5,418 matches
-
au spus banalități, Andrei Vlădescu nu era atent decât la vocea ei moale, accentul de unguroaică ce-și găsea cu greutate vorbele. Au ajuns lângă o clădire mare și urâtă, ca o cutie de chibrituri, cu ferestre mici și fără balcoane. Mai încolo se profilau în tulburarea nopții coșurile unei fabrici. „E târziu, nu te pot primi într-o vizită. Poate ne vedem mâine“, i-a zis. A doua zi a înțeles din povestirea ei dezlânată că e vânzătoare la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părticică, și numai în felul ăsta am ajuns aici. Sau ai vrea să mă las copleșită de amintirea unor sentimente pentru tine și să... Nu vreau, înțelegi?“ Se ridicase și mergea de la sofa la birou și la ușa deschisă a balconului, repede și unduindu-și nervos clinurile fustei. Își împreunase mâinile în dreptul sânilor, cum făcea întotdeauna când era agitată. Se uita o clipă la Andrei Vlădescu și își relua mersul, vorbind. Nu mai era distantă și apa aceea de mulțumire de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
faci un lucru decât dacă vrei și îți e plăcut, nu pentru că ești rugată. Dar acum te rog“. Ea continua să scuture din cap privindu-l și trăgând adânc din țigară, apoi s-a întors brusc spre ușa deschisă a balconului, în timp ce spunea, gâfâit și aproape strigând: „Nu, nu, nu! Te rog, încetează. Te implor, încetează! Nu vreau să mai vorbești, nu vreau să te mai aud vorbind despre asta, pentru că nu se va schimba nimic. Nu vreau să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se pieptene privindu-se atent în oglindă, apoi a scos dintr-un sertăraș o sticluță cu ojă, uitându-se lung la ea. Andrei Vlădescu se plimba prin încăpere, cu mâinile la spate, s-a oprit în dreptul ușii deschise a balconului, urmărind perechile care treceau pe stradă. Voia să vorbească și nu era în stare. Simțea cum alunecă, cum se prăbușește departe de toate lucrurile din jur, indiferente și inutile, exact cum simțise cu câteva seri mai înainte. Asta-i disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiștocul de țigară, Își luă pușca și ieși din salon, făcînd cu degetul un semn amenințător spre Jim. Mulțumit să rămînă singur, Jim se dădu imediat jos din pat. Pe fereastră, putea vedea un grup de orfani chinezi convalescenți pe balconul aripii adiacente. În cămășile lor de noapte europene - ca și a lui Jim, donate de către o organizație franceză de caritate - Își petreceau ziua uitîndu-se la el. O scară de incendiu din fier lega cele două aripi și era blocată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Petrel. Ferestrele salonelor care dădeau spre pasarelă fuseseră vopsite În negru, pentru camuflaj. Sub privirile mirate ale orfanilor, străbătu pasarela, Înconjurînd aripa clădirii. Ușa din spate a salonului era Închisă, dar cînd apăsă pe clanță, copiii chinezi se ascunseră În balconul lor. Un soldat japonez era pe acoperiș, strigînd În jos, În spațiul dintre aripile clădirii. Soldați cu baionete la armă alergau prin curtea spitalului, iar o motocicletă cu ataș intră pe poartă. Jim auzi zgomote de bocanci și puști izbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nimfe despuiate. În prima săptămînă, Jim a fost liber să vină și să plece cînd voia. Își Înghesuia bicicleta În lift, urca la etajul șapte și intra În apartamentul familiei Maxted printr-un geam deschis, cu plasă de țînțari, de pe balconul servitorilor. Ușa din față avea vizor și un set complex de Încuietori electrice, căci domnul Maxted, membru important al Societății de Prietenie cu China pro-Chiang, o organizație a oamenilor de afaceri locali, fusese odată victima unei Încercări de asasinat. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mînă, așa cum nu i se mai Întîmplase niciodată, și nu putea să fie atent la nimic. În ciuda tuturor acestor lucruri, Jim reuși să-și repare bicicleta. Deșurubă roata din față și Îndreptă spițele Îndoindu-le de bara de fier a balconului. Încercă bicicleta În camera de zi și apoi luă liftul pînă jos În hol. CÎnd trecu pe Avenue Foch, observă că Shanghai-ul se schimbase. Mii de soldați japonezi patrulau pe străzi. Pe principalele bulevarde fuseseră ridicate posturi de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
