4,707 matches
-
aprilie 1917, care stabilea limitele italienilor în Orientul Mijlociu, i s-a adăugat și ocuparea de către greci a İzmirului (Smyrna), care fusese promis și Italiei. Mai înainte de ocuparea Smirnei, delegația italiană, nemulțumită de posibilitatea ca grecii să primească controlul asupra Anatoliei apusene, a părăsit conferința și nu s-a întors la Paris decât pe 5 mai. Absența delegației italiene a permis britanicilor să-i convingă pe francezi și americani să accepte pretențiile grecilor în Anatolia. Există o serie de istorici care consideră
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Alașehir (Philadelphia). Obiectivele acesto operațiuni, care au fost întâmpinate cu o rezistență crescândă a turcilor, a fost asigurarea unei zone de siguranță pentru orașul Smirna (Izmir). La sfârșitul acestor operațiuni, zona de ocupație elenă s-a extins asupra întregii Anatolii apusene și asupra unei bune părți a Anatoliei nord-vestice. Grecia a primit drept răsplată pentru contribuția pe care a adus-o la cauza Aliaților, sprijinul acestora pentru ocuparea Traciei Răsăritene și a miletului Smirna. Tratatul de la Sèvres punea capăt luptelor Primului Război Mondial
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
aflat și aceea a schimburilor de populație dintre Grecia și Turcia. Peste un milion de creștini ortodocși au părăsit Turcia. Cei mai mulți dintre ei au fost colonizați în Attica și în teritoriile incorporate de curând în statul elen, Macedonia și Tracia Apuseană. În schimb, aproximativ 500.000 de musulmani au părăsit teritoriul Greciei. Grecii au fost ajutați în primul an de război de faptul că trupele britanice au invadat Strâmtorile, partea cea mai bogată și mai populată a Turciei, și de acela
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
exclusiv bărbaților, este de formă dreptunghiulară. Intrarea în naos este situată pe latura de sud. Absida altarului este poligonală, nedecroșată, în prelungirea pereților corespunzători ai naosului. Turnul prezintă, ca și bisericile din zona Făgetului, elemente constructive si decorative ale barocului apusean. O particularitate este prelungirea acoperișului deasupra intrării, pe latura de vest, realizându-se o formă simplă de pridvor care se mai întâlnește doar la bisericile din Coșevița și Românești. În anul 1937 biserica a fost acoperită cu țiglă. În anul
Biserica de lemn din Baștea () [Corola-website/Science/320796_a_322125]
-
Paterița (din limba greacă „pateritsa”) sau cârja arhiereasca este un toiag lung de un "„stat de om”" sau de un stânjen. Ea face parte din insignele și vesmintele distinctive purtate de ierarhi și monahi de rang înalt ai bisericii creștine apusene și de răsărit, fiind un simbol al autorității păstorești și al dreptului de jurisdicție. Paterița face parte din simbolurile componente ale stemei Patriarhiei Române adoptată în 1928. Din timpurile vechi, se purta un baston de către slujitorii sfințiți, ca semn al
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
aspectul lor impunător, par a ne arată o altă origine. La curtea imperiala bizantina, ofițerii curții purtau la ceremonii un baston înalt, care era oferit că o distincție de către împărat. Împodobirea lui era felurita, potrivită cu gradele curtenilor. Pentru "„crossa”" apuseana există documente mai vechi pentru a fixa existența ei încă din secolul al IV-lea. În Răsărit însă, lipsesc documente mai precise asupra acestei chestiuni. Numai Codin Curoparatul și Sfanțul Simeon Tesaloniceanul fac mențiune despre ea. Sfanțul Simeon ne spune
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
arhiereul intra în biserică să slujească, se îmbracă în mantie și primește cârja. În afară de cult, cârja se poate purta și la procesiuni. Paterița se termină în partea superioară cu un motiv decorativ care diferă formal, tematic și simbolic de la arta apuseana la cea orientala bizantina. În arta apuseana capătul răsucit al cârjii arhierești este împodobit fie cu motive vegetale fie cu șerpi cu gurile deschise. Motivele vegetale amintesc de toiagul lui Aaron, care a înfrunzit, înflorit și dat fructe înaintea Domnului
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
îmbracă în mantie și primește cârja. În afară de cult, cârja se poate purta și la procesiuni. Paterița se termină în partea superioară cu un motiv decorativ care diferă formal, tematic și simbolic de la arta apuseana la cea orientala bizantina. În arta apuseana capătul răsucit al cârjii arhierești este împodobit fie cu motive vegetale fie cu șerpi cu gurile deschise. Motivele vegetale amintesc de toiagul lui Aaron, care a înfrunzit, înflorit și dat fructe înaintea Domnului că însemn al alegerii lui Aaron că
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
