222,545 matches
-
va sugruma, mă va îneca. Viața îmi va hăpăi/ mărul lui Adam./ De prea multă viață or să țâșnească afară rinichii mei/ și plămânii mei, cu mâinile lor, îmi vor crăpa cușca toracică/ să iasă afară și să trăiască de capul lor." Cuprins de vârtejul propriei sale frenezii, poetul își "vede" moartea provocată de excesul de viață și o descrie într-o manieră halucinant-expresionistă: "O dată îți aruncă viața asta organele-n aer/ și ești terminat. O dată/ clocotește și pulsează/ și îți
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
lor... Atîta mi-a trebuit! Să fiu luat drept un stră-stră-nepot al armatelor franceze ce ocupaseră Spania și în care avusese loc primul război de partizani din Europa. Cînd țăranii spanioli îi prindeau pe franțuji, îi despuiau, îi puneau cu capul pe butuc,... cînd nu-i tăiau în două, gospodărește, cu fierestrăul... Gălăgia în jurul meu creștea. Pînă ce un polițist se apropie de noi, risipi adunarea, dîndu-mi, în sfîrșit, indicația, după ce scosese din porthartul ținut la șold o hartă și îmi
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
prăbușească apela la josniciile cele mai calificate ale firii umane spre a mai supraviețui o vreme. Așa cum spuneam, nici o urmă de căință nu atinge azi discursul întunecat al scriitorului. Departe de a-și pune, măcar de ochii lumii, cenușă-n cap, așa cum a făcut Petru Dumitriu, fostul nostru președinte persistă în mentalitatea sa (apropiat, nu numai onomastic, de un Dumitru Popescu-Dumnezeu), împroșcînd cu ură tot ceea ce a încercat a fi, în ultimii ani, înnoire purificatoare. Într-un stil căznit (nici pamfletul
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
înțelegem mai bine de ce A.E. Baconski l-a poreclit pe inofensivul său confrate... Kafka! Dar Victor Felea e capabil el însuși de "anume durități", într-un registru critic activ pe care nu l-am fi putut deduce, în ruptul capului, din exegeza sa antumă, de-o politețe și de-o benevolență cvasigenerale. Personajul "șters", care se ferește a contraria, "poetul leneș" face loc unui spirit inconformist, acid. "Prea reticent" și "tăcut" între oameni, așa cum singur se amendează, devine decis, gata
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
totalitarism", de impostură și dispreț comunist față de omul simplu, față de individul care nu deține puterea. Figura lui Caliban devine emblematică: "Caliban s-a prefăcut că merge la școală, și-a dat singur diplome felurite și-acum conduce cum îl taie capul și e foarte încîntat de sine. Și totuși e nesigur de scaunul pe care șade, face legi peste legi, își înmulțește paznicii, constrînge, înăbușe, țipă, combate fantome, exaltă virtuți de carton, vrea să fie adulat - dar toate strădaniile sale se
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
sau altul, se destramă (cu excepțiile de rigoare care, zice-se, întăresc regula)? În fapt întrebarea nu își are rostul de vreme ce avem în față un film american, iar realizatorii de dincolo de ocean, maeștri (uneori) în a spune o poveste cu cap și coadă, nu își pierd timpul cu asemenea detalii. Tocmai de aceea în Povestea noastră subiectul ales este tratat cu pragmatism, fără încercări de a despica firul în patru. Pelicula este centrată pe epicul previzibil și pe descriptivismul strict necesar
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
rămas nedumeriți, refăcînd acum traseul altei vîrste și consumînd filme ce seamănă unele cu altele ca două picături de apă. ... Dincolo de schemele arhicunoscute, ar exista o emoție, un fior ce țin de creație, creativitate. Dar nu, așa ceva este exclus din capul locului căci ar bulversa bunătate de public, plătitor de bilete de cinema. Totul trebuie să fie simplu, clar precum lumina zilei, povestea ordonată cronologic pentru a nu crea confuzii - cine cu cine, de ce și cînd. Dar să aflăm cum se
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
sumbră. în Caravana cinematografică, Ioan Groșan face să se audă mereu, în surdină, o muzică veselă și grațioasă, mozartiană. Descins într-un sat, Mogoș, un tânăr activist, "tovarășul Tavi" se îndrăgostește de o învățătoare din partea locului. Toată învățătura marxist-leninistă din capul lui se dovedește ineficientă în atingere cu farmecul natural al feminității. "Caravana cinematografică" (instituție ambulantă ivită din admirația naivă a lui Lenin pentru cinematograf) pleca în turnee prin sate în perioada de pionierat a comunismului pentru a-i culturaliza pe
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
s-o conducă, stă aproape. "Nu, imediat..." zise ea derutată de hărnicia cu care pășea el, ca un întârziat grăbindu-se spre propria casă. Se și temuse un moment: "Dacă?..." Văzându-l însă cum merge, cu mâinile în buzunare, cu capul plecat, atent la drum, se liniștise repede, nu prea arăta el c-ar avea alte gânduri decât alea cu dezbaterea, cu organizarea pe baze noi, parcă, a activității culturale, da, da, pe baze noi... Nu se înșelase: Când ajunseră în dreptul
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
Constantin Țoiu 15 oct. 1976, Madrid. Plecare din Barcelona cu trenul special Talgo. Un polițist urmat de alți doi, cu chiverele lor pe cap ca-n operele spaniole, mă controlează atent. O fi crezînd că sînt un terorist (basc?)... Aerul meu tensionat de atîta curiozitate, de întîlnirea cu locurile noi îmi dăduse poate ceva suspect pe figură. Acel semn fizionomic tipic teroristului pe cale de
