6,134 matches
-
Leon Kalustian, Cora Irineu, Felix Aderca, Ioachim Botez, Octav Onicescu ș.a. Ioachim Botez Îi introduce porecla Tătoiu În Vistier de noapte și-l amintește pe fiul său, Puiu (Alexandru), În Belferi elevi. Despre „Trufașul meu prieten“, cum Îl gratulează, Ioachim Botez reține: „E o faptă slăvită să știi să mănânci o tuslama fierbinte, s-asculți o chiulaba la țambal și să rupi un corsaj de pe o femee așa cum dezghioci frunzele unui porumb de lapte, zice adesea Tătoi.“ Iată cine a fost
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în Ungaria, și apoi la Loșanț <?>, în Cehoslovacia, de unde mă înapoiez în 15 Martie 1945". În decembrie 1945 se căsătorește cu Maria (Marcela) Tudor, o farmacistă din Constanța, cu care va avea doi copii, pe care a ținut să-i boteze greco-catolici. "În Februarie 1946 sunt numit comandant secund pentru E.C.P. la o mare unitate, Comandamentul Depozitelor Aeronautice București 2. Îmi fac serviciul în această calitate până când, în mai, nu mai pot rezista din cauza bolii și sunt trimis la sanatoriu la
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
grație 1937, i-au pus numele Vlad; la un an după el s-a ivit pe lume alt băiat și i-au spus Victor; în fine, eu, mezinul, am apărut în timpul războiului, în ’43, și s-au gândit să mă boteze și pe mine tot cu un nume care să aibă în față litera V. Le-au venit în minte nume ca Vasile, Valentin, dar nu le-au plăcut. Numele de Veniamin l-au fixat luând un calendar ortodox și hotărând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am văzut-o: nu numai că nu mușcă pe nimeni, dar se lasă călărit cu îngăduință și chiar cu un fel de generozitate câinească evidentă de două mâțe din vecini (botezate de mine Pisicoi unu și doi), care-și fac culcuș pe spinarea lui, și se lasă tăvălit, hărtănit de un puști haios, tot de prin vecini, căruia eu îi zic Fiorosu. Acesta nu numără mai mult de patru ani, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am plecat dintre cei vii. Lazarus are înfățișarea unui om obișnuit, pare un băiat de optsprezece-douăzeci de ani, seamănă ca două picături de apă cu fratele meu Victor, atâta doar că are aripi. Lazarus sau Victor Doi, cum l-am botezat eu instantaneu în sinea mea, explică simplu situația. Rana o să-i treacă, dacă o să stea în repaus câteva ceasuri, îi e de-ajuns. E venit din cer, misiunea lui e să aducă și să păzească o cărticică numită cartea vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
grație 1937, i-au pus numele Vlad; la un an după el s-a ivit pe lume alt băiat și i-au spus Victor; în fine, eu, mezinul, am apărut în timpul războiului, în ’43, și s-au gândit să mă boteze și pe mine tot cu un nume care să aibă în față litera V. Le-au venit în minte nume ca Vasile, Valentin, dar nu le-au plăcut. Numele de Veniamin l-au fixat luând un calendar ortodox și hotărând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vizitând, închinându-vă la mănăstirile noastre, care vorbesc de dragostea omului față de om, de legea parohială, pentru că suntem gloata preoțimii. Aceștia ne sunt părinții duhovnicești. Cei din mănăstire vin mai târziu. Ei culeg roadele preoților de mir care ne-au botezat și ne-au crescut și ne-au dat această educație divină, să ne facă, să ne aducă în această stare și pe această cale. Deci, vă mulțumim și vă dorim o petrecere plăcută de zidire sufletească pe această parte a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a Întîmplat și Într-un articol intitulat „O privire asupra malurilor fluviului uriaș“, publicat tot În Panama, pe 22 noiembrie 1953, deși În acesta Che a pus accentul mai mult pe experiență, descriindu-și călătoria cu pluta pe Amazon. Pluta, botezată cu umor Mambo-Tango - așa Încît să nu fie considerați fanatici ai acestuia din urmă - le-a permis lui Che și Alberto, cu multă muncă și Înfruntînd pericole numeroase, să afle cîte ceva despre condițiile grele În care-și duc viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de animale. Fără preoție, lumea devine o turmă de fiare sălbatice. Cum e de trebuință să fie părinți, pentru a scoate copiii din pelinci, a-i spăla, și a-i pune în picioare oameni, așa e de trebuință preotul; el botează, el nutrește sufletele cu hrană cerească, el căsătorește, el curăță prin spovadă, el e totul în viața sufletească cum tatăl e totul în viața trupească. Despre dânsul vorbește Isus oamenilor din toate timpurile și le dă porunca pe care a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ioan Butnaru (Viața, nr. 9, septembrie 1938) 8. PR. IOSIF CELANTE autobiografie M-am născut din părinții Const. Celante și Argia Baroli de origine italieni, în ziua de 16 februarie 1910, în com. Băsești, sat Câmpeni, jud. Bacău. Am fost botezat în parohia Pustiana la câteva zile. După doi ani de la nașterea mea, părinții s-au mutat în orașul Bacău unde tatăl meu a intrat în serviciu ca mecanic la uzina electrică a acestui oraș, situată în cartierul Gherăiești. Primii ani