este împodobit fie cu motive vegetale fie cu șerpi cu gurile deschise. Motivele vegetale amintesc de toiagul lui Aaron, care a înfrunzit, înflorit și dat fructe înaintea Domnului că însemn al alegerii lui Aaron că mare preot. În unele paterițe apusene medievale apare un șarpe înghițind un alt șarpe, un motiv al autorității și puterii divine, cu trimitere la acelasi toiag al lui Aaron. Există și exemple în care motivul vegetal și cel al șarpelui sunt combinate. În arta răsăriteana bizantina
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
construit multe edificii somptuoase. Manuel visa la renașterea marelui Imperiu Roman. Totodată, visurile nu-l împiedicau să fie un politician și un diplomat lucid. Basileul a reorganizat justuția și armata. Armamentul kataphrakților șui Manuel a devenit similar celui al cavalerilor apuseni, preferați de împărat, care-i compara pe aceștia cu niște "cazane de oțel", în opoziție cu grecii "oale de lut". Politica externă a lui Manuel se caracterizează printr-o extremă agresivitate. Basileul cavaler nu pierdea nici o ocazie să le demonstreze
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
În apropiere de Dorileea, atacuri scurte, repezi s-au succedat zi și noapte neîncetat, fără ca mai înainte cruciații să prindă de veste din ce direcție venea inamicul. Avantajele infanteriei, ale cavaleriei ușoare, față de cavaleria grea începeau să se vadă. Nobilii apuseni însă târziu și-au dat seama de aceasta. Acoperiți de fier se credeau mai la adăpost. În plus, lor le lipsea instrucția corespunzătoare tacticii adversarului, armamentul și mai ales mobilitatea. De aceea, în această luptă de hărțuire două treimi din
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
pronaosului. Pictură interioară datează de la 1774 și a fost realizată de Simion Silaghi-Sălăjeanu. Acest însemnat pictor muralist și pictor de icoane pe lemn a împodobit cu talentul său veritabil aproape treizeci de biserici de lemn sau de zid din Munții Apuseni, Zarand, Banat, Bihor, Sălaj, de pe văile Someșului și Mureșului, lucrând, vreme de șase decenii, ultimele trei din secolul al XVIII-lea și primele trei din cel următor, într-o perioadă de vârf a luptei românilor din Transilvania, cu o dăruire
Biserica de lemn din Bica () [Corola-website/Science/315385_a_316714]
-
conglomerate din Munții Bucegi. Plecăm pe traseul turistic ce se îndreaptă de la cabana Babele (2206 m altitudine) spre hotelul Peștera. Chiar înainte de a sosi la marginea abruptului numit Cimitirul Elefanților, denivelare inconfundabilă de circa 20 m, vizibilă tocmai din versantul apusean al Bucegilor, de o parte și cealaltă a potecii se află intrările în (dreapta, într-o mică depresiune de circa zece metri diametru, aflată cu 8 m mai sus de traseul marcat) și în Avenul de sub Babele (stânga, printre denivelările
Peștera de pe Piciorul Babelor () [Corola-website/Science/317282_a_318611]
-
pentru sine, puteri depline în nordul Traciei și bani, obligându-se, în schimb, să apere hotarele Bizanțului de sârbi și de bulgari. Andronic cel Tânăr a fost sprijinit de nobilimea militară a Imperiului: domesticul Apusului, Alexios Apokaukos, Syrgiannes, guvernatorul Macedoniei apusene, Theodor Synadenos, și, în sfârșit, unul dintre cei mai influenți magnați din țară, marele domestic Ioan Cantacuzino. De partea lui Andronic cel Tânăr s-au situat și locuitorii Traciei, deoarece rebelii anulaseră impozitele mari, introduse de împărat.Pomenindu-se într-
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
într-un mod care îi dezavantaja clar pe arabi. În același timp, situația a fost complicată și de textul Declarației Balfour din 1917, prin care guvernul de la Londra promitea crearea unui „cămin național evreiesc” în Palestina. Regiunea Hejaz a Arabiei apusene a devenit un stat independent aflat sub controlul lui Hussein până în 1927, când britanicii au schimbat alianțele și au sprijinit familia al Saud, ceea ce a dus la încorporarea ei în Arabia Saudită. În acest fel s-a pus capăt a peste
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
emis o cerere de ajutor militar din partea coloniilor sale. Răspunsul coloniilor a fost negativ, iar plecare grăbită a francezilor a demonstrat că Aliații nu sunt dispuși să mai sprijine lupta grecilor. Trupele franceze și elene s-au retras pe malul apusean al râului Marița. Franța a avut relații mai bune cu naționaliștii turci în timpul Războiului de Independență al Turciei, în special după ce au refuzat să mai fie solidari cu trupele Antantei și au semnat o pace separată. Tratatul de la Ankara (cunoscut
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
violent, din 25 octombrie 986, a provocat bisericii asemenea stricăciuni încât s-a pus problema închiderii ei definitive. Restaurarea a durat până în anul 994, revenind arhitectului Tridates. În fatidicul an 1204, Sfânta Sofia a fost jefuită sălbatic de nobilii creștini apuseni participanți la Cruciada a patra. Jaful a durat trei zile, timp în care locașul a fost golit de icoane prețioase încadrate de aur, argint și pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci încrustate și ele cu pietre
