleea, ajungând În partea opusă a casei. Acolo, sub un vișin mare, rotat, cu o primitoare și binefăcătoare umbră - o masă, o bancă, douătrei scaune cu spătar, și, mai spre gărduțul din față, un ademenitor scrânciob-leagăn. Fu invitat: alege locul preferat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fel de acoperire. Fără asta - zadarnic treceai pragul cabinetului medical, ca și al celui de chimie, pentru acordat meditații, care, la un loc, devenise proprietate personală a aceleiași familii Bulai, ocupând, de mulțișori ani, Întregul parter al blocului Modern, din aleea cu Dor, nu departe de domiciliul celor doi, care se compunea dintr-o cochetă vilișoară, ascunsă În verdeața parcului din vecinătate, ca un cuib de pasăre rară, poposită, din Întâmplare, pe aceste locuri binecuvântate de natură, cu de toate: pământ
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vândă, aici, tot ce se poate vinde, iar pe bătrâni, pe părinți, adică, să și-i mute, dincolo, În marea capitală de ținut, spre a-și petrece, pe mai departe, viața, părăsind-o definitiv, pe cea din blocul Modern, de pe aleea Dorului. Cam suspicioși, n-au prea Îmbrățișat, dintru Început, ideia. Ulterior, Însă, neavând cum să Învingă insistențele fiului, nurorii și, evident, și ale multor altor neamuri și cunoscuți, nau avut Încotro, și au acceptat. De Întocmirea documentelor de rigoare s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Fiindcă e, totul, ocupat, organizat; pus pe roate, Încât, cu forța existentă, În două săptămâni, cel mult, de-aici Încolo, campania să poată fi Încheiată. Deci? Deci! Mai departe? Da. Mai departe. Oare, Încotro? Poți s-o iei și pe aleea asta. Unde o să ajung, dacă o iau pe aleea asta? O să ajungi la Piața de muncă la negru. De unde am să știu că am ajuns la Piața de muncă la negru, are vreo firmă? Nu. Are altceva. Ce? O să găsești
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu forța existentă, În două săptămâni, cel mult, de-aici Încolo, campania să poată fi Încheiată. Deci? Deci! Mai departe? Da. Mai departe. Oare, Încotro? Poți s-o iei și pe aleea asta. Unde o să ajung, dacă o iau pe aleea asta? O să ajungi la Piața de muncă la negru. De unde am să știu că am ajuns la Piața de muncă la negru, are vreo firmă? Nu. Are altceva. Ce? O să găsești, pe bara care Împrejmuiește un bloc de locuințe, niște
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
argint, pe care-l bănuiesc, În izvorul de dincolo de pleoapă! Vitrina cu rarități În parcul public. Pe o bancă din lemn. Sub un tei care parcă era o mărturie vie a legendei Eminescu. Da, pe o bancă, de pe marginea unei alei mediu-circulată. Cu ramificații dese, pe stânga și pe dreapta. Alee bitumată. Curat Întreținută, de către echipa care se ocupa de toaleta parcului. Cu o cișmea cu apă de izvor natural, nu mai departe decât un pas-doi, de bancă. Apă din care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Vitrina cu rarități În parcul public. Pe o bancă din lemn. Sub un tei care parcă era o mărturie vie a legendei Eminescu. Da, pe o bancă, de pe marginea unei alei mediu-circulată. Cu ramificații dese, pe stânga și pe dreapta. Alee bitumată. Curat Întreținută, de către echipa care se ocupa de toaleta parcului. Cu o cișmea cu apă de izvor natural, nu mai departe decât un pas-doi, de bancă. Apă din care, tocmai atunci, bătrânul Valică Pădureț Își umpluse o cană, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
putea de repede, suma, să le vândă, la prețuri exorbitante, unor, abia botezați, viitori baronei și baronași locali. De asemenea, un Însemnat număr de ani, au găsit, cu sprijinul și al altora, asemeni lor, o nouă și ascunsă În Întuneric alee, prin care, să-și poată mări, rapid, fără nici un risc și fără efort, averile: cumpărarea, de la stat, a curentului electric, la preț redus, și vinderea lui, tot la stat, la prețuri de câte opt și nouă ori mai mari. Prin
