5,281 matches
-
cu gura plină de acadele, îl pune să le scuipe în palma sa. Apoi, când sună clopotul, bătrânul ronțăie acadelele scuipate de băiat. Un bărbier ia apă în gură și pulverizează astfel pe clienți. O femeie latră în patru labe (aluzie la animalitatea amorului). Desenele ce ilustrează volumele sunt un corespondent al acestei literaturi. Un individ are drept cap un cuier, sandale în picioare și măna stângă ascunsă. El e burghezul, confortabil la picioare, neutilizator al stângei (mîna artei), al cărui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ȘERBAN CIOCULESCU Dimportivă, Șerban Cioculescu s-a îndreptat pe încetul spre direcția istorică, creîndu-și totuși și în cronică un stil personal, poate iritant pentru unii, nu mai puțin real, constând într-o înfășurare industrioasă a opiniei într-o cămașă de aluzii. În contribuțiile documentare, criticul merită o încredere desăvârșită prin atenția fricoasă pe care o dă examenului. În paginile biografice despre Caragiale, Șerban Cioculescu dovedește chiar talent, de o anume speță. Metoda e insinuația, revenirea în desen la aceeași idee, strecurată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o teorie, nici mai mult dar nici mai puțin decât o teorie. Ea se verifică oarecum parmenidian, oricum circular adică mi-e indiferent de unde pornesc pentru că tot acolo ajung. 3. PISTOLUL LUI EMINESCU Pentru a se vedea cum polemizau prin aluzii amicii lui Eminescu despre anumite momente fixe din existenta poetului, readucem în discuție „chestiunea pistolului” poetului. Este vorba, de data aceasta, despre o amintire a lui D.Teleor din 1903. Un fost redator la ziarul Timpul, notat cu majuscula „R.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
e 24 august, pentru că știa că nu mîncase nimic de două sau trei zile, l-a implorat să stea cu ea la cină să mănînce ceva; dar a fost ofensat de cuvintele ei, care i s-au părut că făceau aluzie că era la ananghie, și a asigurat-o că nu-i era foame. (Cary 1846: 402-403) Mîndria lui Chatterton acum atingea apogeul final, după ce își pierduse și ultima speranță privind o soluție - îmbarcarea pe un vas cu destinația zonei de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
renască o lume pierdută, pentru că aici, în trecut, și numai aici se găsesc rădăcinile adevărului (istoric și de altă natură) pe care îl căutăm. În nuvela sa Some words with a mummy / Cîteva vorbe cu o mumie (1845), Poe făcea aluzie la această necesitate de a reînvia oameni din trecut (mumia din nuvelă este astfel resuscitată) pentru a putea avea acces la un adevăr istoric nedistorsionat pînă la a fi irecognoscibil. Jonathan Swift în Gulliver's travels / Călătoriile lui Gulliver (1726
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
știință a lui Aron, însă în ceea ce privește realizarea programului, ea a fost condusă mai mult în spiritul lui Aristotel decât al lui Weber. În rest, abandonul a ceea ce era netemperat în iraționalitatea lui Weber nu a rămas implicit. Am făcut deja aluzie la aceasta, în introducerea lucrării Le savant et le politique 17. Aron concediază cu amiciție însă ferm viziunea "belicoasă și patetică" de Max Weber. Va fi suficient să cităm următoarele: Oricare ar fi alegerea sa, filozoful nu va observa vreun
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
vecinul, pe Mărio, la pescuit. Alan era atât de nerăbdător să-l ia cu el, încât nu a ținut seama de remarca Iui Mărio, după care, copil fiind, i-a fost o dată foarte rău în barcă, și a ignorat și aluzia acestuia că ar prefera să joace tenis. După ce a prins primul pește, Mărio a devenit din ce în ce mai palid și a început să se plângă de amețeli. Deși a vomitat și asta l-a mai liniștit, s-a prăbușit pe fundul bărcii
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și-a început cariera foarte devreme, a trebuit să treacă o perioadă mare de timp până să se impună. Picasso a început să picteze la 9 ani, iar primele lucrări remarcabile le-a creat pe la 15 ani. Picasso spunea: - făcând aluzie de tușele „primitive” din desenele sale. Examinând desenele din copilărie se constată că și el a trecut printr-o etapă de dezvoltare, în care a învățat să depășească problemele de reprezentare pe care le au toți copiii. Numai că a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cu resurse superioare de versificație, își găsește temele în tarele vieții politice: demagogia, venalitatea și oportunismul, goana după chiverniseală. Întâmplări în aparență neînsemnate declanșează verva poetului, care extrage de aici efecte polemice și de umor neașteptat. Date reale, altele fanteziste, aluzii la secrete și intrigi de cabinet ministerial sau la afaceri veroase (afacerea Strousberg, de pildă) se succedă într-un ritm vertiginos. Macedonski reproduce satira Gângavul politic, publicată întâia dată în 1875, precum și Al II-lea gângav politic, din același an
TARARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290084_a_291413]
-
nietzscheean, îl exprimă versurile ulterioare, din Imn (1974), Cartea zilelor (1975), Cartea nopților (1977), Recitativ (1980), Relief (1981) ș.a. Traducătoare din Paul Claudel (Cinci mari ode) și din Friedrich Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), T. cultivă simfonismul psaltic îmbibat de aluzii mitologice și religioase, călătorind în timp și în geografii spirituale unde supraabundența, grandilocvența și poza profetică amenință să sufoce miezul sensibil al viziunilor. Acumularea marilor teme orfic-biblice în recitativul amplu, croit pe tiparul „marelui fluviu” al lui Perse, reprezintă însă
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
pendulând între candoare și cinism, introduc într-o lume dominată de arbitrar și absurd - un tip de absurd care este totuși dus uneori prea departe și din această cauză își pierde din efect, naturalul având tendința de a deveni teatral. Aluziile politice sunt evidente, dar jocul apare câteodată forțat. Ceea ce atrage în primul rând atenția în această proză și îi conferă o valoare deosebită nu sunt dialogurile, simple și totuși năucitoare, sau schematizarea care duce la absurd, ci mai degrabă decorul
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
1983 și publicat în 1992, se apropie mult de reportaj, deși subiectul pare și acum desprins din fantastic: la o fabrică de lactate se produc șuruburi destinate să „ancoreze în realitate” conștiința oamenilor. Nu mai e vorba doar de o aluzie politică, ci de o explicare directă a modului de funcționare a regimului totalitar din România. Antiteza libertate-tiranie stă clar în centrul acestui roman, așa cum se întâmplă de altfel în întreaga proză a scriitoarei. Măștile nu pot să mai ascundă nimic
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
Convorbiri literare”, „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Chiar de la debut, versurile lui Ț. învederează propensiunea spre lirismul intelectualizat. Primul volum, Lebede negre (1936), adăpostește, asemenea celor următoare, termeni științifici, toponime, denumiri din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice), aluzii (inclusiv titulare) livrești: Loreley, Străzile din Bruges, Tăcut și tainic Luvru, Elipse orfice, Pașii licornului, Tiche Fortuna, Întâlnire cu Verhaeren, Corbul lui Poe, Anabasis, Cosmograme, sintagme livrești, precum „romantismul lunii”, „temeritatea unor perihelii”, „tristețea curbei”. O poezie, Sub lunae luce
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
unui ironist îndrăzneț, a cărui fantezie răstoarnă legăturile obișnuite dintre lucruri. Cultură imprimă stilului, adesea persiflant, ținută intelectuală. Ț. nu evita umorul popular, iar câteodată nuanță umorului sau amintește de Costache Negruzzi. Sarcasmul și frază caustica țintesc în puternicii zilei, aluzia la realitățile politice e transparență. Moartea lui Dule (reprodusa și în „Convorbiri literare”, 1898) imaginează o situatie caragialescă: reluarea, în toate gazetele, a unei informații neverificate și consecințele absurde ale faptului. Este reușită parodierea tonului bombastic și oportunist, caracteristic publicațiilor
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
evocări ale vieții de lagăr (O nouă zi, Sunt numărul 890, Hai, temnicer), altele - reflecții asupra trecerii implacabile a timpului (Labuntur anni, Contabilitate, Nautae, Oriunde mă caut) sau erotice (Necunoscuta, Chemare, Sù, Departe). Adesea alegoria și parabola sunt transparente, iar aluziile de natură livrescă. Valențele autentice ale scrisului literar al lui Ț. vor ieși însă la iveală când dă tiparului mai multe cărți cu caracter memorialistic. În Amintiri și evocări (1994) creionează atmosfera cercului „Gavriliada”, frecventat de studențimea boemă din jurul poetului
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
în „nămolurile” colcăitoare, roditoare, ale ființei. Poezia seamănă unor ritualuri dionisiace: „Dă vieții, irozii / Subtilei beții; Să bântuie, vii / Veninuri, prin bozii... Mai lasă vioară // Și-arcuș - pentru îngeri./ Urechea-ți coboară/ Vulcanicei plângeri...” (Îndemn). Frecvent simbolismul cedează locul unor aluzii sociale mai precise, cum ar fi în Jurnal 1941: „Cea mai de sus spânzurătoare/ Pe-al meu l-a ales dintre popoare”. Peisajul apocaliptic, sentimente precum ura, dezgustul, revolta, angoasa predomină și alcătuiesc un tablou alegoric terifiant al războiului. Versurile
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
prezentate cititorilor. A mai semnat Don Quichotte, Lares, Măscăriciul Vălătuc, Red ș.a., dar pseudonimul care l-a consacrat este Păstorel. În 1937 primește Premiul Național pentru proză. La sfârșitul anilor ’50, ca urmare a epigramelor sale de circulație orală cu aluzii la regimul comunist, este arestat și condamnat, ieșind din detenție în 1962. Cea mai importantă carte a lui T., Hronicul măscăriciului Vălătuc (1928; Premiul Academiei Române), scrierea lui de debut, este singulară în proza artistă și umoristică românească din perioada interbelică
