4,682 matches
-
secolul XX, vol.1, p. 508). 201 Ibidem, p. 267. 202 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, p. 269. Aceste schimbări în conceperea călinesciană a relației modernism avangardă postmodernism sunt subliniate și de Antoine Compagnon (op. cit., p. 155); pentru acesta, avangarda rămâne ireductibilă la modernism, iar postmodernismul i se pare că nu se opune modernismului (cel puțin de tip baudelairian), ci avangardei, cu pasiunea sa nestăvilită pentru depășire și progres. 203 Jean-François Lyotard, Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 75
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în conceperea călinesciană a relației modernism avangardă postmodernism sunt subliniate și de Antoine Compagnon (op. cit., p. 155); pentru acesta, avangarda rămâne ireductibilă la modernism, iar postmodernismul i se pare că nu se opune modernismului (cel puțin de tip baudelairian), ci avangardei, cu pasiunea sa nestăvilită pentru depășire și progres. 203 Jean-François Lyotard, Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 75. 204 Ibidem. 205 În acest sens, Lyotard utilizează termenul psihanalitic "perlaborare", care nu este nici repetiție și nici simplă reamintire a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
symbolique et la mort, pp. 294-297, se întâlnesc detalieri a ceea ce Baudrillard numește consum discursiv. 511 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, p. 78. 512 Jean Baudrillard, De la séduction, Galilée, Paris, 1979, p. 82. 513 A. Cofan, "Morfologia antiliteraturii de la avangardă la postmodernism", în Caiete critice, p. 114. 514 Pentru interpretări ale conceptului de seducție la Baudrillard, a se vedea, de exemplu, Sadie Plant, "Baudrillard's woman: the Eve of Seduction", în Chris Rojek, Bryan S. Turner (eds.), Forget Baudrillard?, pp.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Theodor Hodoșan, București, 1946; Știri despre Victor Valeriu Martinescu, îngr. și pref. Ion Pop, Oradea, 1995. Repere bibliografice: „Cocktail”, ,,Dacia rediviva”, 1943, 1, 2; Neagu Rădulescu, Jurnalul unui caricaturist, SPM, 1970, 45; Ieronim Șerbu, Vitrina cu amintiri, București, 1973, 133; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 329-340; George Sbârcea, Cafeneaua cu poeți și amintiri, Cluj-Napoca, 1989, 61; Pop, Avangarda, 374-384; Simuț, Incursiuni, 317-320; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 568-570; Simuț, Critica, 46-54; Dosar Victor Valeriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
1, 2; Neagu Rădulescu, Jurnalul unui caricaturist, SPM, 1970, 45; Ieronim Șerbu, Vitrina cu amintiri, București, 1973, 133; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 329-340; George Sbârcea, Cafeneaua cu poeți și amintiri, Cluj-Napoca, 1989, 61; Pop, Avangarda, 374-384; Simuț, Incursiuni, 317-320; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 568-570; Simuț, Critica, 46-54; Dosar Victor Valeriu Martinescu, APF, 1996, 6; Gheorghe Dumitrescu, Victor Valeriu Martinescu și noi, APF, 1996, 6; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
Cluj-Napoca, 1989, 61; Pop, Avangarda, 374-384; Simuț, Incursiuni, 317-320; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 568-570; Simuț, Critica, 46-54; Dosar Victor Valeriu Martinescu, APF, 1996, 6; Gheorghe Dumitrescu, Victor Valeriu Martinescu și noi, APF, 1996, 6; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997, 188-190; Mircea A. Diaconu, Avangardiștii la răscruce, CL, 1997, 8; Pop, Pagini, 26-36; Grigurcu, Poezie, II, 63-67; Dicț. scriit. rom., III, 117-118; Dicț. analitic, IV, 203-205; Firan, Profiluri, II, 43-44. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
răspunsuri și soluții proprii, efectiv asimilate și specifice. Nu voi enumera toate valorile considerate în mod cvasiunanim drept europene: de la creștinism la umanism, de la raționalism la spiritul critic, de la clasicism la renaștere, până la romantism și totalitatea curentelor moderne, inclusiv de avangardă. Ale unei Europe, cum s-a și spus, line în adâncime, latine în extensiune, gotice în înălțime. Treptat se ajunge chiar și la spiritele europene cele mai profund asimilate la o imagine tot mai personalizată și subiectivizată a Europei culturale
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
acest titlu (C. Rădulescu-Motru, 1919-1928). Dar aceste luări de poziții și alte câteva, de orientare identică, au rămas, din nefericire, fără un mare ecou. Izolate, chiar exotice. Idealul european constituie încă, până azi, un fenomen cultural marginal. Adesea chiar de avangardă, permanent respins și culpabilizat. Valul ideologiei, definită în mod generic și simbolic de dreapta, l-a învins. Ceea ce nu înseamnă că nu există și o anume ideologie europeană, de reflexie și expresie românească. Dar ea se lovește, în permanență, de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
