7,971 matches
-
altceva, dar e ciudat să vezi cerul colorat așa când noaptea e senină. Aici sunt prea mulți copaci care ne blochează vederea, dar ar trebui să putem vedea dacă ne cățărăm până pe marginea râpii de-acolo. — Stai! E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l oprească, dar omul escaladă peretele de piatră, agățându-se de vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu! E îngrozitor! strigă el pe neașteptate. Exclamația lui îi surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat. Acum, însă, îl chemară trei membri ai familiei: — Pregătiți-vă repede, stăpâne! Alergând la etajul patru, Katsuie i se alătură Doamnei Oichi. După ce asistă la moartea ei, Shibata Katsuie își puse capăt vieții, spintecându-și abdomenul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui cât și din partea celor care nu avuseseră grijă ca legea să dispară atunci când ar fi trebuit. Gândurile care-i traversau vertiginos prin minte, se lichefiară apoi brusc, transformându-i-se în broboane mari de sudoare care începură să-i alunece copios pe tâmple și pe frunte. Încercă să se împotrivească sentimentului de nesiguranță care îi urca odată cu sângele prin vene amestecându-se chinuit. Inutil. Era sfârșitul. Și-l închipuise în multe forme dar niciodată așa. Simți că nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
gând să adorm, dar... multă vreme somnul n-a vrut să se apropie de mine. Am ieșit afară și m-am așezat pe băncuța de la portiță. Luna urca deasupra pădurii, întețindu-și lumina văzând cu ochii. Încet-încet, privirea mi-a alunecat către chilia bătrânului. La început am crezut că mi se năzare, dar... rezemată de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea o sculptură ieșită de sub dalta măiastră a unui meșter... Conturul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
oștire (război n.n) cu moscalii (rușii n.n), vinit-au oștile moschicești de-au călcat și pământul acesta a Moldovii, cu multă pradă și jacuri (jafuri n.n) între bieții pământeni”. Văzând aceasta, vodă a dat “poroncă... să nu să alunece la vrun hainlâc (trădare n.n), știindu-să că moscalii a rămânea stăpânitori acestui pământ nicidecum nu se poate”. Dar feciorii unui oarecare Ienăchiță “s-au hainit și părăsind moșiile lor, s-au dus la moscali ca să le slujască lor”. Ba
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
azi. După ce s-a pus acest semn de egalitate între cele două generații, de către acea persoană avizată și demnă de încredere care a arătat clar, că politicianul român, a fost și este dintotdeauna o apă și-un pământ, discuția a alunecat, diplomatic, spre altceva și, dezastru, m-a lăsat fără distracție. Dar eu, care sunt un perfecționist din fire, nu am vrut să las totul să treacă așa, fără să mă distrez puțin prin documentarea serioasăn a ce și cum era
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mea cunoștință Emil Constantinescu care nici acum nu a aflat precis, cum de a ajuns președinte al României postdecembriste, dar prostia românului, fiind nu numai imensă, ci uneori de-a dreptul monstruoasă, l-a ajutat să ajungă. Apoi individul, a alunecat treptat în uitare. Dar, parcă spre a da de veste că încă mai respiră, din când în când apare la televizor. „Am rămas singur“, spune de fiecare dată invitatul Emil Constantinescu, indiferent de tema dezbătută, „cu toată presa împotriva mea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
azi nu știu de ce. Poate pentru că auzisem de la tata că la Constanța, la unchiul meu stătea în gazdă o grațioasă ospătară cu numele Bianca, și mie mi se părea fantastic să te cheme Bianca și să mai fii și ospătară, alunecând printre oameni și mese, ca o naiadă zburdalnică prin câmpurile cu flori. Atunci, am început să învăț singură, cu acea furie care apare când nu ai alternative. Am luat premiul întâi în fiecare an . După mulți ani am aflat că
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încă o moarte până la primăvară. Spusele lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede, blestem al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul timpului, sunetele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
păsările speriate pe lângă mine.Într-un târziu m am horărât și am început să povestesc romanul Anna Karenina, de Lev Tolstoi, așa cum am înțeles eu, cu mintea mea de copil drama cumplită a unei femei prea încercate de soartă. Pixul aluneca ușor și eu zburam alături de eroină, apărând-o și contopindu-mă cu ea. Când s-au adus lucrările am fost foarte surprinsă de notă, oricum era o notă peste așteptări care m-a făcut să ridic standardul în rugăciunile mele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
astea? -Hei, timpule! Ce treci nepăsător cu același dangăt de talangă veche? Unde îmi îndrepți pașii? Un suflet de înger mă retrage din așa zisa disperare, atingându-mă ușor ca și cu o aripă străvezie... E ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și se ivesc forme...diforme...case îngrămădite cu acoperișuri șubrede, copaci îndoiți de vremuri...o frumusețe ...suflete de copii înșirate în razele de soare...Copilul insistă: -Am terminat, domnișoara... Îmi zâmbește complice...Și eu văd că
