7,814 matches
-
Văd, spune bărbatul pe un ton relaxat. Clarissa pare foarte deranjată. Ce ghinion pe ea că jocul ei de-a intimidarea a fost întrerupt. Râd în sinea mea. Așa-i trebuie. Păi, îmi cer scuze, trebuie să-i duc dulciurile bietului copil. Probabil crede că m-am dus și m-am aruncat din avion. Bărbatul râde zgomotos, și eu sunt uimită. Nu a fost așa de amuzant. Întinde mâna. —Norman Levins, spune el strângându-mi ferm mâna. Ești o fată încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-i spun. N-ai cum să te achiți ușor de o treabă ca asta. —Debbie, spun trăgând adânc aer în piept. Donald se întâlnește cu altcineva. De-abia pot să mă uit la fața ei, care rămâne surprinzător de inexpresivă. Biata fată a intrat clar în stare de șoc. Știu exact cum se simte. De fapt, sunt sigură că și eu arătam la fel în seara când Tim s-a despărțit de mine la telefon. Și poate arătam așa și aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
holului se deschid cu precizie elvețiană și din el iese Graham Hillingdon, șeful cel mare, plus directorul general și Încă alte șase persoane din conducere, cu toții puși la patru ace, În costume scumpe, Închise la culoare. — Gata ! șuieră Cyril spre bieții oameni de serviciu din hol. Duceți-vă ! Lăsați-le ! Noi rămânem toate trei holbându-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai târziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
înăbușit al trenului, care numai acasă în simulator mă adormea. Da’ ce faci, Tudoruț, mă trezea din legănare glasul ciudat al bunicii; chiar începusem, cu fața în puiul de pernă, să salt în ritmul trenului, ce putea să-și închipuie biata bunică-mea decât că mă masturbam? În București dorm în același pat, „moștenit“ de la Brașov după moartea ei, mă scol în tăria nopții să scriu, șezând tot pe marginea patului, cu picioarele goale pe-un covor tot de la Brașov - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
domnișoare Kutomi, apoi se îndepărtează, iar eu conversez cum mă pricep mai bine, deși se pare că toată lume pare să creadă că sunt o prietenă apropiată de‑a prințului William. — Spuneți‑mi, zice doamna Parker curioasă, cum se simte bietul băiat după... marea pierdere pe care a suferit‑o? mă întreabă, în șoaptă. — Băiatul ăsta are noblețea în sânge, spune domnul Wunsch cu înfocare. Tinerii de azi au multe de învățat de la el. Spuneți‑mi, se gândește la o carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
drèguț unul lângè altul așteptând drèguța moarte care, drèguțè cu noi, ne-ar lua aproape deodatè că sè fim și în drèguța nemurire tot împreunè, asta în cel mai drèguț caz! pentru cè aș putea s-o fac nefericitè pe biată fatè care, sensibilè și plinè de solicitudine fațè de soțul ei, ar crede cè ea e de vinè și atunci s-ar strèdui mai mult stricând totul din exces de zel matrimonial, Aș fi curios dacè ea și-a imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
major dacè sè scriu în declarație despre AnM și despre natura relației ei extraconjugale cu mine, dar, deocamdatè, tac și aștept, n-aș vrea sè-l întrerup din nou de la numèratul chitanțelor, dupè întrebarea cu buletinul și cu numèrul de la casè bietul om a trebuit s-o ia din nou de la capèt cu numèrètoarea, Timpul trece, Corina mè așteaptè, copilul îl așteaptè pe Moș Crèciun, ar fi bine sè-i dau un telefon ca s-o anunț cè voi întârzia, îmi caut telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
stau eu că sè-mi scriu declarația, la un moment dat, potrivit felului ciudat în care bețivul și-a dat capul pe spate că sè-l vadè, acesta dând semne cè s-ar fi cocoțat, undeva sus, pe tavan, râzându-și de bietul om, Stai! Nemernicule! Unde fugi? Stai! articuleazè cu greu bețivul, smucindu-se din mâinile tènèrului aghiotant, Dupè toate aparențele disputa lui cu interlocutorul nevèzut a ajuns la un moment critic deoarece cetèțeanul, cuprins subit de furie, se avântè vijelios înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
