12,966 matches
-
credea probabil că Dumnezeu însuși a „închis” (ebr. săgar) sânul său făcând-o sterilă (cf. 1Sam 1,5). Acest fel de a înțelege conceperea, ca rezultat simultan al unei acțiuni naturale și al binecuvântării divine, era curent în Orientul Apropiat antic și este documentat foarte clar de următorul text descoperit în Mesopotamia: „Dacă o femeie - uterul său a primit sămânța și [a zămislit?] un fiu: mulțumire fie zeului. Dacă o femeie - uterul său a primit sămânța, dar nu a zămislit: mânia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
degrabă ca talismane decât ca imagini ale unor divinități (Ornan, 2007; cf. Fig. 12). Sănătatea și boala Conform modului nostru de a gândi, sănătatea și boala se referă la starea fiziologică bună sau alterată a unei persoane. În culturile semitice antice însă conceptele de sănătate sau boală erau corelate în cea mai mare parte cu ansamblul forțelor naturale și supranaturale care cauzau bunăstarea sau indispoziția unei persoane. Când folosim termenii de sănătate sau boală trebuie să ținem cont de distanța mare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cunoaștere de cel al timpului la care ne referim. Din acest motiv și conceptul de știință medicală - și termenii de „medic” sau „medicament” - care în mentalitatea noastră nu au nimic de-a face cu sensul religios, în aceste culturi antice, se potriveau mai degrabă în cadrul unui univers religios amplu, în care starea bună sau rea a sănătății cuiva depindeau și de voința divină. Cu privire la aceasta, cunoaștem evenimentul povestit în textele de la Ugarit (secolul al XIII-lea î.C.) despre legendarul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ta niciuna din bolile pe care le-am adus asupra Egiptului; căci eu sunt Domnul care te vindecă”. Distincția dintre cauze naturale și supranaturale este valabilă numai în cazul cititorilor moderni, dar e dificil de făcut în cazul mentalității religioase antice. Am putea sintetiza concepția religioasă cu privire la sănătate și boală cu această idee de fond: binecuvântarea lui Dumnezeu presupune sănătate, în timp ce blestemul aduce nenorocire și suferință (cf. Dt 28). Pentru a se vindeca de o boală era necesară utilizarea atât a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
naturale utilizate în riturile magice primeau puterea lor direct de la Dumnezeu. Contactul dintre puterile naturale și puterea divină se justifică prin rațiuni de tip mitologic, după cum o arată textele de exorcizare împotriva bolilor și nenorocirilor descoperite în culturile Orientului Apropiat antic. Suprapunerea dintre cauzalitatea naturală și cea religioasă cu privire la boală și vindecare este, așadar, o caracteristică atestată nu numai în Biblie, ci și în toată lumea Orientului Apropiat antic. Un exemplu preluat din vasta corespondență epistolară a regilor asirieni cu specialiștii lor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
arată textele de exorcizare împotriva bolilor și nenorocirilor descoperite în culturile Orientului Apropiat antic. Suprapunerea dintre cauzalitatea naturală și cea religioasă cu privire la boală și vindecare este, așadar, o caracteristică atestată nu numai în Biblie, ci și în toată lumea Orientului Apropiat antic. Un exemplu preluat din vasta corespondență epistolară a regilor asirieni cu specialiștii lor este următorul pasaj, extras dintr-o scrisoare trimisă de Marduk-šakin-šumi, șeful exorciștilor de curte, în secolul al VII-lea î.C., la curtea asiriană a regilor Esarhadon
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
aceasta” (Parpola, 1993, p. 188). Din ceea ce afirmă Marduk-šakin-šumi este clară suprapunerea nivelului religios cu cel al remediilor naturale, ambele activate de specialist pentru a obține cât mai repede vindecarea suveranului. Din viziunea esențială religioasă despre lume a acestor popoare antice care considerau că boala este în principal o eroare, uneori vinovată, în raportul dintre Dumnezeu și om, reiese că apariția bolii era considerată o acțiune a demonilor răi care se opuneau lui Dumnezeu. De aceea în Israel și Iuda, ca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în principal o eroare, uneori vinovată, în raportul dintre Dumnezeu și om, reiese că apariția bolii era considerată o acțiune a demonilor răi care se opuneau lui Dumnezeu. De aceea în Israel și Iuda, ca și în întreg Orientul Apropiat antic, s-a dezvoltat practica utilizării amuletelor cu scop apotropaic (Herrmann, 1994, cf. Is 3,21). Nu trebuie să uităm, de asemenea, că și dimensiunea socială a bolii derivă dintr-o viziune specific religioasă. Deoarece boala se împotrivește raportului corect și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care afirmă: „Dacă un bărbat atinge numai puțin o femeie în perioada