4,701 matches
-
000 silezieni, deși doar aproximativ 60.000 au declarat că această limbă este limba lor maternă. în secolul al XIV-lea în Polonia s-au stabilit aproximativ 50.000 de armeni. În conformitate cu recensământul din 2002 în Polonia există 1.082 armeni. Există încă o biserică armeană în fostul oraș polonez Lwów (în prezent Lviv în Ucraina) cu clerul care predică în limba armeană. La recensământul din 2002, 109 persoane s-au declarat frizoni, incluzând 39 cetățeni poloni. La recensământul din 2002
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
60.000 au declarat că această limbă este limba lor maternă. în secolul al XIV-lea în Polonia s-au stabilit aproximativ 50.000 de armeni. În conformitate cu recensământul din 2002 în Polonia există 1.082 armeni. Există încă o biserică armeană în fostul oraș polonez Lwów (în prezent Lviv în Ucraina) cu clerul care predică în limba armeană. La recensământul din 2002, 109 persoane s-au declarat frizoni, incluzând 39 cetățeni poloni. La recensământul din 2002 48.700 de persoane au
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
Polonia s-au stabilit aproximativ 50.000 de armeni. În conformitate cu recensământul din 2002 în Polonia există 1.082 armeni. Există încă o biserică armeană în fostul oraș polonez Lwów (în prezent Lviv în Ucraina) cu clerul care predică în limba armeană. La recensământul din 2002, 109 persoane s-au declarat frizoni, incluzând 39 cetățeni poloni. La recensământul din 2002 48.700 de persoane au declarat că aparțin acestui grup etnic. Ei trăiesc în concentrați la sud și la est de Białystok
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
la începutul anului secolul al XVII-lea proveneau din comerțul cu cereale). Acesta a fost, de asemenea, o perioadă de toleranță religioasă datorită Confederației de la Varșovia (1573). Polonia era un stat multinațional (cu polonezi, ruteni, evrei, germani, italieni, olandezi, flamanzi, armeni, scoției, bohemiani, tătari) și multireligios (romano-catolici, ortodocși, greco-catolici, reformați, luterani, musulmani, Frația poloneză, husiți și mulți alții). Toate aceste națiuni au contribuit la crearea unei diversități excepționale în arhitectura și sculptura manieristă a Polonia/Poloniei. Prima jumătate a secolului al
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]
-
() (n. 13 mai 1859 în Brașov - d. 26 august 1938, Cracovia) a fost un pictor realist, desenator și grafician polonez, armean de origine română, profesor și rector al Academiei de Arte Frumoase din Cracovia. Ca artist, Axentowicz a fost renumit pentru portretele, scenele și peisajele cu huțulii din Transilvania. s-a născut la data de 13 mai 1859 în Brașov, Ungaria
Teodor Axentowicz () [Corola-website/Science/329319_a_330648]
-
Arte Frumoase din Cracovia. Ca artist, Axentowicz a fost renumit pentru portretele, scenele și peisajele cu huțulii din Transilvania. s-a născut la data de 13 mai 1859 în Brașov, Ungaria (acum România) într-o familie de polonezi de origine armeană. Axentowicz s-a căsătorit în anul 1893 cu Iza Henrietta Gielgud care era mătușa lui John [Arthur] Gielgud și Val Gielgud în Chelsea, Londra. Studiază la Academia de Arte Frumoase din Munchen între anii 1879 și 1882, după care se
Teodor Axentowicz () [Corola-website/Science/329319_a_330648]
-
pe sora sa Rodelinda cu regele Audoin al longobarzilor. Atunci când longobarzii au făcut apel la împăratul Iustinian pentru a-i ajuta împotriva gepizilor, basileul a trimis o armată sub comanda următorilor: Iustin și Iustinian, fiii vărului său Germanus; Aratius (căpetenie armeană) și Suartuas (fost conducător al herulilor); și Amalafrid. Primii dintre aceștia au rămas în Ulpiana (Iliria), pentru a se implica într-o dispută religioasă a creștinilor din regiune, Amalafrid fiind cel care a condus armata imperială împotriva gepizilor. Dat fiind
Amalafrid () [Corola-website/Science/328546_a_329875]
-
o sinteză a două tratate mai vechi ale împăratului „Despre Guvernarea Statului și a Diferitelor Națiuni” (Περί Διοικήσεως τοῦ Κράτους βιβλίον καί τῶν διαφόρων Έθνῶν), în care erau abordate istoria și caracteristicile națiunilor învecinate - popoarele turcice, pecenegii, rusii, arabii, longobarzii, armenii și georgienii - și „Despre Themele Estului și Vestului” (Περί θεμάτων Άνατολῆς καί Δύσεως, cunoscută și în traducerea latină "De Thematibus"), care privea evenimentele recente din provinciile imperiale (theme). La acestea două, împăratul Constantin a adăugat intrucțiuni politice pentru fiul său
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
al doilea calif Umar este Bătălia de la Yarmuk. După ce cuceriseră Emesa, musulmanii s-au îndreptat spre nord pentru a cuceri întreaga zona nordică a Siriei. Împăratul Heraclius a adunat mai multe triburi arabe ce se opuneau islamului, și câteva brigăzi armene. Unele surse afirma că această armată ar fi fost formată din 100,000 de oameni, iar altele afrima că ar fi fost formată din 200,000 de oameni. Armata musulmanilor era formată din 24,000 de oameni. Khalid nu se
