5,546 matches
-
de vârf în anul 1963, când a contribuit la turnarea filmului „Suită bănățeană”. Lucrările au mers din bine în mai bine, până în 1967, când a primit titlul de laureat la un festival internațional al formațiilor de dansuri populare din țările balcanice și din zona Mării Adriatice și în general la toate competițiile organizate pe parcursul anilor. Cu prestația lor, cu jocul lor autentic, dansatorii din Borlova au făcut renume satului. Școala din Borlova funcționează din 22 iulie 1766 și se chema „Școala
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
a practica agricultura în condiții de secetă. Recensământul otoman din 1850 raportează 145 de arabi (0,9%) în Dobrogea, însă numărul lor a crescut simțitor după această dată. În 1861, geograful francez menționa faptul că în timpul călătoriei sale prin Peninsula Balcanică efectuată în anul 1854, una din aceste așezări, Arab-Köi, era deja abandonată, restul așezărilor bucurându-se însă de o oarecare prosperitate. În 1878 Dobrogea este divizată între România și Bulgaria, iar noua frontieră străbătea spațiul locuit de arabi. După această
Măgura, Constanța () [Corola-website/Science/301142_a_302471]
-
celor mai variate domenii floristice ca de pildă: elemente specifice Europei centrale (pădurile de fag), Europei răsăritene (stepele cu graminee), cele mediteranene (castanul comestibil, liliacul sălbatic) elemente din ținuturie sub carpatice (coniferele - molidul în special) precum și elemente din ținuturile Peninsulei Balcanice, câteva specii de stejari, cerul, gârnița. Alte specii se păstrează din vremurile glaciației cuaternare (afinul, jepii), îndeosebi în zona Padeșdar și pe Cornet. În mod cu totul deosebit, în imediata apropiere a vârfului Padeș, în zona Nădrag - Rușchița, se întind
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
est din 364 până la moartea sa. Născut la Cibalae (Pannonia), ca fiu al unui modest ofițer, optează pentru cariera armelor, fiind numit, după urcarea pe tron a fratelui său mai vârstnic Valentinian I, coîmpărat cu sarcina de a guverna provinciile balcanice și orientale. Este net inferior fratelui său din punct de vedere al calităților militare, politice și administrative. În politica internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
cucerită și Silistra. Așadar Balcanii, cu pozițiile strategice de la Dunăre și dinspre Serbia vasală, încăpuseră pe mâna otomanilor. Pericolul campaniilor de cucerire a Țării Românești și a posesiunilor ungare dinspre Serbia era tot mai iminent. Acțiunile lui Mircea în spațiul balcanic, cât și relațiile acestuia cu regele Ungariei și cu emirii anatolieni - care primejdiuiau poziția otomană încă nesigură pe teritoriul european - l-au făcut pe Baiazid să întreprindă o expediție personală de cucerire a Țării Românești, în primăvara lui 1395. Pentru
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
i (în sau "pacinacae", în ) au fost un popor seminomad turcofon originar din stepele Asiei Centrale. În veacul al IX-lea ei au populat nordul Mării Negre, iar în secolele al XI-lea-al XII-lea au pătruns în Peninsula Balcanică. În limba greacă (în sursele bizantine) erau cunoscuți ca "πατσινáκοι" = "Patzinaki", în limba turcă se numeau "beçenekler", "pecenekler", "pacanak", în limbile arabă și persană "Bjnak/Bjamak/Bajanak", în tibetană "Be-co-nag", în limba georgiană (gruzină) "Pacanak-i", în armeană "Badzinaghi", în limbile
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
lacului Krivoi. Expansiunea ulterioară în afara stepelor a dus la apariția unor culturi hibride, zise culturi „"kurganizate"” după termenul folosit de Marija Gimbutas, cum ar fi cultura amforelor globulare spre vest. Aceste culturi hibride sunt la originea emigrării protogrecilor spre Peninsula Balcanică și a culturii nomade indo-iraniene, spre est, în jurul anului 2500 î.Hr. Imposibilitatea lui J. P. Mallory de a demonstra migrarea indo-europeană spre vest a fost citată de lingvistul Kortland ca argument pentru a conchide că evidențele arheologice sunt inutile dincolo de
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
