4,786 matches
-
războiul balcanic, a participat la Salonul de toamnă din Paris și Champs-Elysées. După participarea la acest război s-a reîntors la Paris, dar începutul Primului Război Mondial l-a obligat să se întoarcă în țară, unde s-a implicat în viața artistică bucureșteană, devenind membru al Cenaclului Idealist, un cenaclu literar-artistic cu caracter simbolist, fondat în anul 1915 de Alexandru Severin și Ignat Bednarik, sub patronajul principesei Elisabeta și a principelelui Carol. Între 1915-1916 a fost profesor de desen la Bârlad. A urmat
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
András Orbán (chitară, voce) și László Trifán (chitară, voce). Grupul întreprinde turnee alături de ansamblul parizian Delphin Show International și obține la o nouă participare în Festivalul Siculus locul întâi la categoria muzică beat și premiul popularității. La fel ca formația bucureșteană Sfinx, Metropol scrie muzică de scenă pentru piesa "Noile suferințe ale tânărului W." (1972) de Ulrich Plenzdorf, montarea fiind realizată la Teatrul de Stat din Oradea și având premiera în noiembrie 1973. În 1974, formația susține un concert intitulat „3
Metropol () [Corola-website/Science/319940_a_321269]
-
1972) de Ulrich Plenzdorf, montarea fiind realizată la Teatrul de Stat din Oradea și având premiera în noiembrie 1973. În 1974, formația susține un concert intitulat „3+1”. Începând din această perioadă, Metropol are apariții tot mai frecvente în fața publicului bucureștean - la Sala Palatului, în Club A etc. Primul material propriu semnat Metropol, un disc mic eponim, apare la Electrecord în 1974, la sfârșitul anului. Vara anului 1975 reprezintă aduce grupului o stagiune desfășurată la Costinești alături de Pro Musica, Basorelief și
Metropol () [Corola-website/Science/319940_a_321269]
-
al XVIII-lea, arde, fiind înlocuită, în 1852, conform inscripției de pe cadrul intrării, în naos, de pe latura de sud. Vechimea și rosturile culturale ale bisericii dispărute, sunt amintite prin cărțile de la sudul munților (Triod post 1730; Molitvelnic, Râmnic, 1747). Apostolul bucureștean din 1683, însemnările marginale îl atestă în folosința satelor, timp de 200 de ani: “a bisericii Runcu, dar mai ales a lui Constantin Jurj, la trei sate, 1863”. Biserica din secolul al XIX-lea, este de plan dreptunghiular, cu absida
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
două mari partide, contra lui Lecca, arătând că prin acțiunea sa, a "tulburat tradiționala prietenie româno-franceză", iar ambasadorul Gabriel Puaux a fost rechemat din post. După întoarcerea în Franța, Radu Lecca este arestat, fiind acuzat pe baza articolelor din presa bucureșteană, că și-a procurat acte confidențiale pe care le-a predat unei "puteri străine". Deși la proces a fost apărat de doi din cei mai renumiți avocați din acea vreme, Vincent de Moro-Giafferi și César Campinchi, a fost totuși condamnat
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
Cultelor, 2007 Monica Lovinescu, "Jurnal 1996-1997", Humanitas, 2005 Ziarul de Duminică, aprilie 2005 “Interviuri cu Alexandru PALEOLOGIU și Ana BLANDIANA pornind de la un portret... al lui Mircea Eliade de Nina Batalli...”, P.Oprea, "Critici și cronicari de artă în presa bucureșteana a anilor 1938-1944", Editura Maiko, 1999 Monica Lovinescu, "La apă Vavilonului", Humanitas, 1999, Mircea Eliade, "Memorii", Humanitas, 1991 "Honduras visto da Nina Batalli" La Barcaccia, 1975 (cu texte de Mario LUZI, Giorgio Prosperi, Marino Piazzola) Articole: ROMÂNIA: Nicolae Argintescu Amza
Nina Batalli () [Corola-website/Science/318956_a_320285]
-
primăvară, iar din 31 august împrumutat la Steaua București cu opțiune de cumpărare. După câteva evoluții bune la Steaua, care l-au readus și în lotul naționalei, în data de 17 noiembrie 2014 Papp a fost transferat definitiv de clubul bucureștean pe o perioadă de cinci sezoane. În iunie 2016 semnează cu FC Wil 1900. Pe vremea când a fost împrumutat la Farul Constanța a atras atenția prin evoluții bune fiind ulterior convocat la naționala de tineret a României. De atunci
Paul Papp () [Corola-website/Science/318981_a_320310]
-
Domnișoara Christina" (2013). Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Domnișoara Christina” este considerată de unii critici (Ov.S. Crohmălniceanu, Sorin Alexandrescu, Angelo Mitchievici) ca roman (așa cum fusese subintitulată în prima ediție publicată), în timp ce alții o consideră nuvelă. Pictorul bucureștean Egor Pașchievici sosește în septembrie 1935, invitat de domnișoara Sanda (fiica cea mare a doamnei Moscu), la conacul familiei sale din Câmpia Dunării. Atmosfera de aici este sinistră: proprietatea pare lăsată în paragină, servitorii o părăsesc alungați de prezențe nevăzute
