9,188 matches
-
o expresie incredibil de vie. Da... E și o biserică, bineînțeles, într-un vechi post de gardă. Dar ei au profanat-o: acum e un loc al păcatului... Al păcatului, da, pentru că ei nu sunt vrednici! Pe mine m-au alungat. „Trebuie să pleci de-aici, Inisius“ , a spus el, burduful acela bătrân, uscat și umflat de vânt! Dar ei nu sunt mai buni decât mine. Nu, nu sunt vrednici! Nici unul, nici unul din ei nu e vrednic. Khaba nu mai suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se luptă pentru pământul vostru și pentru supraviețuirea voastră? De fapt, luptându-vă, aveți numai de câștigat și nimic de pierdut; căci, dacă hunii înving, puteți deja să vă considerați morți cu toții, însă, dacă învingem noi în bătălie și îi alungăm din Galii, o să fiți răsplătiți cu iertarea și, pentru cine o să vrea, cu siguranța unui viitor. După cum văd eu lucrurile, nu ar trebui să aveți îndoieli gândindu-vă ce ar fi mai bine pentru voi. Se așeză, convins că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noastre, ca să le taie gâtul fiilor lor, adică, și fiilor noștri, soțiilor noastre, surorilor noastre? Nu, vă zic: ar fi o nebunie. Dar nu putem să stăm numai să privim; dacă acum hunii sunt principalul nostru dușman, trebuie să-i alungăm. Iar dacă pentru a-l alunga pe acest Atila, va trebui să ne batem, ne vom bate, iar dacă pentru a ne bate va trebui să ne aliem cu împăratul, ei bine, eu sunt dispus să o fac și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor, adică, și fiilor noștri, soțiilor noastre, surorilor noastre? Nu, vă zic: ar fi o nebunie. Dar nu putem să stăm numai să privim; dacă acum hunii sunt principalul nostru dușman, trebuie să-i alungăm. Iar dacă pentru a-l alunga pe acest Atila, va trebui să ne batem, ne vom bate, iar dacă pentru a ne bate va trebui să ne aliem cu împăratul, ei bine, eu sunt dispus să o fac și cred că toți ar trebui să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iadul, i se părea că realitatea de fiecare zi pe care majoritatea oamenilor, creștini ori păgâni, era obligată să o trăiască, îi semăna destul de bine, cu atât mai mult cu cât, de o bună vreme, consensul uman părea să fi alungat gustul frumosului și să fi sufocat cu cruzime în suflete instinctul natural pentru fericire. Cel puțin în privința asta, Flavia o urma întru totul, chiar dacă răzvrătirea sa împotriva obscurantismului vremii avea alte motivații. De altfel, totdeauna fusese așa, de când erau copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să schimbe, scurt, păreri în șoaptă. Bubuitul sumbru, ritmic, al loviturilor de berbec umplea noaptea și cădea lugubru asupra cetății și a oamenilor, ca o sinistră prevestire a morții, pe care urletele sfidătoare ale apărătorilor bastionului amenințat căutau să o alunge. Sebastianus îi studie cu ochii expertului: erau slăbiți, cu părul răvășit și cu bărbile lungi, în mod vizibil chinuiți de o lună de lupte și lipsuri: cu toate acestea nu aveau încă aerul de câine bătut tipic soldatului resemnat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori chiar de la fereastra asta, vorbesc cu ei și le dau asigurări că armata imperială trebuie să sosească. îi încurajez, le spun că nu trebuie să cedeze în fața disperării, că în curând suferințele lor vor înceta, că barbarii vor fi alungați către infernul care se pare că i-a vomitat. însă hoarda aceea asasină nu ne lasă să ne tragem sufletul și... Se întrerupse, ridicând arătătorul și luându-și o expresie de parcă ar fi ascultat ceva. Sebastianus auzi din nou, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rang și primii care să pună mâna, pentru propria plăcere, pe femeile cele mai frumoase și mai aristocrate. Lucrurile, în schimb, se întâmplaseră altfel și... Dar la ce-i mai folosea acum să se tot lamenteze? își biciui calul și alungă gândurile acelea deprimante. Trecu pe lângă coloana de războinici și se duse, însoțit de Mandzuk, până în fruntea mingan-ului, care era ultima unitate hună a coloanei. în