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pășeau pe gheață pînă la insula <victor37>: Dar era soare, cald, goofies ieșiseră la soare <maya>: goofies? <victor37>: ciini de prerie. <maya>: OK <victor37>: era prin mai, mai era zăpadă <maya>: aoleo! <victor37>: găsisem loc la un BBQ lîngă o alee <victor37>: treceau mulți <victor37>: la un moment dat a trecut o pereche <victor37>: ea frumușica, blondă, ochi albaștri, la vreo 30-35... <victor37>: el, cel mai urit bărbat văzut de mine vreodată <maya>: lol <victor37>: mai trec o dată, încă o dată
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Sidonia”?... Am primit și pozele. Cine ești tu, Sidonia? Femeia frumoasă, elegantă, care după poziția trupului, se sprijină de brațul unui bărbat pierdut în întuneric; sau femeia tinara, în blugi ’cu buzunare’, privind avintat - și cam arogant - pe deasupra trecătorilor de pe aleile unui parc? Aștept o lămurire Vick Dragă Vick, Nimic nu mi-ai scris, nimic îți răspund Sidonia Well, asta e... - Ce e cu tine? Tresar. - Poftim? - De când ai venit stai că un băț. Nu ai spus nimic... - Ce să zic
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mă retrag În parc, pe o bancă mai lăturalnică, pentru a evita să mă Întîlnesc cu cineva, nu pentru că aș fi vreun ursuz, ci ca să mă pot gîndi În tihnă la ale mele. L-am văzut căutîndu-mă pe după boscheții de pe alee. M-am bucurat să-l văd, el nefăcînd parte dintre acele persoane care m-ar fi putut deranja cu vreo conversație plicticoasă, de complezență. După cum Îl știu, precis rumegase În mintea lui pe toate părțile ceea ce am discutat acum vreo
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
dominat de liniștea și frumusețea de neegalat a naturii neatinse de mîna omului și mă pregăteam să fac o vizită prietenei mele care mă primea oricînd și-mi asculta tăcută gîndurile, sub plopii din colțul meu de pădure Închipuită pe aleea lăturalnică din parc. Numai că m-a Întors din drum cerul care a Început să se acopere dintrodată de nori negri, anunțînd o binevenită ploaie care avea să mai domolească din arșița lunii lui cuptor. Cum soția era plecată Într-
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
toți cei care intrau În parc; aveau ceva tonic cei doi, dădeau Încredere celor aflați În preajmă, trecătorilor. Dacă unora dintre aceștia le-ar fi mers rău pe urmă, asta, desigur, s-ar fi datorat unei fufe care tot străbătea aleile, pentru a fi acostată de vreun babalîc pofticios. Ann poftise la Thomas, se Întîmpla și astfel. Dar străinul pe care, mai Înainte, chiar mamele ei Îl folosiseră Împreună o noapte era Încă tînăr, arătos, puternic, un bărbat adevărat, nu ca
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nu am spus asta... Ai zis că avem de vorbit. Nu cred că aici este locul în care... Marian Malciu - A, nu... Scuză-mă, te rog! Nu eram atent. Sigur că da. Să mergem! Cât timp au parcurs interioarele și aleea centrală, Eugen a pus-o la curent cu toate noutățile privind situația lui Iustin. Iuliana a tăcut, ascultând cu atenție și mare îngrijorare. Ultimele fraze ale lui Eugen au scos-o din starea de teamă ce se înfiripase în sufletul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
parc? Mai sunt debarcaderul și bărcile? Dacă ești de acord...., acolo aș dori... - Mergem. Este în drumul nostru și destul de aproape, răspunse el vesel, deschizându-i portiera. Umbrele lungi ale copacilor făceau ca seara să se instaureze mai repede pe alei, dar era plăcut. Aerul curat și mirosul proaspăt al florilor și straturilor de iarbă ce străjuiau majoritatea aleilor provocaseră la plimbare mulți oameni. Erau de toate vârstele. Doar băncile erau ocupate, în exclusivitate, de bătrâni și de îndrăgostiți, care nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și destul de aproape, răspunse el vesel, deschizându-i portiera. Umbrele lungi ale copacilor făceau ca seara să se instaureze mai repede pe alei, dar era plăcut. Aerul curat și mirosul proaspăt al florilor și straturilor de iarbă ce străjuiau majoritatea aleilor provocaseră la plimbare mulți oameni. Erau de toate vârstele. Doar băncile erau ocupate, în exclusivitate, de bătrâni și de îndrăgostiți, care nu se sfiau să se strângă în brațe și să se sărute. Tainicele cărări ale iubirii Iuliana a vorbit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
