4,790 matches
-
stejar bătrîn, fără fețe de masă după ce se dansase pînă la miezul nopții singurul vals în doi timpi, strict impus de protocol. Acest protocol se distingea, încă o dată, prin prescripții și stimulări aproape macabre. La balul cel mare, în fața unei canapele goale, unde nu aveai voie să te așezi, dar pe care trebuia să stea fantoma Împărătesei defuncte 81, Marea Maestră a Suveranei dispărute, Contesa Harrach, primea omagiile și reverențele invitaților ca și cum ea ar fi fost Împărăteasa înviată, fiind interzis în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
88 (atașații militari acreditați la Viena îl considerau pe acesta ca un mare războinic), Franz Iosif se încăpățîna să-l mențină pe bătrînul Baron Beck, siluetă ștearsă de octogenar uscat, pe care, la seratele oficiale, îl vedeai prăbușit pe o canapea, dormind cu pumnii strînși. Baronul Bolfras, șeful Cancelariei militare italiene, și Generalul-prinț Paar, prim aghiotant, aveau împreună mai mult de un secol și jumătate, deși cu un aspect mai proaspăt decît șeful de Stat Major, grație unor vopsiri zdravene, dovedind
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
averea lui Ceaușescu“, la stadiul matur, cînd finanțează construcția de chilii pentru călugării români de la Muntele Athos? Pe parcursul dialogului, Emil Hurezeanu dădea uneori impresia că intră în jocul lui Gigi Becali, resemnat că acesta îi arată cîmpuri, grajduri, limuzine, icoane, canapele luxoase și șemineuri. Peste cîteva minute, ziaristul cotea brusc și-i smulgea latifundiarului dezvăluiri în premieră. Că fiecare zi de muncă a sa e una de vacanță, că, dacă primește o palmă, dă imediat un pumn, că nu poate să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
el..." Umoarea sumbră a eroului e comentată de tunete. Salonul are un aspect funerar grandios: "Părea că mă aflam într-un salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează umorul romantic. În Scrisori și în scrierile mărunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi cu râs amar un bolnav de răul veacului. Romantică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu osul capului sfărâmat și cu sângele șiruindu-i pe haine, spunându-mi: ,,Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc...Asta m-a omorât!”. L-am luat în brațe și l-am dus în odaia lui, unde l-am întins pe canapea. I-am potrivit capul pe pernă, și când am tras mâna, îmi era plină de sânge. Au venit doctorii, cu Șuțu în cap, și ne-au spus să tăcem, să nu s-audă vorbă afară, că nu e nimic... Dar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în acel moment; emoțiunea mea sporise într-atât, încât mă înecam. Și apoi nu știam cum și ce să vorbesc cu Meșterul: era în stare să înțeleagă, sau nu? Trecurăm într-o odăiță de lângă salon și ne așezarăm pe-o canapea. — Vii de la cazarmă? Atunci n-ai tutun: Fă o țigară. Îmi tremurau mâinile destul de tare pentru ca Meșterul să nu observe cât eram de emoționat. Și râse cu poftă. — Te-ai speriat de nebuni? Sunt oameni pașinici. — Nu e... — Ba chiar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd în amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era în cerdac.” Ea își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din viață, pe 3 august 1889: „A invitat ca niciodată pe toți cunoscuții din Văratec. Era bine dispusă. A cântat Steluța și Vezi rândunelele se duc
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd în amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era în cerdac.” Ea își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din viață, pe 3 august 1889: ,,A invitat ca niciodată pe toți cunoscuții din Văratec. Era bine dispusă. A cântat Steluța și Vezi rândunelele se duc
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din punctul de vedere al românei actuale, au ajuns neproductive (să se vadă, în cazul flexiunii substantivului, relația dintre inventarul bogat de termeni și productivitatea scăzută - chiar "zero" - a tiparului flexionar feminin [sg. vocală accentuată - pl. -le; exemplu: basma - basmale, canapea - canapele)] sau a celui neutru [ĭu - iĭ; exemplu: consiliu - consilii, remediu - remedii]). În evaluarea unui tipar productiv și puternic, rolul cel mai important revine deschiderii față de neologism în general și față de împrumut în special, deschidere măsurabilă, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