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
on exclusive display", organizată de către Artmark la București, cu prilejul vizitei a aproximativ 20 de importanți colecționari din Marea Britanie, Franța, Rusia, Norvegia, Germania. Sculptura era evaluată la cca. 20 milioane de euro în 2014. Opera face parte dintr-o colecție bucureșteană privată, dar a fost scoasă la vânzare, Ministerul Culturii fiind invitat să își exercite dreptul de preemțiune. După prima rundă de negocieri, Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, nu a înaintat nicio ofertă. Există încă 6 cumpărători dispuși să achiziționeze sculptura dacă
Cumințenia pământului () [Corola-website/Science/333000_a_334329]
-
început. Mai trăia încă, la 1905, spiritul director al junimiștilor și se impusese Nicolae Iorga, personajul central al mișcării literare din primul deceniu al veacului nostru. În momentul în care se înscrie la Universitatea din București (1899), secția clasică, învățământul bucureștean era dominat de figurile unor profesori ca T. Maiorescu și N. Iorga. Cel dintîi cunoștea faza regalității sale critice, cel de al doilea oferea, cum va spune E. Lovinescu mai tîrziu, “spectacolul impresionant al unei adevărate gigantomanii intelectuale. Tînărul”, descins
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureștene Frăția, apoi se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja
Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/297349_a_298678]
-
parte din obiecte erau predate tot de profesorii facultății. Atras de febra publicistică și de ideile socialiste, Garabet Ibrăileanu lasă studiile superioare pe un plan secund, trecându-și examenele cu întârziere. Între 1890 și 1894 îl întâlnim colaborând la săptămânalul bucureștean "Munca" (1890), la "Adevărul și Critică socială" (1892), la "Evenimentul literar" (1893 - 1894) - nr. 1 apare la 20 decembrie 1893, din iulie 1894, redacția se mută la București; începând cu nr. 45, 24 octombrie 1894, se contopește cu "Lumea nouă
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
spre a fi continuat de „Masa umbrelor” (1941) și de „Întoarcerea în timp” (1946). Scrierile ce urmează în această perioadă nu contrazic în esență structurile permanente ale personalității sale. Din perspectiva biografiei artistice nu se poate vorbi de o perioadă bucureșteană, după cea ieșeană. Este adevărat că unele din romanele acestor ani, fie în întregul lor („Hai Diridam” și „La porțile nopții”, 1946, „Zdrulă și Puhă”, 1948), fie fragmentar („Tudor Ceaur Alcaz”, 1940 - 1942), vădesc o accentuată preocupare de înnoire tematică
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
cele universitare în Capitală, la "Facultatea de Litere și Filozofie din București", la care intră în 1919. Își ia licența în Litere în 1923. Teza de licență purta titlul "Umanismul lui Carducci". Devine profesor de limba italiană pe la diverse licee bucureștene și timișorene, apoi pleacă la Roma, pentru doi ani cu o bursă pentru Școala română din Roma, instituție de propagandă culturală românească, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pârvan. Profesorii care i-au marcat studenția sunt Ramiro Ortiz, care preda
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
În 1926 se mută cu chirie într-o casă din București, obține o detașare la Liceul Gh. Șincai și citește pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, "Sburătorul". În 1929, se căsătorește cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureșteni. Episodul foarte amuzant al primei întâlniri a celor doi viitori soți este descris cu lux de amănunte în romanul "Cartea nunții". Editează, de asemenea, revistele "Sinteza " în (1927), în colaborare cu alți scriitori, și două numere din revista sa personală
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
(pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, n. 30 iulie 1894, Dorohoi - d. 17 martie 1964) a fost un avocat și scriitor român, cunoscut epigramist, gurmand și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este "Hronicul măscăriciului Vălătuc", pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu "Gargantua și Pantagruel". Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu. Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