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
com. Faraoani, Valea Mare, în anul 1915, la 25 martie din părinții Ianoș și Anița, țărani agricultori, neavând teren suficient, fiind obligați să închirieze teren în parte de la moșierul Mt. Fodor. Familia fiind compusă din 8 copii, eu fiind ultimul, botezați în religia romano-catolică. După grădiniță am fost dat la școala primară din Valea Mare (1922-1926) absolvind 4 clase primare sub conducerea lui Ivan V. Menciu, om cu înalte calități umane și naționale. În 1926-1928 am urmat școala de cantori la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Mihai începea să ne spună, cum la Bacău a stat o iarnă la securitate fără foc, fără sticlă la geam și acoperindu-se numai cu o pătură ruptă. Cum de aici a fost dus în lanțuri la Jilava, unde a botezat pe un ateu care dorea să devină creștin și care la scurt timp a și murit împăcat cu Dumnezeu. Tot el mai povestea cum a fost bătut cu bice până la sânge și i-a trebuit o lună de zile până
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un timp destul de lung, Mihai a avut surpriza să găsească și un cățel - pui de grifon, ce se pripășise între timp. Îmi amintesc cu delicii de mutra pe care a făcut-o atunci când își dădu seama că pe cățel îl botezasem „țumpi“... Până la urmă, episodul „țumpi“ s-a încheiat cam așa: înnebunit de gelozia mea pe de-o parte și de constanța neabătută a lui țumpi pe de alta, Mihai a încercat să ne împingă pe unul în brațele celuilalt. Dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un numitor comun! Prin urmare, comedia mea să fie povestea unei singure nopți și a oamenilor din ea!“ „Eroul principal voi fi chiar eu!... Un copil mare și serios, mai tânăr și mai frumos ca în realitate. Am să-l botez «Arsen». E un nume plăcut, cu iz străvechi... La polul opus stă Alcest. L-am numit astfel pentru că e mi zantrop. Să-i poarte deci și numele! Nu mai crede în oameni, și-a pierdut credința până și în el
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o dusese în ultimii ani... Prin urmare, partea îngrădită a camerei noastre mai mici - vechea baie - ne revenea acum. Acolo am hotărât să-mi înjgheb un fel de ermitaj, un refugiu de muncă și de meditație, pe care l-am botezat „Cabinetul rece“, pentru că nu avea nici sobă și nici ferestre... L-am mobilat cu o dragoste nespusă, pentru că era de fapt prima încăpere cu adevărat a mea după aproape treizeci de ani de viață. 30 august 1955 Zilele mi le
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de muscă bâzâitoare. Așezându-se de fiecare dată mai întâi pe locul cel mai luminat, adică pe masă. Râdeam zgomotos tulburându-i liniștea și comentam apoi zborul muștei când începea să se-nvârtă prin cameră. Uneori, jocul mai decurgea și invers - botezam musca cu numele unuia dintre noi și jucam de-atâtea ori jocul până ce toți ne înființaserăm în cameră în chip de muște. Până ce musca ne demonstracă ne strânseserăm acolo în formație completă, fiindcă încă mai eram cu toții în viață. Pe-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ales se gândea că are în grija ei șase copii care o așteaptă să se întoarcă seara acasă cu sufertașul cu mâncare și feliuțele de pâine într-o plăsuță. Aveam atunci un câine frumos și inteligent, pe care l-am botezat Leu. Acesta o însoțea cu regularitate pe mama până la marginea satului, iar la întoarcerea mamei de la muncă o aștepta tot acolo. Drept răsplată primea niște oase pe care dentiția lui puternică de un alb strălucitor le aducea rapid la dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai trebuia îndeplinită o mică formalitate, dar deosebit de importantă, care ar fi atestat fără nici un dubiu dreptul inalienabil de proprietate asupra acestui patruped din subdiviziunea familiei rumegătoarelor: BOTEZUL. Ce nume să-i dăm? Cum s-o numim? Cum s-o botezăm? Sper ca dumneavoastră, fidelii mei cititori, date fiind împrejurările în care ne aflam, să-mi acordați cuvenitele circumstanțe atenuante privind modul empiric și grosolan în care s-a procedat la tentativa de încreștinare a acestei capre încăpățânate. Ați înțeles, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