au servit în wehrmacht în timpul celui de-al doilea război mondial a fost variată. Astfel, printre voluntarii care au servit în armata germană se numărau germani, austrieci, olandezi, danezi, scandinavi, oameni din statele baltice, spanioli, portughezi, oameni din anumite țări balcanice (în special croați) și ruși. Rușii au luptat în două corpuri diferite de armată, etnicii ruși în Armata de Eliberare Rusă, iar cei originari din Rusia, dar de alte naționalități, în "Ostlegionen". Toate aceste forțe, reprezentând aproximativ 5% din totalul
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
rurale. Deși iobăgia a fost desființată, tensiunile revoluționare nu au scăzut, în ciuda bunelor intenții ale țarului. La sfârșitul deceniului al optulea al secolului al XIX-lea, Rusia și Imperiul Otoman s-au înfruntat în Balcani. Din 1875 până în 1877, criza balcanică s-a acutizat prin izbucnirea revoltelor antiotomane în diversele națiuni slave din zonă, rebeliuni apărate de Rusia și înăbușite cu duritate de Imperiul Otoman. Naționalismul rusesc a devenit un factor hotărâtor pentru sprijinirea luptei de eliberare națională a balcanicilor creștini-ortodocși
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
criza balcanică s-a acutizat prin izbucnirea revoltelor antiotomane în diversele națiuni slave din zonă, rebeliuni apărate de Rusia și înăbușite cu duritate de Imperiul Otoman. Naționalismul rusesc a devenit un factor hotărâtor pentru sprijinirea luptei de eliberare națională a balcanicilor creștini-ortodocși de sub jugul otoman, Bulgaria și Serbia ajungând să se bucure de un statut de protectorate ale Rusiei. În 1877, Rusia a intrat în război împotriva Imperiului Otoman. În aproape un an, turcii au fost nevoiți să ceară pacea. Diplomații
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
avut-o acest drum. Spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr. sub Darius I cel Mare Imperiul persan ajunge la maxima lui înflorire. În urma expediției din anii 514-512 î.Hr. împotriva sciților, el își extinde stăpânirea asupra unei părți din Peninsula Balcanică. Cyrus cucerise coastele estice ale Mediteranei, continuase și asigurase cucerirea părții sale sudice prin dominarea Egiptului. Darius cel Mare s-a pregătit timp de opt ani pentru această expediție. Probabil că planul său inițial era de a îi supune pe
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
împotriva perșilor. Darius a înțeles că această unire tribală reprezenta un pericol pentru campanie. Darius cel Mare a intrat fără probleme în Sciția, dar faptele sale din aceste locuri sunt învăluite în legende. Dominația persană asupra părții estice a Peninsulei Balcanice a durat 15 ani și a fost întreruptă de cucerirea insulelor Lemnos și Imbros. Expediția lui Darius în Peninsula Balcanică împotriva geților și sciților a fost un succes comparabil cu expediția lui Cambyses în Egipt. Planul lui Darius a fost
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
probleme în Sciția, dar faptele sale din aceste locuri sunt învăluite în legende. Dominația persană asupra părții estice a Peninsulei Balcanice a durat 15 ani și a fost întreruptă de cucerirea insulelor Lemnos și Imbros. Expediția lui Darius în Peninsula Balcanică împotriva geților și sciților a fost un succes comparabil cu expediția lui Cambyses în Egipt. Planul lui Darius a fost de a-i încorpora pe sciți în Imperiul persan. El a dorit deasemenea să cucerească Sciția și pentru că voia să
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
în care condițiile genetice ale vegetației se întrepătrund cu condițiile de relief edifice, topoclimatice.Este o floră luzurianta și un strat ierbaceu cu bogată reprezentare, mojoritatea speciilor făcând parte din grupul de elemente eurasiatice caracteristice pentru România, cu influențe mediteraneene , balcanice. Trăiesc aici specii de copaci și arbuști între care: fagul, salcâmul, cerul, garnița, gorunul, stejarul, carpentul, frasinul, platinul, arțarul, mesteacănul, cătina, alunul, castanul, sălcia, arinul, plopul, murul, liliacul, păducelul, rachița, șocul, coacăzul, zmeurul, porumbarul, măceșul. Dintre pomii livezilor trebuie menționați
Cocorova, Mehedinți () [Corola-website/Science/301601_a_302930]
-
Unirea, ridicat în 1934; un monument similar ridicat în piața centrală a orașului în 1921; cimitirul evreiesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, aflat în stradă Ștefan cel Mare; și monumentul eroilor Regimenului 10 Putna căzuți în al Doilea Război Balcanic din 1913, monument construit în 1914.