mamei sale termină anii de gimnaziu în fruntea promoției. În 1896, la vârsta de 16 ani, Sadoveanu intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra domnitorului Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Debutează în revista bucureșteană "Dracu" în 1897, cu schița "Domnișoara M din Fălticeni", pe care îl semnează cu pseudonimul "Mihai din Pașcani". În 1898 începe să colaboreze la foaia " Viața nouă" a lui Ovid Densusianu, alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Patapievici au cel mai adesea aerul unor sentințe , pentru alții scrierile lui H.-R. Patapievici au fost și rămân repere ale gândirii democratice romanești, analize percutante și riguroase ale patologiilor comuniste și post-comuniste . "„Elementul insolit care îl caracterizează pe autorul bucureștean este siguranța imperturbabilă pe care o afișează, atunci cînd se avîntă pe domenii intelectuale foarte distincte. Indiferent că e vorba despre chestiuni de filosofie,antropologie, hermeneutică, postmodernism, statut al minorităților, morală socială, anticomunism sau colaboratori ai fostei Securități, vocea lui
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
de Litere a Universității București. În decembrie 2011 a fost declarat de către Senatul Universității din București profesor emerit. În 1957 devine absolvent al Liceului ”Ion Luca Caragiale” din București iar în 1962 absolvă Facultatea de Filologie, secția Arabă-Română a Universității bucureștene. Participă la cursurile profesorilor Tudor Vianu sau George Călinescu. Devine doctor în filologie al Universității București în anul 1970 și, mai târziu, cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române. Este căsătorit cu orientalista Nadia Anghelescu, specialistă în
Mircea Anghelescu () [Corola-website/Science/297691_a_299020]
-
traduce - tot din opera lui E. A. Poe - „Scrisoarea furată și alte povestiri extraordinare”, Institutul de Editură „Ralian și Ignat Samitca” din Craiova, Biblioteca de Popularizare - Literatură, Știință, Artă, nr. 30; - 1897 - susținute bacalaureatul la București; rezultatul este publicat în ziarul bucureștean "Epoca, "vineri, 26 sept. 1897, Seria II, Anul III, nr. 570, p. 3; 1898 - se înscrie, fără să obțină, însă, licența la Facultatea de Litere și Filozofie și la Facultatea de Matematică din București. Studiază temeinic franceza, germana și engleza
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
în colaborare cu amicul Macedonescu și a cărui muzică e datorită maestrului C. Dimitrescu”; libretul este scris în colaborare cu Liviu Macedonescu, pe muzica compozitorului, violoncelistului, dirijorului și profesorului Constantin Dimitrescu. Din păcate, lucrarea a dispărut; 1898-1899 - redactor la revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski, făcând parte din boema bucureșteană a începutului de veac; Ilarie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
dispărut; 1898-1899 - redactor la revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski, făcând parte din boema bucureșteană a începutului de veac; Ilarie Chendi: "Ștefan Petică, "în „Freamătul”, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912, p.50, apud Ștefan Petică, "Scrieri", Ed. Minerva, București, p. 197: „citise multă literatură mai nouă, franceză și italiană și m-a uimit cât de
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
tatălui său, prin care acesta îi cere actele pentru Universitate și prin care îi transmite că lipsa documentelor îl va face să piardă examenele. Între 1902-1903 este student al acestei facultăți, iar în carnetul de student aflat la aceeași instituție bucureșteană figurează numele profesorilor ale căror cursuri le-a urmat: Constantin Rădulescu-Motru și Titu Maiorescu. În același timp, frecventează și cursurile Facultății de Matematică. - 1902-1903 - colaborator la „Economia națională” și la „Pagini alese”; 1902 - 1903 - colaborator la „Românul literar”; 1903 - publică
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
printr-o sentință definitivă la executarea unei pedepse de 10 ani de închisoare, în dosarul ICA. Conform autobiografiei publicate pe pagina web oficială, s-a născut într-o familie modestă, tatăl fiind instalator, iar mama casnică. A crescut în cartierul bucureștean Bariera Vergului, lângă Patinoarul 23 August, unde a practicat hochei pe gheață. În 1969 a satisfăcut serviciul militar la o unitate militară din Focșani, specialitatea intendență, obținând gradul militar de sublocotenent de intendență în rezervă. A urmat Facultatea de Comerț
Dan Voiculescu (politician) () [Corola-website/Science/297701_a_299030]
-
logicei. Analogia" și cursul "Metoda statistică. Cu aplicație la psihologie, sociologie si pedagogie". (Nu au fost litografiate.) În anul universitar 1933-1934 a predat cursul "Logica științelor exacte" (nu a fost litografiat). Prin prelegerile și cursurile susținute, în calitate de profesor al Universității bucureștene și ca unul din ideologii principali ai legionarismului și un apologet al fascismului românesc - influențează tânăra generație, determinând mulți intelectuali ai vremii să se îndrepte spre extrema dreaptă. Această activitate politică a dus la întemnițarea sa la Miercurea Ciuc, împreună cu alți
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]