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
el și-a dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea. A suferit martiriul prin tăierea membrelor și a capului în vremea împăratului roman Galerius Valerius Maximianus. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă, Biserica Coptă și cea BIserica Armeană este pe 26 august, în Biserica Romano Catolică pe 8 septembrie. În imperiul bizantin cultul acestuia se generalizează în secolul al VII-lea. Începând din secolul al XII-lea intră și în evlavia creștinilor din Franța și Olanda. Adrian (latin
Adrian din Nicomedia () [Corola-website/Science/329442_a_330771]
-
și [[Izmir]], iar cărțile tipărite de ei erau scrise în [[limba ebraică]], [[limba spaniolă]], [[limba greacă]] sau [[limba latină]], în această privință cele în [[limba arabă]] sau în [[limba turcă]] fiind interzise. Remarcați în domeniul tipografic s-au făcut și [[armeni]]i, primul tipograf armean, Abgar, instruit în acest domeniu la [[Veneția]], a construit o tipografie la Istanbul, în anul [[1565]]. Din acel moment, prin intermediul tipografiei, foarte răspândită printre armeni, pe lângă cărți au început să se tipărească și ziare sau reviste
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
tipărite de ei erau scrise în [[limba ebraică]], [[limba spaniolă]], [[limba greacă]] sau [[limba latină]], în această privință cele în [[limba arabă]] sau în [[limba turcă]] fiind interzise. Remarcați în domeniul tipografic s-au făcut și [[armeni]]i, primul tipograf armean, Abgar, instruit în acest domeniu la [[Veneția]], a construit o tipografie la Istanbul, în anul [[1565]]. Din acel moment, prin intermediul tipografiei, foarte răspândită printre armeni, pe lângă cărți au început să se tipărească și ziare sau reviste. Soarta acestor tipografii nu
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
turcă]] fiind interzise. Remarcați în domeniul tipografic s-au făcut și [[armeni]]i, primul tipograf armean, Abgar, instruit în acest domeniu la [[Veneția]], a construit o tipografie la Istanbul, în anul [[1565]]. Din acel moment, prin intermediul tipografiei, foarte răspândită printre armeni, pe lângă cărți au început să se tipărească și ziare sau reviste. Soarta acestor tipografii nu avea să fie una prea strălucită din cauza implicărilor politice, sfârșind să fie închise de către stat sau distruse de incendii. După semnarea Păcii de la Passarowitz, statul
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
al mai multor ordine, medaliat. A fost un reprezentant marcant al imigrației intelectuale ruse din Franța, generate de Revoluția din Octombrie (alături de alte nume mari ca Romain Gary sau Ivan Bunin). s-a născut într-o familie cu origini multiple, armeană (familia Torossian), rusă, germană, gruzină. Familia sa a părăsit Rusia în pragul Revoluției, ajungând, după un traseu sinuos care a trecut prin Caucaz (unde familia deținea vaste proprietăți) și Crimeea, prin Istanbul și Veneția, în Franța, unde s-a stabilit
Henri Troyat () [Corola-website/Science/330999_a_332328]
-
Hîncești din partea central-vestică a Republicii Moldova; și include următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Cădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe, ș.a. Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă, nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de către urmașii săi - fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările respective. Conacul, de
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
provenind din Damasc. Salam a invatat la școala elementară de pe lângă Liceul franco-libanez, apoi studii intermediare la Scoala Beit Al Atfal-Al Makassed și la Colegiul Victoria din Egipt, apoi a studiat la liceul privat Broumana al comunității Quakerilor și la Universitatea armeana Haigazian din Beirut. În continuare el a studiat economia și administrația în Anglia. La începutul carierei a fost om de afaceri și filantrop. Între anii 1982-2000 i-a succedat tatălui său la conducerea Asociației Filantropice Islamice Makassed din Beirut, care
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
avioane-machetă care aveau agățate de ele steaguri ale Azerbaidjanului, au fost luați în vizor de către poliție. [2] La Istanbul pe data de 26 Februarie 2012 la comemorarea Genocidului Hogealî în cadrul mitingurilor organizate celor care au afișat pancarte cu “Toți Suntem Armeni” li s-a replicat acestora de către Tinerii Atsîzi care au afișat mesaje cu “Toți Sunteți Armeni, Toți Sunteți Niște Bastarzi”. Mesajele afișate au fost dezbătute zile în șir în ziare și la televiziuni.