urmă, la circa două mile în spatele oamenilor săi, se mai afla doar hoarda dezordonată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îmbobocească. în primele zile se gândise că Go-Bindan s-ar fi mulțumit să urmeze mingan-ul o vreme, pentru a-l abandona, apoi, imediat ce s-ar fi îndepărtat prea mult de ținutul ei. în cel mai rău caz, plănuise să o alunge de a el de îndată ce s-ar fi plictisit de ea. Curând, însă, își dăduse seama că ea începuse să vadă alipirea sa la hing-nu ca pe ceva definitiv, iar de acum nu doar simțea că fusese ales de ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai sus s- a dus, Parcă este fiul Cerului de Sus. Norii către-n jos flenduriți coboară, Luna sus pe cer galbenă-i fecioară, Tremură a taină gândurile-n mine, Plapumă de nori vreau să dorm în tine! Frica-i alungată de lumini divine, Mă păzește- un înger, mă mint că mi-e bine, Aș zbura oriunde dac-aș fi cu tine, Spre locurile care durerea pot s-aline! Nu putem zbura și n - am nici o vină Însă avionul, răul ce
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
păzește- un înger, mă mint că mi-e bine, Aș zbura oriunde dac-aș fi cu tine, Spre locurile care durerea pot s-aline! Nu putem zbura și n - am nici o vină Însă avionul, răul ce se-nclină, Tainic îmi alungă secunda divină, Pe când două fete de frică suspină Și mă-ntreabă dacă ele prima oară Merg cu avionul ar putea să moară! Un vecin sfios nu știu ce-ndruga Poate înjura sau poate se ruga, Iar pe fața trasă ce
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
rigid, încordându-și mintea împotriva bucuriei de nedescris care îi amenința rațiunea. Îi veni dorința să se repeadă la biroul lui Kay, să privească la ecranul detectorului de minciuni și să-l pună pe Nypers să-și repete cuvintele. Dar alungă și acest gând. Își dădu seama că Nypers vorbea din nou. - Mai aveți vreo întrebare, înainte să plec? - Da. Vorbise Kay. Aș vrea să știu de ce faceți aceasta? Bătrânul ezită, apoi oftă. - Nu sunt pregătit să răspund la asta. Motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Exact metoda calculată să-l facă să-și piardă mințile. Craig simți că fața lui își schimbă culoarea. Se gândi brusc: Asta era? Pentru un moment, luptă cu această bănuială teribilă. Căci Anrella nu ar fi putut... Îl cuprinse furia, alungând îndoielile, inundându-l cu o furie cumplită care-i anulă orice prudență, ca și cum n-ar fi existat. - Ei, voi, ticăloși de neînchipuit! urlă el. Anrella se întoarse spre el și-l privi, albă la față. Dar furia lui clocotea, prinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
a mai plâns când a dat-o afară! Dimineața a găsit-o dormind pe covorașul din fața camerei lui. Fără îndoială, mai era și Anrella. Pe Craig îl cuprinse convingerea nesigură că, dacă ea ar veni din nou, n-ar mai alunga-o. După un moment, privi crispat de-a lungul gardului pe care se cățărase. Mai bine să se dea jos, să se întoarcă spre casă și să facă una dintre acele băi de soare după care corpul lui tânjea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
a soției, a băiatului și chiar a bunicului însuși s-au produs pentru a permite un transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a oprit apele cerului prin vrăji necurate și a adus blestemata asta de secetă care ne pustiește ținutul de mai bine de un an. Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos o broască din gura unui șarpe. Se tăvălea pe spate, strâmbându-se și boscorodind tot soiul de descântece. Cică l-au căutat peste tot; parcă l-a înghițit pământul. întreabă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