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ca pe o mare taină: -Ne-ai salvat... Cred că tocmai ți-ai regăsit umbra. De azi, apa o să te iubească pentru că aproape i ai devenit stăpână. Și moș Filip își trage ușor chipul în oglindă lăsându-și lacrimile să îmi alunece ca niște stropi de lumină albastră și strălucitoare. Dura Femeia încă mai purta pe chip trăsăturile angeline ale fetei de altădată fără să-și poată recunoaște imaginea alunecată în oglindă. Pentru ea oglinda nu mai exista. Lumea aceea răsturnată nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Filip își trage ușor chipul în oglindă lăsându-și lacrimile să îmi alunece ca niște stropi de lumină albastră și strălucitoare. Dura Femeia încă mai purta pe chip trăsăturile angeline ale fetei de altădată fără să-și poată recunoaște imaginea alunecată în oglindă. Pentru ea oglinda nu mai exista. Lumea aceea răsturnată nu-și mai reflecta apele înlăuntrul sufletului ei. Sufletul îi era gol și pustiit ca un talcioc încărcat de lucruri mult prea vechi. Avea părul răvășit, ieșit de sub basmaua
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a invadat sala și, la fel ca de fiecare dată, m-am lăsat purtată de ea. M-am lăsat pe spate atât de mult, Încât până și eu am fost uimită de poziția În care mă aflam. Mâinile mi-au alunecat pe corp, iar pleoapele mi s-au Închis În atmosfera sumbră a camerei. În ciuda mișcărilor dificile, nu Îmi fusese niciodată mai ușor să dansez. Totul curgea de la sine, iar eu nu trebuia decât să simt. Am repetat finalul de mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am imaginat. În timp ce dansam În semiîntuneric, am simțit ceva ciudat, ca un junghi În stomac, ca și când nu aș fi fost singură În cameră. Am deschis ochii și totul În jurul meu, inclusiv propria persoană, au Înghețat de uimire. Una din draperii alunecase puțin Într-o parte, lăsând liberă o frântură de geam. De afară, mă privea cineva, un băiat necunoscut. Nu părea să aibă mai mult de optsprezece ani și mă fixa cu ochii săi mari, de un verde smarald. Probabil mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și simplu mi-a fost de ajuns să-l văd odată și am știut că se Întâmpla ceva. Ne-am izbit rău de tot unul de altul și pot spune că a fost chiar dureros. Între timp, geanta mi-a alunecat de pe umăr și toate porcăriile din ea au căzut În zăpadă. Aveam acolo, printre altele, fișa de Înscriere la bibliotecă, cu toate datele personale. El mi-a Înmânat-o rapid cerându-și scuze că dăduse peste mine și eu i-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Înțeleg, scumpo. Tonul lui atipic mi-a confirmat din nou bănuielile. Am Încercat să inspir, să mă calmez. ― Te cunosc, Victor, am spus rece. Minți! Nu m-a contrazis. Izbită de acea realitate neprevăzută, am simțit lacrimile gata să-mi alunece pe obraji, distrugându-mi machiajul, distrugând minciuna În care trăiam, În definitiv, distrugându-mă. ― De ce? am Întrebat dur. ― A fost un singur sărut! O singură greșeală, o prostie. Îmi pare rău...te rog, Alisia, nu vreau să te pierd acum
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
asta te gândești. ― Mda, ce ar fi putut să-ți zică? ― Știi ce, Alisia, nu te mai Întreb. Mâine seară vii cu noi și gata. Să te Îmbraci drăguț. Îmi făcu cu ochiul și mă lăsă singură În cameră. Am alunecat din nou În marea de perne. După ce stătusem două săptămâni țintuită la pat, trebuia să recunosc că această ieșire nu suna atât de rău. ― Îmi place violetul, zise Maria din nou. Crede mă, arată bine. A doua zi, după o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în a studia hrisoavele, zapisele, uricele și câte altele cuprinse în documente... Eu cred că la mine răbdarea e pe ultimul loc. În față stau dragostea pentru istorie și curiozitatea... Frumoasă și trainică îmbinare... După ultimul cuvânt privirea bătrânului a alunecat spre cărarea dinspre poiană. Apoi cu o figură curioasă m-a întrebat: Te-am auzit eu vreodată spunând că ți-i foame? Din câte îmi amintesc, parcă nu s-a întâmplat încă asemenea minune. Miram-aș să te aud acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă și stătea în teacă, și cînd a înaintat Ioab, sabia a alunecat. 9. Ioab a zis lui Amasa: "Ești sănătos, frate?" Și cu mîna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute. 10. Amasa n-a luat seama la sabia care era în mîna lui Ioab, și Ioab l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
șase luni. începusem chiar să cred că era o relație frumoasă. Mă străduiam din răsputeri să deviez undele de șoc și durere și să mă prefac, în fața lui Margaret și a lui Paul, că totul era bine. Dintr-odată, pe când alunecam în prăpastia unei amărăciuni care mă împietrea și îmi întorcea stomacul pe dos, Margaret a spus: —Rachel, trebuie să mergi acasă. Tata a plătit deja avansul la Cloisters. Și, în clipa aia, am simțit că mi se aruncase un colac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aș fi plâns. Spre disperarea mea, am simțit un braț încolăcindu-se în jurul trupului meu gol și trăgându-mă de partea cealaltă a patului. Un comportament foarte macho, de vreme ce eu n-aș fi putut concura niciodată la categoria pană. Am alunecat ușor peste cearșafuri până când am dat peste alt trup. Un trup de bărbat. Tupeul lui mă scotea din sărite. N-aveam nici cea mai mică intenție să mă alătur Domnului Luke, Bărbatul Adevărat și pletos, pentru o mică zbenguială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simți bine? m-a întrebat Stalin îngrijorat. Nu se simte bine deloc! a declarat Don agitat. Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele lui Dumnezeu, las-o să stea jos! Agitându-se și făcând un ocol primejdios fiindcă tocmai alunecase pe o răzătoare, Don m-a condus către un scaun. —Să chem o asistentă? Chemați asistenta! le-a ordonat lui Stalin și lui Eamonn. Bagă-ți capul între urechi!... Am vrut să spun între genunchi. Nu, am spus eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]