punctul de vedere al românei actuale, au ajuns neproductive (să se vadă, în cazul flexiunii substantivului, relația dintre inventarul bogat de termeni și productivitatea scăzută - chiar "zero" - a tiparului flexionar feminin [sg. vocală accentuată - pl. -le; exemplu: basma - basmale, canapea - canapele)] sau a celui neutru [ĭu - iĭ; exemplu: consiliu - consilii, remediu - remedii]). În evaluarea unui tipar productiv și puternic, rolul cel mai important revine deschiderii față de neologism în general și față de împrumut în special, deschidere măsurabilă, pe de o parte, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
unui județ de munte, în zilele noastre ACTUL I (O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o ușă, la stânga altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu.) SCENA I Tipătescu, puțin agitat, se plimbă cu "Răcnetul Carpaților" în mână; e în haine de odaie; Pristanda: în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie Tipătescu: (terminând de citit o frază din jurnal) "... Rușine pentru
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
avem dezlegarea istoriei cât mai degrabă. Pristanda: Ascult. Tipătescu: Nene Zahario, e lung ce ai să-mi spui? Nu mi-o poți spune la dejun? Trahanache: Ai puțintică răbdare... Nu trebuie să știe Joițica... E comedie mare, Fănică. (șede pe canapea, cu spatele spre fund.) Tipătescu: (uitându-se la ceas) Atuncea treci, Ghiță, pe la nenea Zaharia p-acasă și lasă i vorbă coanei Joițichii nu-i așa, nene Zahario? Să fie așa de bună să nu se supere dacă om întârzia
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
un baston de lângă perete și se întoarce turbat cătră Cațavencu.) Mișelule! Trebuie să-mi dai aci scrisoarea, trebuie să mi spui unde e scrisoarea... ori te ucid ca pe un câine! (se repede năvală la el. Cațavencu ocolește masa și canapeaua, răstoarnă mobilele și se repede la fereastră, pe care o deschide de perete îmbrâncind-o în afară.) Cațavencu: (tremurând, strigă la fereastră în afară) Ajutor! Săriți! Mă omoară vampirul! Prefectul asasin! Ajutor! SCENA X Aceiași Zoe venind repede din dreapta Zoe
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-le mai mult în dreptul ochilor. A izbucnit o singură dată, atunci cînd i s-au adus telegramele de la „Tribuna” și de la regizorul Petru Valter: „Citește-le, Mișule!” Pe hol cu pălăria pe cap, sta doctorul evreu. În birou, pe marginea canapelei, erau hainele cu care Mișu fusese îmbrăcat în seara precendentă. Stăteau răvășite, așa cum le lepădase. Sergiu a vrut să copieze poezia rămasă în mașina de scris, în care se vorbea de imposibilitatea unei călătorii pînă la capătul lumii (adică al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a tunat. *În calendarul „Bunicului” (mon beau pere), principala sărbătoare a anului e Sfîntul Ion, ziua sa onomastică. Meniul, vinul, invitații, uneori și discuțiile sînt aceleași de fiecare dată. Se știe cu anticipație că, de pildă, locul meu e pe canapeaua de la apus; pe cea de la miazănoapte stau copiii, Ani și Lena; pe scaune, ocupînd celelalte două laturi ale mesei, sărbătoritul, „Bunica” și oaspeții din vecini. Se mai știe că, după ora patru, vine ștefănucă - un ins mărunt, ager, zîmbăreț și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
da greutate șezătorii, Al. Piru și Eugen Simion. Ruptura grupului de băcăuani s-a produs după vizita protocolară la „tovarășa Găinușe”, urmată de „aprovizionare”. G. și Cs. au luat cartofi, ceapă, salam etc., burdușind portbagajul mașinii acestuia din urmă și canapeaua din spate. În consecință, Sergiu și Nanianu s-au întors la Bacău, o parte din drum, cu RATA și, o altă parte, cu trenul. Încă rebegit de frig, primul îmi relatează (cu o uimire un pic exagerată, că doar nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu viclenie, de politica și cenzura sistemului. După ce am ieșit de la D.R. Popescu, Nichita era tot În antecameră, de parcă m-ar fi așteptat. Într-adevăr, m-a tras spre o Încăpere goală, alăturată, m-a Îmbrățișat, m-a așezat pe canapea, Într-un colț mai Întunecos. - Să te rog ceva. Atât: să nu mori, bătrâne, asta vreau să te rog. Transcris acum, peste atâția ani, patetismul poetului este văduvit de extraordinara forță a scandării, de incandescența care Înalță brusc clipa În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la ea, În Drumul Taberei, și mi-a „gătit”, cu drăgălășenie, bucate greu de găsit pe vremea aceea În România și m-a fermecat cu surprinzătoarea ei pisiceală candidă și lascivă. Noaptea când a rămas să doarmă la noi, pe canapeaua din „camera mare”, după ce pălăvrăgeala nocturnă cu vodcă și interjecții se prelungise dincolo de ora fantomelor. Seara la restaurantul din colțul blocului Unic, la mijlocul anilor ’80, urmăriți la masa de alături de privirea mare a unui Adrian Păunescu cu barbă de monah