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
fauna este foarte bogată în diferite specii formând frumusețea stâncilor golașe și a pădurilor noastre care atrage pe mulți iubitori de escapade cinegetice, atât din țară cât și din străinătate. În zona alpină trăiește: vulturul bărbos, cinteza de munte, ciocârlia balcanică, găinușa de alun, cocoșul de munte, corbul de munte, corbul, potârnichea. Pe stâncile golașe ale zonei alpine, este întâlnită și vipera comună, șopârle de munte, tritonul, unele specii de fluturi, șoarecele alb alături de care uneori urcă și șobolanii. În pădurile
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
pe câmpul de luptă, răpus de gloanțe turcești; Tănase Ion a murit înecat în apa Vidinului lângă Nicopole, iar 21 s-au întors la căminele lor după sfârșitul războiului. Campania din 1913 de peste Dunăre, își are originea în învrăjbirea popoarelor balcanice: Bulgaria, Serbia și Grecia. După ce ele au adus un crâncen război în alianță pentru a înfrânge Turcia și a smulge cele din urmă ținuturi stăpânite pe nedrept, Bulgaria a trădat alianța cu Serbia și Grecia, intrând în luptă cu acestea
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
actualei comune Ostrov din județul Constanța. Se învecina la nord cu județele Ilfov și Ialomița, la est cu județele Constanța și Caliacra, iar la sud cu Bulgaria. Ca urmare a implicării României împotriva Bulgariei în cel de-al Doilea Război Balcanic, partea Cadrilaterului la nord de linia Turtucaia-Balcic este anexată de România în 1913, în ciuda criticilor unei părți a opoziției politice (de exemplu socialistul Constantin Dobrogeanu-Gherea), care aprecia că aceast act îi va crea României un nou și înverșunat inamic pe
Județul Durostor (interbelic) () [Corola-website/Science/300758_a_302087]
-
la catolicism, în timp ce altă parte a trecut peste Dunăre sub Jonas. Deja în secolul al XI-lea au avut lupte cu bizantinii și cu ungurii, vecinii lor, conflicte care continuă mai ales cu bizantinii și în secolul următor. În timpul românilor balcanici Asănești, cumanii au luat parte, ca aliați ai românilor și bulgarilor, la luptele acestora împotriva bizantinilor. În cele din urmă, după ce au fost înfrânți si decimati de mongoli în bătălia de la Kalka, cumanii s-au apropiat mai mult de unguri
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
Bulgarii au făcut din istoria cetății o legendă patriotică al cărei tragic deznodământ este sinuciderea celor 40 de fecioare (legendă întâlnită deasemenea la sârbi și la greci). Ca urmare a implicării României împotriva Bulgariei în cel de-al Doilea Război Balcanic, partea Cadrilaterului la nord de linia Turtucaia-Balcic este anexată de România în 1913, în ciuda criticilor unei părți a opoziției politice (de exemplu socialistul Constantin Dobrogeanu-Gherea), care aprecia că aceast act îi va crea României un nou și înverșunat inamic pe
Județul Caliacra (interbelic) () [Corola-website/Science/300778_a_302107]
-
unor animatori. După 23 august 1944, odată cu instaurarea regimului comunist acest sport începe să aibă caracter de masă, ca de altfel majoritatea activităților sportive din acea vreme. Sunt organizate campionate republicane (începând cu anul 1947), se participa la primele Jocuri Balcanice (1946), sunt organizate anual campionate școlare și universitare, precum și festivaluri de minibaschet pentru copii. Dintre performanțele României pe plan internațional menționăm clasarea de 3 ori pe locul IV la Campionatele Feminine Europene (1964, 1966, 1968) și de două ori pe
Baschet () [Corola-website/Science/300780_a_302109]
-
s-a păstrat nimic. Localitatea Bragadiru s-a mărit considerabil după primul război mondial, prin asimilarea satului Roiba ce se înfiripase în partea sa de sud. Comuna Bragadiru a dat trei eroi în Războiul de Independență, patru eroi în Războiul Balcanic din 1913 și un număr de 164 eroi în Primul Război Mondial, numele lor fiind înscrise pe monumentul din curtea bisericii. În cel de-al Doilea Război Mondial tributul de sânge al comunei Bragadiru a fost de 118 eroi. Este
Comuna Bragadiru, Teleorman () [Corola-website/Science/301786_a_303115]
-
cea mai mare parte pe o înălțime de 5 - 10m. Atrage atenția, ca element arhitectonic deosebit, bastionul porții principale, de origine orientală, cu arcadă dublă, întâlnită frecvent în evul mediu și utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanică dar și în Țările Române la Cetatea Neamțului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeș și la bisericile moldovenești ctitorite de Ștefan cel Mare. În urma studierii portulanelor din secolele XIII - XIV, localitatea care apare sub numele de "Bambola" sau "Pampolo" a
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
românilor", vol. I, Cap. ˝Dacoromanii apoi românii în timpul migrațiilor˝, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, 177-188; D. Macrea, Circulația cuvintelor în limba română, Sibiu, 1942; Iorgu Iordan, "Toponimia românească", București, 1963; I.I. Russu, "Etnogeneza românilor", cap. IV - ˝Limba română, limbile balcanice și substratul˝, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981; K. Sanfeld, "Linvistique Balcanique, Problèmes et résultats", Paris, 1932; Gr. Nandriș, ˝The earliest contacts between Slavs and Roumanians˝, în The Slavonic and East European Review, XVIII, 1939, 142-154; Precizări importante la: Gheorghe
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
ani mai târziu, în anul 400 hunii conduși de Uldin reapar la Dunărea de Jos, traversează fluviul și se implică de partea romanilor în luptele cu goții lui Gainas, stabiliți în anul 376, cu asentimentul împăratului Valens (364-378), în Peninsula Balcanică. Concomitent cu începutul guvernării lui Theodossius cel Mare (408-450), Imperiul Roman de Est devine ținta favorită a atacurilor hunice. O primă invazie se produce în anul 408 la Dunărea de Jos, cu care ocazie este atacată și ocupată fortificația Castra
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]