Genç Atsızlar () [Corola-website/Science/335478_a_336807]
-
2] La Istanbul pe data de 26 Februarie 2012 la comemorarea Genocidului Hogealî în cadrul mitingurilor organizate celor care au afișat pancarte cu “Toți Suntem Armeni” li s-a replicat acestora de către Tinerii Atsîzi care au afișat mesaje cu “Toți Sunteți Armeni, Toți Sunteți Niște Bastarzi”. Mesajele afișate au fost dezbătute zile în șir în ziare și la televiziuni.
Genç Atsızlar () [Corola-website/Science/335478_a_336807]
-
provincia Diyarbakır, numele tatălui său fiind Mehmet Tevfik (1851-1890), iar al mamei sale Zeliha (1856-1923). Diyarbakır, care până în secolul al XVI-lea se aflase sub conducere arabă și persană devine scena unor confruntări naționale desfășurate între comunitatea turcă, kurdă și armeană. S-a susținut faptul că acest mediu cultural i-ar fi stârnit simțul identității naționale. Apoi, atunci când adversarii politici au pretins că este de origine kurdă, Gökalp a precizat că, odată ce este convins de moștenirea sa pe linie paternă a
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
Ziya Gökalp este îndepărtat din toate funcțiile odată cu înfrângerea [[Imperiul Otoman|Imperiului Otoman]] în [[Primul Război Mondial]]. În luna octombrie a anului [[1919]], este judecat de către "Divan-i Harp" (Tribunalul militar) sub acuzația de „deranjarea ordinii publice și opresiuni la adresa armenilor‟. Scapă de condamnarea la moarte, dar este surghiunit la [[Malta]]. Gökalp, care duce aici o viață dificilă, este nevoit să se oprească din lucru, dar le oferă prietenilor cursuri de sociologie și filozofie. Va aduna toate scrisorile primite și trimise
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
dezvoltarea civilizației Abbaside, dar și a Irakului modern. Anterior celui de-al doilea război din Golf, creștinii constituiau circa 4-5% din populație (aproximativ un milion), dintre care 70% caldeeni, iar restul catolici sirieni, ortodocși sirieni, asirieni afliați Bisericii Răsăritene, precum și armeni, protestanți, greci de rit de ortodox și catolic, copți, latini și anglicani. Majoritatea era concentrată în Baghdad, Mosul și Basra, iar restul, în orașe și state din zona Mosul și din Kurdistan. În zona Ninive locuiește cea mai mare parte
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
refugiu pentru creștini, care conviețuiau pașnic alături de kurzi. Cele cinci secole de autoritate otomană au fost sinonime cu declinul continuu al Bisericii Răsăritene. În preajma perioadei prăbușirii Imperiului Otoman și a edificării statului turc modern, peste un milion de creștini, majoritar armeni, dar și adepți ai Bisericii Răsăritene, caldeeni, sirieni ortodocși și catolici au fost masacrați. După întemeierea statului modern irakian - în a cărui Constituție era înscrisă egalitatea între cetățeni indiferent de rasă sau religie -, până la căderea regimului Saddam Hussein, creștinii din
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
musulmani. Din acel moment, comunitățile creștine rar au mai găsit prilejurile necesare reconcilierii, strădaniile lor fiind îndreptate către păstrarea credinței într-o lume islamică în expansiune. Astfel, s-a ajuns la o divizare locală a Bisericii în comunități maronite, melkite, armene, monofizite și nestoriene. Dintre acestea, unele au supraviețuit până astăzi, altele au dispărut ori și-au modificat numele. Maroniții consideră că își datorează începuturile unui monah pe nume Maron, care ar fi renunțat la pustnicie pentru a deveni preotul unei
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
Eleanora de Aragon, din 18 iunie 1375, a produs singurul moștenitor cunoscut. În 1379, Ioan a format un ordin militar de scurtă durată a Ordinului Pigeon. El l-a răscupărat pe Leon an V-lea, ultimul rege latin al regatului armean al Ciliciei, de la mameluci și i-a acordat domnia pe viața la Madrid, Villa Real și Andujar, în 1383. El s-a angajat în ostilități cu Portugalia. Prima ceartă cu portughezii a fost stabilită în 1382 și mai târziu, pe
Ioan I al Castiliei () [Corola-website/Science/331450_a_332779]
-
Eleanora de Aragon, din 18 iunie 1375, a produs singurul moștenitor cunoscut. În 1379, Ioan a format un ordin militar de scurtă durată a Ordinului Pigeon. El l-a răscupărat pe Leon an V-lea, ultimul rege latin al regatului armean al Ciliciei, de la mameluci și i-a acordat domnia pe viața la Madrid, Villa Real și Andujar, în 1383. El s-a angajat în ostilități cu Portugalia. Prima ceartă cu portughezii a fost stabilită în 1382 și mai târziu, pe
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]