premiul I, scrisă de muncitorul Ștefan Gheorghiu, combate urmele lăsate de capitalism În sufletele oamenilor muncii. (Ă). În poemul patriotic distins cu premiul I, Privesc la Medalia Muncii, Petre Geană, un tânăr muncitor de la I.O.R. cântă omul de avangardă: omul care a primit din partea Republicii o decorație pentru meritele sale de seamă În producție. (Ă). O altă serie de lucrări sunt scoase din focul pentru transformarea socialistă a agriculturii. Unele Înfățișează lupta Împotriva exploatatorilor de la sate - chiaburii. Nuvela Vin
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reușesc Împreună datorită numai muncii comuniștilor, să dea luptei lor spontane conținutul ei revoluționar (Ă). La baza metodei realismului socialist stă spiritul de partid, adică situarea scriitorului În mod deschis pe pozițiile cele mai avansate ale clasei muncitoare, pe pozițiile avangardei sale. (Ă). Al. Jar reușește să valorifice metoda realismului socialist, să câștige datorită acesteia succesele romanului său. Dar acolo unde romancierul nu mai e consecvent, unde realitatea e privită cu altă mentalitate, viziunea scriitorului se Învălmășește. Clișeele antirealiste Își fac
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
colora imaginea acelei bătrânești și neschimbate uliți a cârpacilor, unde visurile tulburi ale lui Buimaș, băiatul Tiprei, reflectau Însăși dorința autorului de a se smulge, de a evada din această viață golduroasă. Romancierul și-a propus a Înfățișa elementele de avangardă ale proletariatului, acțiunea lor organizată pentru a conduce clasa la victorie. Din păcate, latura activă, transformatoare a vieții, nu prea are existență În carte, e de cele mai multe ori strangulată de un schematism vizibil. Prin cursul narațiunii trece un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
E mai 1951: deci despre Creația poetică În cinstea partidului 7. (În Contemporanul, nr. 241 (20), 18 mai, 1951): „Sărbătorind cea de-a 30-a aniversare a partidului, poeții noștri au dat glas Încrederii, dragostei și admirației Întregului popor pentru avangarda sa. (Ă). Poemul amplu pe care poetul Mihai Beniuc l-a scris În cinstea tovarășului Gh.Gheorghiu-Dej evocă momentele mai semnificative din lupta clasei noastre muncitoare, Începând din anii când, la orizont, Începea să se vadă primejdia fascismului: Grivița, procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
conștienți, de la bun-început, de faptul că încercarea noastră de a developa imagini ale vieții cotidiene din Bacăul de altădată constituie un demers pe cât de util și incitant, pe atât de temerar. Dificultățile de abordare au survenit nu numai din absența „avangardei” bibliografice referitoare la cotidianul local, cât, mai ales, din precaritatea „reglementărilor” teoretice. Unde începe și unde se termină viața cotidiană a băcăuanilor? Care sunt frontierele ce îngrădesc „obișnuitul” citadin și ce „conținut” are acesta? În tentativa noastră de a găsi
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
stradă a acestora. În măsura în care suprafața terenului permitea, grădina era amplasată în lateralul caselor sau, mai rar, în spatele acestora. Excepțiile sunt oferite de casele boierești, ale marilor proprietari sau ale potentaților politici. În cazul acestora, datorită generozității spațiului, grădinile sunt o avangardă a spațiului de locuit (de exemplu, casa Cantilli). Până în primul deceniu al perioadei interbelice, atunci când suprafața intravilană a crescut spectaculos, orașul s-a dezvoltat în special pe verticală. În zonele centrale, dată fiind valoarea ridicată a terenului, cât și suprafața
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
intensități diferite și fără a putea generaliza, cel puțin până la izbucnirea Primului Război Mondial. Chiar și în perioada interbelică, inclusiv la nivelul familiilor din clasa de mijloc, încă mai exista obiceiul ca bărbatul „să meargă înaintea femeii sale oriunde sar duce”. Această „avangardă” masculină putea fi întâlnită și în interiorul bisericilor, femeilor fiindu-le rezervat locul din pronaos, în timp ce bărbații ocupau naosul din apropierea catapetesmei și altarului. În cele mai multe dintre situații, căsătoriile se încheiau la nivelul aceluiași palier social, definit prin avere, nivel de pregătire
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
este mai adecvat. La nord de Sena trăiesc populații pe care Cezar le include în Belgia. Venite ultimele în secolele al III-lea și al II-lea, î. I. C., aceste popoare sînt compuse din celți, dar reprezintă de asemenea o avangardă de popoare *germanice, cărora Cezar le-a subliniat caracterul belicos, în special nervienii și eburonii pe solul Belgiei actuale. La nord de Paris, regiunile sînt ocupate de veliocașii din Rouen, de belovacii din Beauvaisis, de ambienii din Picardia, de remii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu *atrium la Ensérune (Hérault) sau la Glanum (Saint-Rémy-de-Provence). Agravarea diferențelor sociale a fost una dintre cauzele răscoalelor care au izbucnit în provincie. Elementele din exterior au fost cele care au declanșat primele dificultăți în Galia transalpină: cimbrii și teutonii, avangardă a popoarelor germanice, ale căror migrări vor amenința Roma pînă la sfîrșitul imperiului. Începînd cu 109 î.I.C., cimbrii și teutonii devastează Galia și înving numeroase armate romane. Trimiterea consulului Caius Marius pune capăt distrugerilor: după ce a săpat un canal