de menstruație (musukkatu), pentru șase zile nu va fi [pur]” (citat de CAD, vol. M/2, p. 239). Binecuvântarea și blestemul, voturile făcute lui Dumnezeu Conform sensibilității religioase antice, binecuvântarea avea o semnificație mult mai amplă decât îi este astăzi acordată acestui rit religios. În izvoarele pe care le avem la dispoziție, în afară de faptul că este o „formulă performativă” - adică o aserțiune care realizează ceea ce pronunță - putea să aibă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a exemplifica foarte sumar acest lucru, să ne amintim de textul așa-numitei „binecuvântări sacerdotale” din Num 6,24-26 care are un prețios paralelism arheologic în două lame de argint, subțiri, descoperite în 1979 pe colina Ketef Hinom, în afara zidurilor antice ale Ierusalimului (Barkay et al., 2004) asupra cărora este oportun să ne oprim. Descoperirea lamelor de argint la Ketef Hinom, găsite în repositorium-ul unui mormânt mare demonstrează că această formulă de binecuvântare era probabil întrebuințată ca amuletă cu rol de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-lea (Ada Yardeni), iar de alții la începutul epocii persane (Angelika Berlejung) sau chiar în epoca elenistă (cf. HAE, vol. I, pp. 447-452). În ciuda acestei probleme, textul binecuvântării se potrivește bine în contextul altor formule de binecuvântare din Orientul Apropiat antic din mileniul I î.C. și poate fi, așadar, considerată o mărturie a mentalității religioase a evreilor antici din epoca preexilică. Textul Num 6,24-26, atestat în parte de cele două lame de argint citate, tradus literal, este următorul: „Să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
HAE, vol. I, pp. 447-452). În ciuda acestei probleme, textul binecuvântării se potrivește bine în contextul altor formule de binecuvântare din Orientul Apropiat antic din mileniul I î.C. și poate fi, așadar, considerată o mărturie a mentalității religioase a evreilor antici din epoca preexilică. Textul Num 6,24-26, atestat în parte de cele două lame de argint citate, tradus literal, este următorul: „Să te binecuvânteze Yhwh și să te păzească; Yhwh să facă să strălucească (binefăcător) fața sa spre tine și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
etimologie nesigură, tradus prin „lumea de dincolo”, ’ereș, „țară”, „pământ al întunericului”, „pământ al uitării”, „adâncul pământului”, ‘ôlăm, „veșnicie”, qeber, „mormânt, groapă”, bôr, „deschizătură, cavitate (ce duce către lumea de dincolo)” și altele. La fel ca în gândirea Orientului Apropiat antic, își imaginau lumea locuinței morților ca loc subteran, un fel de oraș întunecat, trist, tăcut, plin de praf și noroi (Iob 10,21; 17,16; Ps 49,20; 94,17). Nu avem izvoare literare care să documenteze o eventuală organizare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
oraș întunecat, trist, tăcut, plin de praf și noroi (Iob 10,21; 17,16; Ps 49,20; 94,17). Nu avem izvoare literare care să documenteze o eventuală organizare a acestei cetăți subterane, dar, dacă este să dăm crezare culturilor antice vecine lui Israel, e plauzibilă credința că unii defuncți aveau un status diferit de cel obișnuit (cf. infra, pp. 116-117) menținând o putere specială de protecție și înțelepciune, asemănătoare cu cea pe care au avut-o în timpul vieții pământești. La
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vostru. Să nu vă faceți incizii și să nu vă radeți între ochi din cauza unui mort”, prin interzicerea acestor rituri de doliu, nu face altceva decât să confirme indirect practica lor, amplu dovedită de diferite izvoare epigrafice din Orientului Apropiat antic. Durata riturilor de doliu nu este stabilită cu precizie, deoarece unele texte par să indice doar ziua morții (2Sam 1,12), în timp ce altele vorbesc de șapte (Gen 50,10) sau de treizeci de zile (Dt 34,8). În orice caz
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mai sus p. 112). În traducerile actuale ale Bibliei termenul terăfîm este tradus uneori cu „idoli”, subliniind astfel statusul suprauman al acestor ființe. Cu privire la refă’îm, identitatea lor este foarte complexă. Prin acest termen Biblia îi desemnează atât pe regii antici, legendari ai regiunii cananeene și locuitorii săi (Gen 14,5; Dt 3,11; Ios 12,4 etc.), cât și ceea ce a supraviețuit („duhul” sau „umbrele”) din unii defuncți cu rang special (Is 14,9; Ps 88,11; Prov 9,18
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
faptul că este o realitate în întregime concretă și tangibilă, cosmosul are în sine și o semnificație religioasă care concordă cu ceea ce creatorul divin a decis și prestabilit la origini. Trebuie să mai ținem seama că în mentalitatea Orientului Apropiat antic, Dumnezeu nu era considerat un „spirit” opus materiei, ci mai degrabă „domn” al materiei și al lumii, cel care stabilește principiile ce ordonează întreaga existență și, drept consecință, reglementează desfășurarea tuturor lucrurilor. În Biblie și în culturile asemănătoare ei, Dumnezeu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