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
și lexicale și un virtuoz al compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei Moldove deopotrivă verosimile și fabuloase, surprinzând prin predispoziția potatorică și gastronomică și prin manifestările ei libertine. Asemănătoare, prin rafinamentul aluziei licențioase și prin jocurile lingvistice, balzacienelor Contes drôlatiques, narațiunile din Hronicul... se înscriu totodată în paradigma universului și tipologiei lui François Rabelais. Scriitorul român plăsmuiește aici figuri memorabile (Toader și Costache Zippa, Marghiolița, „neobositulu Kostakelu” ș.a.) și o atmosferă inconfundabilă
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
capăt vieții prin înfometare. Nimic referitor la tehnicile spirituale ale adepților Ăjīvika nu ni s-a păstrat. Se poate presupune că ei își aveau tradițiile lor ascetice și propriile lor metode de meditație; este ceea ce ne lasă să înțelegem unele aluzii la un fel de Nirvăṇa, comparabilă cu Cerul suprem al altor școli mistice. Religia ajivikașilor, foarte activă în secolul al III-lea î. Hr., a început să decadă și până la urmă a dispărut complet. Cei șase maeștri rivali au trăit într-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
aceasta este calea pe care eu o urmez” (purănam maggam purănañjasem anugacchim). Și, cum el face pe de altă parte elogiul brahmanilor de odinioară, care-și aminteau de Vechea Cale conducând la Brahmă, nu ne putem îndoi că Buddha făcea aluzie la „strâmta cărare care duce foarte departe, prin care contemplativii, cunoscătorii lui Brahmă, urcă și sunt mântuiți, eliberați (vimuktăh), menționați în versetele care erau deja antice când Yăjñavalkya le cita în prima Upanișadă. Idei asemănătoare întâlnim și în religia creștină
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
marcanți ai partidului de guvernământ, pe care-1 apără de trădare prin trădare. Trahanache și Brânzovenescu "sunt ramoliți, incapabili, dar "în fond mai puțin pătați în viața morală" (Pompiliu Constantinescu). Numele lor, cu sufixe onomastice grecești ("idi") și'românești ("eseu) precum și aluzia culinară (brânză și farfurie) ilustrează semnificativ relația care există între ei. Agamemnon Dandanache, "mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu", este candidatul trimis de la centru pentru a fi ales deputat în județul X. El apare în piesă abia
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
față cu un fapt foarte grav, care trebuie să facă obiectul celei dintâi a noastre propuneri. Vocea publică bănuiește că unii din foștii deputați au luat mită de la concesiunea drumului ferat a domnului Strousberg.34 bucureștiul în 1871 75 33. Aluzie la înlăturarea guvernului liberal prezidat de Ion Ghica, la 11/23 martie 1871; v. mai sus, pp. 59- 60; Comuna din Paris fusese instaurată la 6/18 martie 1871. 34. La insistențele principelui Carol statul român concesionase în anul 1868
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vară, A fi și el om călit; Și, voind să mai descoasă Pe fiul său din Porcești, Părăsindu-și plug și coasă, Plecară la București. Ca să-l facă să privească Lumea mare cu ai săi, 90 bucureștii de altădată 53. Aluzie la fanteziile puriste și italienizante referitoare la limba română propovăduite de I. Heliade Rădulescu după 1840 (v. Paralelism între limba română și italiană, 1840) precum și la exagerările unor cărturari, mai ales ardeleni, care prin eliminarea unor cuvinte de origine străină
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la Hotelul Europa din Heidelberg, în vârstă de 53 ani, ca urmare a unei puternice răceli care s-a dovedit fatală pentru un organism măcinat de o boală mai veche (astm), precum și de unele tulburări ale ficatului și inimii. 8. Aluzie la detronarea lui Napoleon al III lea, în septembrie 1870 și la moartea lui, întâmplată în ianuarie 1873. Doamne! mult au fost fatale Zorile ce-au revărsat O lumină ca de jale P-ăst pământ răscumpărat Prin atâția mii martiri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Demn și iscusit! 410 addenda 14. Poezia - scrisă de Constantin Cristescu (Cocris), funcționar de stat (v. Constanța Trifu, Presa umoristică de altădată, Ed. Minerva, București, 1974, p. 168) - a apărut (fără semnătură) în Ghimpele din noiembrie 1871; ca urmare a aluziilor străvezii la adresa Domnitorului, autoritățile au dispus arestarea girantului responsabil al revistei, Eftimie Ionescu. Acesta a fost judecat în martie 1872 și achitat de jurați în cadrul unui proces în care au pledat cauza apărării cunoscuții avocați liberali: Pantazi Ghica, N. Fleva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]