descoperind cu vădită plăcere câtă bucurie se citea pe chipul ei. ,, Doamne, trece viața pe lângă noi și nici măcar n-am realizat asta! Iuliana, oare de când n-ai mai alergat ca o copilă? Ce frumoase sunt femeile fericite și ...” Revenind pe alee, Iuliana înainta oarecum stânjenită de izbucnirea ei, dar conștientă că nu mai este cale de întoarcere, întinse pur și simplu brațele în întâmpinarea bărbatului care o privea cu plăcere și îngăduință: - Iartă-mă, m-am comportat ca o puștoaică... dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
alergare, apoi, neputând ori nedorind să se opună impulsului interior, o strânse la piept ca și când ar fi dorit să o protejeze de ceva. - Întotdeauna mi-a plăcut să mă plimb prin acest parc..., continuă Iuliana, imediat ce își reluară plimbarea pe alee, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, deși vocea îi trăda emoția ce o simțise în acea scurtă și duioasă Tainicele cărări ale iubirii îmbrățișare. Am traversat lacul de multe ori cu barca. Era, poate, cea mai mare bucurie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o simțise în acea scurtă și duioasă Tainicele cărări ale iubirii îmbrățișare. Am traversat lacul de multe ori cu barca. Era, poate, cea mai mare bucurie în timpul adolescenței mele și nu am să uit niciodată influența benefică a plimbărilor pe alei, mărturisi Iuliana, strângând brațul lui Eugen. Am și uitat ce vechime are acest spațiu de basm... - Dacă îmi dai voie, am săți reamintesc... - Da, chiar te rog! îl întrerupse ea, încurajându-l. Parcul Poporului poartă astăzi numele lui Nicolae Romanescu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pentru că o îndrăgea și avea nevoie să-și manifeste dragostea înfiripată cu limpezime în acest fel... Niciunul nu va uita un anumit moment din ziua a treia, seara, în care s-a întâmplat un ceva inedit, neprevăzut, nepremeditat. Erau pe aleile din parcul în care se înfiripase dragostea lor. El povestea ceva petrecut cu ani în urmă, o întâmplare haioasă din vremea rezidențiatului său. Ea asculta atentă, ca de obicei, ochii sclipindu-i de plăcere. S-a oprit din mers, l-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Cum de se lipise el de mine, acolo, în acea grădină secretă unde pînă la urmă ceremonia de decernare a unor premii minore avusese loc sub un soare destul de generos, apărut dintre nori în ultima clipă ? Peluzele, tufele de trandafiri, aleile din pietriș mărunt erau încă îmbibate de apă, dar nimeni nu părea intimidat de acel univers încă umed și răcoros. Ieșiți parcă din chiar cărțile premiate acolo, toți acei scriitori și critici, directori de reviste și agenți literari mi se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
alarmei încetează și el. „Ca un animal obosit.” De fapt, sistemul de alarmă este și el distrus de incendiu. nimeni, absolut nimeni nu vine să stingă focul. X o ia la fugă înapoi, spre parcul municipal. rătăcește o vreme pe alei. își slăbește nodul la cravată. — spune ceva, de ce nu spui nimic ? „ai grijă să nu răcești.” e adevărat, cămașa i s-a lipit de piele. X simte cum i se scurg pe gît dîre reci de sudoare. noroc, totuși, că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
legitimație de membru al Uniunii scriitorilor. Imediat după ce trecea de poarta din fier forjat, vizitatorul potențial traversa o mică grădină cu arbori și statui, și ajungea în fața clădirii propriu-zise, prevăzută cu peron. După moda palatelor urbane occidentale, arhitectul construise o alee în formă de U, astfel încît trăsurile să poată intra pe o primă poartă, să se poată opri în fața intrării pentru a-i debarca pe invitați și să poată ieși apoi pe o a doua poartă. ori de cîte ori
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
universul nostru nu se pierde nimic. toate etajele ființelor comunică. marea se izbea acum de digul de protecție al orașului, valurile explodau ca niște fîntîni arteziene și trombe de apă cădeau peste oamenii aflați pe terase sau deambulînd pe larga alee pietonală din fața Cazinoului. Cei care aveau cizme de cauciuc rămaseră pe poziții, pentru a înfrunta prima fază a inundației, în timp ce ceilalți se retrăgeau pe terasele mai înalte sau pe treptele din fața vilelor purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]