opinie contrară este o ofensă, îndeosebi față de femei, mai subiective prin natura lor. De aceea, extrema politețe, pe care le-o datorăm mai ales lor, ne impune să ne ascundem opiniile față de ele și să abandonăm în sensul lor. Amorul alungă prietenia dintre un bărbat și o femeie, pentru că încrederea și simpatia nu pot ținea piept pasiunii arzătoare de primitiv, dorinței de acaparare, suspiciunilor și celorlalte porniri egoiste ale amorului, care otrăvesc mai ales sufletul bărbatului, așa de inferior femeii în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe care ne-o evocau acum aceste puține note. Și nici incidentul celebru, când am văzut o clipă din antret, pentru întîia și ultima oară, instrumentele lucitoare din laboratorul de fizică, grație unei uși întredeschise de servitor, care ne-a alungat, indignat peste măsură de obraznica noastră indiscreție ("Ce vă zgîiți?")... Cu toate acestea, din cauza imaginației vii și a simțului pentru comic, ea se amuza mai mult decât noi, neastâmpărată pe scaunul ei, râzând cu lacrimi, dar fără glas, cu ochii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sa ascuțită. Privindu-l pe Sfântul Gheorghe, Mașei Îi trecu prin minte că Extraterestrul s-ar putea să aibă niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea de bănuit, dar Mașa Își alungă gândul rău făcând o cruce cu limba pe cerul gurii, iar cuvintele Extraterestrului referitoare la praful cosmic și nebuloase i se șterseră din memorie. Totuși, gândul cu dereticatul nu-i dădea pace, așa că Mașa se trezi vorbind aproape fără voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pentru ele În fiecare zi ar fi fost Paștele, după care biserica luă foc și arse până-n temelii. Unii puneau incendiul pe seama părintelui Fadei, care, fiind un pic cam abțiguit, se urcase, În mână cu un sfeșnic, În clopotniță ca să alunge cucuvelele ce se aciuaseră pe acolo și la coborâre dăduse foc la niște pânze de păianjen. Alții aruncau toată vina pe umerii pălimarului Condrat, care, după cum se știe, era un necredincios, luând de atâtea ori numele Domnului În deșert, bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
roaba Ta ferește-o de toate uneltirile diavolești. Dezleag-o de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să foșnească și să se legene, ca și cum afară ar fi fost cuprins de furtună. Or, vremea era liniștită și nu bătea nici un firicel de vânt. Privind frunzele ce se răsuceau neliniștite În vârtejuri, Mașa Își făcu În gând semnul crucii, alungând Necuratul ce căuta să se aciueze lângă casa ei. Mai rosti o scurtă rugăciune, pe care o Învățase de la bunica ei Tatiana, ca s-o ferească de ceasul rău și de ispitele diavolului. Mesteacănul continua Însă să foșnească dincolo de geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
babulea, altfel cine știe În ce bucluc ar mai fi intrat“, gândi ea. - Numai ceasuri și butoane, zise Extraterestrul, consultându-și o agendă cu coperți verzi, pe care o scoase din geanta sa diplomat așezată sub taburet. Câț, făcu el, alungând motanul negru care Încerca să se i urce din nou pe genunchi. Ia-l de aici, Mașa. Nu-mi plac motanii. Seamănă cu diavolii și au un caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă oaspetele În pace. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
specialist. Până aici e bine... Ce te mai supără...?” „Picioarele, Îmi provoacă necazuri. Pe verticală nu au stabilitate și, trepidează iar dacă nu le controlez cu voința mea, sunt În pericol de prăbușire...!” Nervoasă, contrariată, ar fi dorit să-l alunge din cabinetul ei medical. Luă totuși un ciocănel de cauciuc, lovind În partea de jos a rotulei ambelor picioare, constatând. „Nimic, deosebit...Totuși eu propun o consultație la doctorul reumatolog... Te rog, mai scrie o rețetă....”, făcu doctora un semnn
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone nu bănuia iar intuiția sa nu-i avertiza, marea dragoste ce se va contura, Învăluindu-l...!! Lăsă aparatul de radio să transmită muzica În surdină, iar el pe jumătate adormit se lungi În așternut zâmbind flegmatic, Încercând s’o alunge pe Atena din memoria lui filozofând: desigur, o aventură ca ori care alta, este adevărat - puțin mai fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI Se apropiau sărbătorile Crăciunului. Febra pentru acest Însemnat eveniment intrase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]