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
timp în care locașul a fost golit de icoane prețioase încadrate de aur, argint și pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci încrustate și ele cu pietre prețioase și de alte relicve rare. Între anii 1204-1261, ocupanții apuseni ai Constantinopol-ului au transformat Sfânta Sofia în catedrală catolică, dar după izgonirea lor, împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul a restaurant biserica și i-a redat atributul de catedrală patriarhală ortodoxă. Foarte curând, în anul 1317, împăratul Andronic al
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
iar altele trei de la nord erau destinate celor care solicitau adăpost spiritual. Porțile centrale, tot în număr de trei, erau rezervate împăratului și suitei sale. În mijloc, cea mai înaltă era "Poarta împărătească", placată cu argint aurit, decorație jefuită de apuseni în 1204. Cele două nartexuri sunt săli transversale alăturate și succesive, perpendiculare pe axa mediană a locașului și lungi cât toată latura acestuia. Au lungimea de 60,90 metri și lățimea de 6,03 metri, cu plafoane sub formă de
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
dedus că forumul era decorat pe contur cu diverse statui, dar aparența și locul lor nu pot cunoaște . Forul a rămas aproape intact până la cea de a patra Cruciadă (1203-1204). Cu ocazia invadării și jefuirii sistematice a Constantinopolului de către creștinii apuseni, a suferit distrugeri mari. În 1203, sălbaticii soldați creștini au provocat în jur un incediucare a afectat și Forul lui Constantin. După jaful din anul următor, 1204, statuile antice de marmură ale forumului au dispărut, iar cele de bronz au
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
mâinile bizantinilor. Or, Varna a fost pierdută de către bizantini abia în anul 1201 și este posibil ca tot atunci să fi căzut și Silistra. În astfel de împrejurări, efortul Asăneștilor a vizat împingerea granițelor statului lor, cu deosebire spre părțile apusene ale Peninsulei Balcanice. Aici, ei puteau să intre în stăpânirea acelor regiuni care constituiseră centrul administrativ, politic, militar, economic și cultural al primului stat bulgar din ultimul deceniu al existenței sale. În plus, recucerind aceste regiuni, românii și bulgarii rupeau
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
forme sculpturale deosebite ca formă și conținut. Biserica face parte dintr-o categorie planimetrică mai deosebită, având un plan în formă de „corabie”, adică o navă dreptunghiulară, în partea răsăriteană o absidă poligonală, decroșată, în cinci laturi, iar în partea apuseană pronaosul, încheiat în trei laturi, nedecroșat, pe latura sudică având amplasată intrarea principală. Biserica are o infrastructură din lespezi masive de piatră naturală, peste care s-au așezat bârne masive din lemn de stejar, ce formează talpa. Peste acestea s-
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
amenințarea condamnării aspre la Judecata de Apoi, să plătiți împreună cu toți clericii voștrii taxa ce vi s-a fixat. Tonul aspru de poruncă, din încheiere, reklevă din plin ezitarea clericilor față de ceea ce altădată însemnase élan purificator. Prosperitatea economică a Europei apusene, după un secol de renaștere, progresul feudalizării bisericii făceau ca prelații să trăiască aidoma seniorilor laici, nesocotind deseori autoritatea de la Roma. Dacă clericii numai sub amenințarea pedepsei veșnice puteau fi puși să acșioneze în conformitate cu voința papală, cum puteau laicii să
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
Isaac al II-lea Angelos, detronat, orbit și închis de propriul său frate, din dorința, lipsită de scrupule, de a-lua locul. . Era vorba de obișnuitele certuri pentru tron din Imperiul bizantin ce provocau instabilitate politică și uimeau pe nobilii apuseni, obișnuiți cu o succesiune erditară, regulată. Mutilarea membrilor familiei regale, a feudalilor sau chiar a țăranilor li se părea ceva oribil, de neînțeles, neconform cu dreptul feudal, o măsură abuzivă, de aceea, cruciații aflați la Verona l-au primit cu
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
1752, meseța maiu 25 de zile”". Pisania bisericii după mutarea și montarea ei la Florica, în 1908: "„Această sfântă biserică, cu hramul sfinților Arhangheli, au fost durată prin smerenia și cu arginții credincioșilor țărani români, în satul Albac din Munții Apuseni, la anul de la Hristos 1746. Ci in curgerea anilor, înmulțindu-se norodul, s'au zidit biserica mai mândră în locul acestei sfioase bisericuțe de lemn, care, așa, ajunse în prag de pieire. Și. aflând-o spre pieire Ion I. C. Brătianu în
Biserica de lemn din Albac () [Corola-website/Science/316497_a_317826]