plasă nici o pasăre. Cei doi japonezi se opriseră lîngă gardul de sîrmă și se uitau la clădirile abandonate care se Întindeau În afara perimetrului lagărului Lunghua, spre nord-vest. LÎngă ei, În interiorul lagărului, se afla scheletul dărîmat al sălii de Întrunire, cu balconul curbat deschis spre cer. În locul acesta fusese un colegiu de pregătire a profesorilor, bombardat și invadat În timpul luptelor din jurul aerodromului Lunghua, În 1937. Clădirile distruse, aflate cel mai aproape aeroport, nu fuseseră incluse În lagăr, și tocmai aici, În pătratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apreciindu-și inerția, Jim stătea culcat lîngă cursă. Un avion se ridica de pe aeroportul Lunghua, profilîndu-se clar pe fațadele galbene ale apartamentelor din concesiunea franceză, dar Jim ignoră avionul. Soldatul de lîngă Kimura striga la copiii care se jucau În balconul sălii de Întrunire. Kimura se Întorcea spre Îngrăditura de sîrmă. Cerceta suprafața canalului și mănunchiurile de trestie de zahăr sălbatică. Rațiile sărăcăcioase din anul precedent - paznicii japonezi fiind aproape la fel de prost hrăniți ca și deținuții lor britanici și americani - topiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe o treaptă. Aerul cald Îi flutură bucățile zdrențuite ale cămășii, intră În lumea liniștitoare a lagărului. 23 Raidul aerian În drum spre spital, Jim se opri să-și facă temele În sala de Întrunire ruinată. De la ultimul rînd de balcoane, putea nu numai să observe cursele de fazani de dincolo de sîrma ghimpată, ci și să se pună la curent cu orice nouă activitate de pe aerodromul Lunghua. Scara ce ducea la balcoane era parțial blocată de bucățile de tencuială căzute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În sala de Întrunire ruinată. De la ultimul rînd de balcoane, putea nu numai să observe cursele de fazani de dincolo de sîrma ghimpată, ci și să se pună la curent cu orice nouă activitate de pe aerodromul Lunghua. Scara ce ducea la balcoane era parțial blocată de bucățile de tencuială căzute din acoperiș, dar Jim se strecură printr-o crăpătură Îngustă, bătătorită de copiii din lagăr. Urcă scara și se așeză pe treapta de ciment care forma primul rînd de balcoane. Cu manualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ducea la balcoane era parțial blocată de bucățile de tencuială căzute din acoperiș, dar Jim se strecură printr-o crăpătură Îngustă, bătătorită de copiii din lagăr. Urcă scara și se așeză pe treapta de ciment care forma primul rînd de balcoane. Cu manualul sprijinit pe genunchi, savură pe Îndelete cel de-al doilea cartof. Sub el, arcada avanscenei fusese bombardată și transformată Îmtr-o grămadă de moloz și grinzi de fier, iar peisajul expus acum vederii semăna cu o panoramă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acela englez care să se plimbe spre avioanele parcate, japonezii nici n-ar fi remarcat vreodată echipa de lucru. Aviatorii Îl fascinau pe Jim cu mult mai mult decît armura kendo a soldatului Kimura. În fiecare zi, cînd stătea În balconul sălii de Întrunire sau Îl ajuta pe doctorul Ransome În grădina de zarzavat a spitalului, Îi urmărea pe piloți În costumele lor largi de zbor, făcînd ultimele verificări Înainte de a se urca În cabină. Mai presus de toate, Jim Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca niște pensionari de azil pe treptele barăcilor, se Împingeau pe uși, mamele se aplecau peste ferestrele de la parter și Își puneau copiii la adăpost. Într-un minut, lagărul rămase pustiu, lăsîndu-l pe Jim să conducă singur raidul aerian din balconul sălii de Întrunire. Ascultă atent, suspectînd deja o alarmă falsă. Raidul aerian venea mai devreme cu fiecare zi, pe măsură ce americanii Își mutau bazele mai aproape peste Pacific și peste teritoriul Chinei. Japonezii erau acum atît de agitați, Încît săreau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi vrut să ardă moartea de pe cîmpurile lui. Jim se gîndea cu tristețe la acei piloți americani care muriseră legați În curelele parașutelor lor, sub ochii unui caporal japonez cu un revolver Mauser și ai unui băiat englez, ascuns În balconul acestei clădiri În ruină. Totuși, sfîrșitul lor Îi amintea lui Jim de sfîrșitul lui propriu, la care se gîndise În secret Încă de la sosirea lui la Lunghua. Saluta raidurile aeriene, zgomotul avioanelor Mustang cînd treceau peste lagăr, mirosul de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîni manualul de latină, tremurînd de o foame secretă pe care știa că războiul o va satisface din plin. 24 Spitalul — Jim...! Ești acolo sus...? Ai fost rănit...? Doctorul Ransome stătea În mijlocul dărîmăturilor, pe podeaua sălii de Întrunire, strigînd spre balcon. Fugise tot drumul de la Blocul D, iar plămînii Îi hîrÎiau În piept. Anii de la Lunghua Îl făcuseră să pară mai Înalt, dar oasele lui mari erau ținute laolaltă doar de o țesătură de tendoane. Deasupra bărbii roșcate, singurul lui ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