muncă pe care o îndeplinea. Era un paria, un nimeni, un zero social; admiterea lui în comunitate fiind limitată și admisă doar în timpul programului de lucru. Odată activitatea terminată, devenea o persoană indezirabilă, neavenită, o persona non grata. Nu era botezat, nu avea un nume, nu se chema în niciun fel. Șintărul. Atât. Scaraoțchi, diavolul, satana, michiduță erau niște cuvinte apropiate, familiare și familiale, rostite cu ușurință, cu veselie, ba chiar cu multă plăcere, fiind niște concepte teoretice, niște invenții inofensive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
voi. Așa ceva nu se cade; nu-i frumos. Voi sunteți frați și trebuie să vă iubiți ca și până acum. Ne-am înțeles? Dincolo de hârjoneala noastră puerilă, chestiunea botezului era cu adevărat o problemă importantă pentru mama. Cine să-i boteze copilul? Cine? O femeie străină de partea locului, fără bărbat și cu șase copii. Cu o zi înainte de botez, vecina a intrat în căsuța noastră, abordând exact chestiunea care o frământa pe mama: botezul. Rozalie, tu știi că pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-i așa? Surprinsă și foarte bucuroasă, mama a îmbrățișat-o pe buna ei prietenă cu tot dragul. Ce femeie bună ești! Ce femeie bună ești tu, nană Floare! Îți mulțumesc, îți mulțumesc din toată inima! Așa că frățiorul nostru a fost botezat Florin, dar noi îi spuneam Bebi. Evenimentul s-a petrecut duminică. Noi, copiii, eram deja la biserică, iar când s-a terminat slujba au intrat mama și cu nana Floare ținând lumânarea albă și mare de botez. Ritualul a durat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
valiza de lemn. Stranie asociere între armă (în cea mai mare parte AK 47 obosite, de la sfârșitul anilor '60) și iubită, între cultivarea memoriei celei dragi rămase acasă și pasiunea pusă în curățirea, gresarea, asamblarea etc. obiectului care a fost botezat cu numele sale. Toate pistoalele mitralieră din dotarea plutonului au gravate pe patul de lemn un nume de fată; al meu are gravat două, "Diana" și "Enikö", frumos exemplu de coabitarea etnică. Toleranță pe patul armei. Observație banală: sunt răcit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iar eu am rămas cu ochii în soare și urechile în ascultare. Pasaj adăugat ulterior: era vorba de formația moldovenească O-zone, cântecul a cunoscut o carieră mondială, se numea "Dragostea din tei" sau "Numa' numa song", după cum l-au botezat japonezii. Atunci când lucram ca profesor suplinitor prin colegii, izbuteam să-mi calmez rapid elevii chinuiți de adolescența explozivă (ei, cu coșuri și Play-Station mobil, ele, decoltate și cu ața string-ului ieșind de sub blugi, un fel de mini-păpuși gonflabile însuflețite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
chinezi. Canadienii mai numesc Toronto, mai în glumă, mai în serios, Hongtown. Comunitatea românească este suficient de numeroasă la Toronto (să fie vorba de 200000-250000 de suflete?). Vizită împreună cu Alexandru într-unul din marile magazine alimentare ale cartierului unde locuiește, botezat European Deli (cum ar veni, delicatese europene). Același mod de prezentare a mărfii ca într-un magazin de cartier din România doar mirosul este diferit, din cauza putinilor cu varză și murături. Un perete întreg cu CD-uri cu manele. Suntem
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
educare marxist leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii» și «Expunerea la consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative». Cum era și firesc, «Tezele din iulie», cum au fost botezate, au stârnit o înaltă efervescență de gândire și în rândurile scriitorilor. Ele reprezintă expresia consecvenței partidului nostru, expresia aprofundării permanente a teoriei marxist-leniniste, în destinul României de azi. Problema educației socialiste este o problemă la fel de importantă ca și problema făuririi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]