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
petrecere În New York, Înaintea apariției sale la faimosul Y92 Cultural Centre. Deși party-ul din luxosul apartament de pe Central Park West era În cinstea sa, musafirii Îl pierduseră repede din vedere, luați cu bârfele zilei. Bellow zăcea singur și absent pe canapea, ca bunicul vârstnic căruia nimeni nu Îi mai dă atenție, și privea, din când În când, amuzat, la fiica sa de doi ani și jumătate, alergând neobosită dintr-un colț În altul al camerei. Când a apărut Philip Roth și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Poetul. Ne aflam În ospitaliera locuință a doamnei Melsene Timsit, la Paris, și În prezența Evei Koralnik, prietena comună. Cordialitatea expansivă a oaspetelui german cu temperament latin ne fermecase instantaneu. După-amiaza se supunea seducătoarei locvacități a vorbitorului, confortabil instalat pe canapea, cu gulerul cămășii desfăcut și mânecile neglijent suflecate, cum aveam să-l revăd În anii următori, nu o dată, la München, Frankfurt sau New York. Glumea cu Întâmplări de ieri și de demult, dar părea să mângâie, În răstimpuri, o mare pisică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o cameră subterană. Deci liftul a urcat, nu a coborât. M-am liniștit oarecum. Să fi fost doar imaginația mea de vină? Tânăra a făcut un gest din care am dedus că trebuia să mă așez. În mijlocul încăperii era o canapea din piele. M-am conformat și m-am așezat picior peste picior. Ea a ieșit din cameră pe altă ușă decât cea pe care intraserăm. Nu prea exista mobilă în încăpere. Pe măsuța din fața canapelei se aflau o scrumieră, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așez. În mijlocul încăperii era o canapea din piele. M-am conformat și m-am așezat picior peste picior. Ea a ieșit din cameră pe altă ușă decât cea pe care intraserăm. Nu prea exista mobilă în încăpere. Pe măsuța din fața canapelei se aflau o scrumieră, o brichetă și o tabacheră. Erau din ceramică. Am deschis capacul tabacherei, dar era goală. Nici măcar o țigară. Pereții erau goi și ei: fără tablouri, calendare sau fotografii. Absolut nimic de prisos. Lângă fereastră se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era tot în materie de mobilă. Nici urmă de ceas, telefon, ascuțitoare sau cană cu apă. Nici măcar un raft sau vreun suport pentru scrisori. Nu-mi puteam imagina care era scopul sau funcționalitatea unei asemenea încăperi. M-am întors la canapea, m-am așezat picior peste picior și am căscat în voie. Tânăra a apărut după vreo zece minute. S-a dus direct la unul dintre fișete, fără să-mi arunce măcar o privire. A scos un pachet negru și lucios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am căscat în voie. Tânăra a apărut după vreo zece minute. S-a dus direct la unul dintre fișete, fără să-mi arunce măcar o privire. A scos un pachet negru și lucios și l-a adus pe măsuța din fața canapelei. Când l-a desfăcut, am văzut o manta de ploaie și cizme de cauciuc. Deasupra, în pachet, erau și niște ochelari de protecție fumurii, ca aceia purtați de piloți în primul război mondial. La ce naiba îmi trebuiau mie toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu pot afirma că era gras, ci mai degrabă bine făcut. Avea o mină de om sănătos, iar cu ochelarii fără rame pe care îi scosese din buzunarul hainei, semăna cu un mare politician dinainte de război. M-a poftit pe canapea, iar el s-a așezat pe scaunul din spatele biroului. Încăperea semăna perfect cu cea în care intrasem prima oară. Culoarea covorului, veioza, tapetul, canapeaua... toate erau la fel. Pe măsuța din fața canapelei, același set cu tabacheră, scrumieră și brichetă. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]