arzînd al pilotului american plutea Încă peste cîmpurile goale, dar hotărî să nu-i vorbească doctorului Ransome despre această iluzie optică. Sirena de Încetare a stării de alarmă urla din pagodă, semnal reluat de claxonul de la casa paznicilor. Jim părăsi balconul și se strecură În jos pe scară. — SÎnt aici, doctore Ransome. Cred că era să fiu omorît. A murit cineva? — Să sperăm că nu. Doctorul Ransome se aplecă peste balustradă și Își scutură praful din barbă cu pălăria de hamali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
păstra iluzia că războiul va dura la infinit. Cu revista Reader’s Digest În mînă, Jim se așeză pe treptele de la intrarea Blocului E. Se uită cu ochii mijiți la soare, abținîndu-se să răsfoiască paginile. Grupuri de deținuți stăteau pe balcoane, după masă. Umbra dintre stîlpi era rezervată celor bolnavi, care stăteau pe vine, ca familiile de cerșetori la intrările blocurilor de birouri din spatele Bund-ului la Shanghai. LÎngă Jim stătea un tînăr care fusese șef de etaj la magazinul universal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
toată lumea din Lunghua. În toată luna iulie, atacurile aeriene ale americanilor fuseseră aproape neîntrerupte. Valuri de avioane Mustang și Lightning zburau dinspre bazele aeriene din Okinawa, bombardînd aeroporturile din jurul Shanghai-ului, atacînd forțele japoneze concentrate la gurile rîului Yangtze. Din balconul sălii de Întrunire aflate În ruină, Jim fu martorul distrugerii mașinii de război japoneze, de parcă ar fi urmărit un film de război din balconul Teatrului Cathay. Casele cu etaje din concesiunea franceză erau ascunse de sute de coloane de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din Okinawa, bombardînd aeroporturile din jurul Shanghai-ului, atacînd forțele japoneze concentrate la gurile rîului Yangtze. Din balconul sălii de Întrunire aflate În ruină, Jim fu martorul distrugerii mașinii de război japoneze, de parcă ar fi urmărit un film de război din balconul Teatrului Cathay. Casele cu etaje din concesiunea franceză erau ascunse de sute de coloane de fum care se ridicau din camioanele și mașinile cu muniții În flăcări. Temîndu-se de avioanele Mustang, convoaiele japoneze se deplasau doar după lăsarea serii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ziua, Jim fu derutat de vizibila prăbușire a ordinii În lagăr. Nu voia să creadă că războiul se terminase. Se strecură prin gard și rămase cîteva minute lîngă cursele pentru fazani, apoi se Întoarse În lagăr și stătu singur În balconul sălii de Întrunire. În cele din urmă, adunîndu-și forțele, se duse să-l caute pe Basie. Dar marinarii americani nu-și mai primeau vizitatoarele și baricadaseră ușile dormitoarelor. Basie Îl strigă pe Jim, atrăgîndu-i atenția să nu părăsească lagărul. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se opri sub coada unui avion Zero. Prin aripile lui creștea trestie de zahăr sălbatică. Loviturile de tun arseseră Învelișul de metal al lonjeroanelor fuselajului, dar nacela ruginită mai avea Încă toată magia acelor aparate pe care le urmărise de la balconul sălii de Întrunire, decolînd de pe pista la a cărei construcție ajutase și el. Jim atinse giruetele cu aripioare ale motorului radial și Își plimbă mîna de-a lungul profilului deformat al elicei. Glycolul se prelinsese din radiatorul uleiului de răcire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trupul său supraviețuise. Dacă sufletul lui nu fusese În stare să scape și murise În el, nu cumva, hrănindu-și trupul, se va umfla precum cadavrele din spital? GÎndindu-se la ultima lui noapte pe stadionul Nantao, Jim se așeză În balconul sălii de Întrunire. După-amiază tîrziu, un negustor chinez sosi la poarta lagărului, Însoțit de trei hamali. Cărau vase de ceramică pline cu vin de orez, atîrnate pe juguri de bambus ținute În spate. Jim urmări schimbul de bunuri desfășurîndu-se În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hamali, cu balotul de mătase roșie, englezii fură curînd beți. Jim decise să nu se Întoarcă În seara aceea În casa paznicilor. Trupul alb al locotenentului Price străluci În Înserare, arsurile de țigară de pe piept fiind inflamate de vin. De la balcon, Jim privi peste aeroportul Lunghua. Deschise cu grijă cutia de Spam. Ce păcat că doctorul Ransome nu o va Împărți cu el. CÎnd duse la gură carnea caldă, se gîndi la cadavrele din spital. Nu fusese șocat la vederea prizonierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]