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la titlul unei lucrări a lui Monet prezentată la expoziția din 1874: Impression, soleit levant.14 Puțin cîte puțin, îndrăznelile impresioniștilor și ale succesorilor lor, care, de la Cézanne la cubiști, propun un nou tip de reprezentare, sînt acceptate. Dar noi avangarde strălucesc în toată splendoarea lor în anii care preced războiul, odată cu crearea Sărbătorii primăverii a lui Stravinski la 29 mai 1913, operele unui Picasso, grupul de la Nouvelle Revue Française. Perioada dintre cele două războaie va vedea impunîndu-se la rîndul lor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sare” (Ana Blandiana), „zglobii” (Mircea Dinescu), „poezie zidărită” (Mircea Cărtărescu) ș.a.m.d. Revista consacră studii în serial operei lui Dimitrie Cantemir (1973), Mihai Eminescu (1975), Mircea Eliade (1978), George Enescu (1981), dezbate, de asemenea tendențios, sincronismul și protocronismul (1980), avangarda literară, al cărei spirit nu îl înțelege (1978), ține să își aproprie, ca spirite afine, pe G. Călinescu și pe N. Densușianu. După 1989 periodicul păstrează aceeași structură, dar nu reușește să mai capteze, nici măcar parțial, interesul publicului. I. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
, mișcare de avangardă apărută la Zürich în 1916, din inițiativa lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball și Hans Arp. Inclus în familia mișcărilor de avangardă sub specia antiliteraturii, d. este adesea etichetat drept „nihilist”, extremist și nu în ultimul rând autosubminator. Refuzul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
, mișcare de avangardă apărută la Zürich în 1916, din inițiativa lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball și Hans Arp. Inclus în familia mișcărilor de avangardă sub specia antiliteraturii, d. este adesea etichetat drept „nihilist”, extremist și nu în ultimul rând autosubminator. Refuzul de a adopta o poziție estetică în fața vieții („Detest pe literați și nu am încetat să iubesc ceea ce e viu”, afirma Tristan Tzara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
o bună „piață de desfacere” extremismului lor nihilist, dar le permit în același timp confruntarea directă cu adversarul, care ar fi, în cazul de față, orice expresie a tradiționalismului, dar și unele forme moderniste instituționalizate. Culturi ale crizei și falimentului, avangarda și, odată cu ea, d. au ajuns curând să vadă în modernism dușmanul cultural contemporan, adversarul asupra căruia își puteau aplica tactica ofensivă, legitimându-și astfel rolul de expiator al literaturii, invocând, cu alte cuvinte, primatul autonomiei. Pe de altă parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
ale epuizării, d. se vede silit de propriul simț al consecvenței să se sinucidă, să se situeze deci pe sine tocmai pe pozițiile pe care le respinsese în primul rând. Relația dintre modernism și d. (ca avanpost al mișcării de avangardă în general) este în același timp una de fidelitate față de spectrul tatălui, căruia îi opune o atitudine parodică, deliberată și conștientă de sine. Parodia principiului estetic, a artei în general trădează însă un caz tipic de mauvaise conscience estetică. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
va deveni implicit elocventă. Se poate vorbi, în felul acesta, încă o dată de problema negației și a valorii sale specific antiliterare profesate de d. Refuzul categoric de a crea, promovarea autodistrugerii, gustul declarat al efemerului, autocenzura (ceea ce Matei Călinescu numea „avangarda interioară”) și instalarea definitivă în negație construiesc în final o nouă imagine (inversă sau în negativ, autoironică sau autoparodică) asupra literaturii. Pentru că actul negației este autosubminator prin definiție, el sfârșește prin a impune un regim normal de existență, un program
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
antidotul literar ca metodă a distrugerii programate cu intenții polemice, creatoare de forme inverse, intenționat contrafăcute, care încep să concureze genurile literare tradiționale. Pentru poeții dadaiști antipoemul este un avertisment la adresa suprasaturării literare, convenționale, reconvertită în caricatură insidioasă. D. și avangarda în general refac la scară mică, prin raportare la modernism, periodicitatea/ciclicitatea literaturii: este încercarea de a atinge o anumită stare de grație „inițială”, după o serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră, pentru un sfârșit al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]