natură: pe de o parte, stăpânind forțele haotice care duc la descompunere și moarte, pe de alta, fixând principii ordonatoare care conduc întreg universul spre viața și stabilitatea eternă. Conform vechii concepții cosmologice ebraice, de altfel asemănătoare celorlalte popoare orientale antice, cosmosul era împărțit în trei. În înalt, cerul (sau cerurile) aflat deasupra unei bolți cerești solide ce susținea apele (dulci) superioare; în centru, pământul văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate) ale mării; jos, împărăția morților cu rezervele de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sau cerurile) aflat deasupra unei bolți cerești solide ce susținea apele (dulci) superioare; în centru, pământul văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate) ale mării; jos, împărăția morților cu rezervele de ape subterane. Cerul Cosmologia comună din Orientul Apropiat antic considera că cerul era o boltă solidă (Iob 37,18) ce servea drept susținere apelor cerești care se aflau deasupra sa (Ps 148,8), permițând astfel formarea unui fel de balon care asigura umanității mediul vital în care să poată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
imagini tipice ideologiei regale în care acesta - domnitor pământesc - își ajută și apără poporul, în special „pe orfani și pe văduve”. Ps 104,3 interpretează aceeași imagine a cavalerului divin în termeni mai adaptați cosmologic, amintind de unele texte mitologice antice din Orientul Apropiat precum ciclul lui Baal din Ugarit (secolele al XIV-lea - al XIII-lea î.C.) în care zeul furtunii Baal își arată calitățile sale de războinic puternic și purtător al ploii făcând din nori carul său (KTU
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sa în sânul matern al femeii (Is 45,8), la fel cerul distribuie rodnicie sânului pământului. Deși asemănarea pe care Biblia o face între ploaia căzută din cer și sperma umană e cunoscută în diferite povestiri mitologice din Orientul Apropiat antic, ea se diferențiază de aceste mitologii prin aceea că nu cerul dă direct rodnicie pământului, ci, prin intermediul său, Yhwh, creatorul cerului (Ps 78,23-25; cf. Dt 28,12). Pământul și marea Conform Gen 1, între apele de deasupra și cele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
rămân separate de pământ. Opoziția dintre apele haotice ale mării și Dumnezeul creator prezentă în mulți psalmi are o puternică conotație mitologică (cf. Ps 89,10; 93,3-4; 104,9) ce se regăsește și în alte mitologii din Orientul Mediu antic precum în lupta dintre zeul Baal și zeul Yam din textele de la Ugarit sau mai cunoscuta luptă dintre zeul babilonian Marduk și Tiamat în mitul Enuma Eliș. În cosmologia religioasă a timpului se constituie astfel opoziția dintre Dumnezeu, ocrotitorul umanității
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
decât pe izvoarele arheologice în care este mai dificil de extras un conținut speculativ. Această stare de fapt va comporta în mod necesar o bună doză de aproximare din punct de vedere strict istoric. Contrar altor popoare din Orientul Apropiat antic, Biblia ebraică nu are o concepție cosmologică explicită despre lumea morților, datorită caracterului său specific yahwist care a dus la diminuarea tuturor referințelor mitologice și teologice care descriau lumea morților ca o regiune locuită de divinități sau ca un loc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
partea de jos a pământului, în dimensiunea inferioară a cosmosului. Spre această concluzie ne îndreaptă și eufemismul „cei care au coborât” (Ez 26,20) pentru a-i desemna pe cei morți. La fel ca în concepțiile cosmologice din Orientul Apropiat antic, și în Biblie, lumea de dincolo este văzută ca un loc subteran întunecat, trist, prăfuit și tăcut (Iob 10,21; 17,16; Ps 94,17). Deși unele expresii din literatura sapiențială lasă să transpară ideea că odată ajunși în lumea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
întrerupere” a vieții politice și religioase în Iuda în timpul exilului sunt mult mai prudente, știind că nu a existat un „gol” în istoria poporului iudaic (Lipschits, Blenkinsopp, 2003). Deși exilul și reîntoarcerea au adus fără îndoială schimbări în religia regatului antic al lui Iuda, nu putem trece sub tăcere multele elemente de continuitate care au durat în secolele următoare. În plus, este oportun să amintim că întoarcerea exilaților nu a fost totală și nici nu s-a petrecut într-un timp
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]