el, nu vezi ce pantofi lucioși are? Nu vezi ce haină scumpă? — Un impostor, vedeți-vă de treabă! — Al cui ești? Ce cauți la noi? — Al cui ești, răspunde? — Sssst! Lăsați-l să plece! Nu vedeți? E de la Securitate! — Un biet nebun! Uite În ce hal arată! Un biet nebun, scăpat de la balamuc! Un nebun periculos — Feriți-vă, eu v-am spus al cui e! — L-au trimis aici să ne Încerce! Vrea s-audă ce zicem, ce vorbim, ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vezi ce haină scumpă? — Un impostor, vedeți-vă de treabă! — Al cui ești? Ce cauți la noi? — Al cui ești, răspunde? — Sssst! Lăsați-l să plece! Nu vedeți? E de la Securitate! — Un biet nebun! Uite În ce hal arată! Un biet nebun, scăpat de la balamuc! Un nebun periculos — Feriți-vă, eu v-am spus al cui e! — L-au trimis aici să ne Încerce! Vrea s-audă ce zicem, ce vorbim, ca să ne spună! — Sssssst! Noi n-avem rude dincolo, străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această limbă de nerecunoscut, stricată, stâlcită, vulgară... În ce hal au adus biata limbă, la fel ca și biata, sălbăticita lor țară! A lor, țara, a lor. Nu a lui, nu... E țara care a fost a noastră, dar nu mai e a nimănui... Ar putea să Îi răspundă asta Christei, dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această limbă de nerecunoscut, stricată, stâlcită, vulgară... În ce hal au adus biata limbă, la fel ca și biata, sălbăticita lor țară! A lor, țara, a lor. Nu a lui, nu... E țara care a fost a noastră, dar nu mai e a nimănui... Ar putea să Îi răspundă asta Christei, dar, dacă ar sta să-i povestească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și absent tot drumul. Inexplicabil pentru ea, vocea lui s-a Înmuiat dintr-odată. * — ...Greaca veche și latina au fost În adolescență colacul meu de salvare! Visam să dau diferențele la liceu și să ajung profesor de greacă și latină. Bietul meu tată, nu ți-am povestit asta niciodată, draga mea, mă obligase să merg la școala de preoți pentru că acolo nu se plăteau taxe... -- Mi-ai povestit tu vreodată ceva din viața ta de acolo? Îți povestesc acum, uite... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Albă, Pantelimon, Berceni sau oricare dintre noile și frumoasele noastre cartiere din glorioasa noastră patrie. Profit de faptul că ceilalți s-au cărat ca să mă lăfăi pe canapeaua extensibilă, acoperită de cerga roșie care pișcă, ultimul snobism de căcat al bieților mei părinți, care tot Încearcă, fără șanse, să se racordeze la moda de doi lei a clasei de mijloc bucureștene, din acest glorios sfârșit de secol comunist. Dar n-am stare și mă foiesc prin sufragerie - cum Îi spune, inadecvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am mai spus! A crescut din mila familiei! Au pus mână de la mână toți să Îl dea la școală. — Tatăl i-a murit pe front Înainte ca el să se nască! Mama l-a crescut singură, dintr-o leafă de biată institutoare, care n-avea cum să-i ajungă pentru taxe, școli, lux! — Greșeala mamei lui a fost că a refuzat să-și refacă viața! El, la prima ocazie, a abandonat-o! — Mama lui a murit la naștere. — Mama lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
n-are nicăieri alte rude! ! — La vârsta lui, te asigur eu că Îți este greu oriunde! — Gândește-te că e singur pe lume! — Gândește-te, la vârsta, la banii, la situația lui, gândește-te că e singur pe lume! * Un biet orfan de 67-77-87-107 ani, la care se repeziseră, care mai de care, să Îl adopte, gata să facă incesturi, testamente false, delațiuni, crime, crize de isterie, pentru el! Puteai să fi stat și În cap, tot nu găseai una sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vorbind, se vede că nu prea avea obișnuința să scoată două vorbe... * Râsul ironic al Christei. — ...Stângaci, stângaci, dar perseverent! Pentru că lingurile lui, din geamantanul greu, cu care te-ai căptușit acolo, vor ajunge În bucătăria noastră! Și avea dreptate, bietul inginer de păduri, setul lui de bucătărie e muzeistic, un asemenea model arhaic Îl găsești doar la târgurile speciale! Ultima generație de meșteri folclorici, fără urmași!... De el râd oare, râzând de lumea arhaică din care a ieșit? Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stă lângă, ptiu... — De ce să-i fie rușine? Stă o zi și profită o viață Întreagă! E mai bine cum tragem noi mâța de coadă? Și, ca și când nu era de-ajuns, după ce a Înghițit prețiosul Rudotel, l-am văzut pe bietul babac ducându-se direct spre Înaltul oaspete și - incredibil, incredibil, incredibil! - spunându-i: — ...Vere Traiane... Și pe urmă, Îngrozit de ce vedea pe fața Musafirului și amintindu-și, ca totdeauna, prea târziu sfaturile Casandrei, s-a corectat: — Domnule Manu... dragă domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Antonio. — Nu prea te văd În stare! Mai ales când o să vină nota de platăla restaurant! râde Giulia. Râde și profesorul, Christa zâmbește, dar tortul? Întreabă. Când vine tortul? * — ...Banii de acolo au valoare doar În lumea lor! Și cum bietul Victor, din ce mi-a spus, nu a ieșit niciodată din țara aceea... — După Întâlnirea cu tine Însă, nu-i exclus să aibă ocazia să iasă! insistă, strepezit, Christa. —Și ce ar fi rău În asta? După o viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În somn, să urli În somn fără glas. Și atunci, toți acei ani n-au fost decât un vis? Un vis, ce altceva ai vrea să fie. * — Nu de plăcut e vorba, cum ar fi putut să-mi placă acei bieți oamenii care mi-au defilat prin față la sosirea În aeroport, prost Îmbrăcați, stângaci, egal de necunoscuți? Cât despre Întâlnirea cu ei, a fost total lipsită de afecțiune! Mult mai caldă este o conferință a noastră, care Îmi dă prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
unde se servește masa! Noi n-avem ce să-ți dăm, Îl sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul continuă să se țină cu Încăpățânare după ei. — Du-te odată, dacă ți se spune! Hai, pleacă! Christa clatină din cap, dezaprobator. — Bietul porumbel! De ce te răstești așa la el? —Porumbel? Asta mai e porumbel?! Uită-te În ce hal a ajuns! De gras și de greoice este, nici să zboare nu mai poate, se lovește cu aripile de pietriș!! Îmi amintește oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-și greutatea de pe un picior pe altul. Stă pe loc și-l privește Încântată cum se Îndreaptă spre locul bine știut, legănându-se greoi, ca o găină prea domesticită. — Nu Înțeleg de ce a putut să te enerveze! Ai făcut din bietul porumbel, inofensiv, metafora nemulțumirilor față de cei din țara ta? — Ți-am mai spus că aceea nu este țara mea. Și nu sunt enervat, deși recunosc că acest porumbel degenerat Îmi stârnește o senzație neplăcută... o mică repulsie. —Degenerat? De ce? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și pe urmă m-a amuzat, am Început să o simt ca pe o corvoadă. Mă exaspera și când Îi vedeam scormonindu-și buzunarele după o bucățică de hârtie, după un pix cu mina uscată sau Întorcându-și pe dos bietele poșete Îndelung purtate, ca să găsească ceva pe care să noteze numărul de telefon, ca să mi-l dea. Acolo, cărțile de vizită sunt o ciudățenie. Iar la un moment dat, când am estimat lumea rămasă În sală și timpul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sau savurând vinul, Ienăchiță își deșertase, pe îndelete, tot necazul. Renunțase la tabieturile lui de mare boier, demisionase din funcția de la curte și acceptase de bună voie surghiunul, preferând să stea cât mai departe de Nicolae Mavrogheni, domnitorul țării Românești. „Biata țară! A ajuns pe mâna unui pescar analfabet din Paros. Un prost care abia silabisește limba românească și nu pricepe o boabă din nici o limbă, nici măcar din cea natală. Habar n-are de rânduielile Fanarului și nici de cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lăsau cu totul induși în eroare de vocea, de gestul, de expresia lui. Numai că, după un moment în care el își savura succesul, Alecu izbucnea în hohote de râs și își bătea joc cu cele mai usturătoare vorbe de bieții spectatori creduli. ― Sfinte Dumnezeule, șopti iar clucereasa Elenca, nu mă arunca în același coșmar! Nu lăsa demonul să-mi răpească băiatul! N-aș mai putea să în... Văzu deodată sania oprită în fața porții. Recunoscu vizitiul. Dar sania era goală. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]