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
faptul că - dintre toți - cei trei mă luaseră pe mine drept terorist... Trec delicați peste acest lucru, în timp ce rapidul Talgo străbate în viteză deșertul roșietic din centrul Spaniei, Saragoza etc... Călătoria fiind lungă, oamenii acum tac și stau adormiți cu capetele culcate pe plușul auriu, care mie îmi miroase a pămînt plouat. Ciudat. În acest loc secetos, saharian mai degrabă... Ajungînd la Madrid, am de ales un hotel dintre atîtea, mai ales dintre clădirile particulare somptuoase care se numesc Hostales... Pe
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
în două creta din pricina încordării și apăsării. Pe tablă sta scris, cu mîna mea, după un lung efort: NARROWMINDED... FULL... CAW... LIER... TALKTIFF... și altele de care nu-mi mai aduc aminte. Erau vorbele pe care ni le aruncam în cap unul altuia... nerod... prost... mincinos... palavragiu... * * * Mult mai tîrziu, după întoarcerea în țară, îmi adusesem aminte de un român fugit în S.U.A. și care, nemaiavînd cu cine vorbi românește, se blocase. Se țicnise de tot. Toată ziua împușca vrăbii cu
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
spune Martin. Încă de la Platon, care credea în nemurirea sufletului ca substanță imaterială, gîndirea occidentală a șovăit să pună semnul egal între identitatea de sine și cea corporală. De la Iluminism pînă în vremurile noastre principalii filozofi dispuși să-și bată capul cu chestiunea identității au fost, în marea lor majoritate, și filozofi ai religiei sau chiar teologi, preocupați prin urmare de problema învierii, a vieții de după moarte, a justiției divine, care nu poate atinge decît făpturi "recuperate" cumva. Meritul lui Raymond
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
aluzie la "numitul" Tartagă. Doamne ferește! Tristețea mea se datorează faptului că atâtea dosare rămân nesoluționate fiindcă I.P.J. Brașov vrea să trimită după gratii doi poeți. Nu cunosc competențele literare ale dlui Scurtu și nici nu văd numaidecât în d-sa capul răutăților. D-sa a primit un ordin și nu și-a dat seama ce i se cere. îl bănuiesc doar că gândește literatura cam în același fel cu dnii Bădescu et. comp. Aici e miezul problemei. Când am reclamat într-
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
al instituției mi-a telefonat să mă asigure că greșeam. Dar eu rămân la ideea că școlile de poliție sau militare se fac răspunzătoare de tot acest spirit cultural antioccidental care suflă ca un taifun mititel prin apelul româno-american, prin capul dlui Bădescu (faimosul autor al tezei după care Eminescu a fost marxist) și prin chipiele unor înalți ofițeri M.I., M.A.P.N., S.R.I. sau S.I.E. Recitiți pasajele din adresă (care reproduc probabil pasaje din apel) și veți vedea că duhul
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
Acest gen de relaxare ludică constituie probabil unul dintre motivele importante pentru care scriitura mioriticului urmaș al lui Brillat-Savarin poate trece cu naturalețe drept una dintre abordările cele mai inspirate ale acestui subiect... alimentar. Un alt motiv, complementar, este din capul locului mai străveziu: Radu Anton Roman lasă impresia că știe într-adevăr, cu fiecare virgulă și papilă, despre ce vorbește. În încurcata rețea de rețete tradiționale, de pofte legitimate savant pentru vinuri și țuici, de mizanscene minuțios proiectate pentru diferite
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
am scris de curînd fratelui meu că tot ce mi-a rămas este să mă strecor printre beteșuguri vechi și beteșuguri noi, să găsesc în fond un modus vivendi cu moartea". În martie 1970 se plîngea: "Deznădejde, oboseală, dureri dă cap. Spiritul mi-e guturănit. Să suferi de un guturai ereditar! Am răcit la naștere". Și în 31 august 1971 (însemnare datată) constata "beteșugurile mi-au irosit existența, dar grație lor exist, vreau să spun știu că exist". Și, mult mai
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
Roman despre amintitele probleme viscerale ale domniei sale, luînd pîinea de la gura ACADEMIEI CAȚAVENCU * ADEVĂRUL și alte cotidiane îl citează pe dl Traian Băsescu. Primarul general al Capitalei a declarat săptămâna trecută că mafia buticurilor ar fi pus un premiu pe capul său. Sperăm că n-a pus nimeni vreun premiu pe capul primarului. Înclinăm chiar să credem că dl Băsescu se victimizează, pentru a ieși basma curată dintr-o afacere începe să-i aducă ponoase la imagine. Și, în multe cazuri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
ACADEMIEI CAȚAVENCU * ADEVĂRUL și alte cotidiane îl citează pe dl Traian Băsescu. Primarul general al Capitalei a declarat săptămâna trecută că mafia buticurilor ar fi pus un premiu pe capul său. Sperăm că n-a pus nimeni vreun premiu pe capul primarului. Înclinăm chiar să credem că dl Băsescu se victimizează, pentru a ieși basma curată dintr-o afacere începe să-i aducă ponoase la imagine. Și, în multe cazuri, să-i provoace mustrări de conștiință. Fiindcă unii dintre buticarii pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
Ulise. Această pagină este extraordinară: aedul nu vede nimic, este complet pierdut în mit. Mesenii ascultă și-și reprezintă războiul troian. Regele privește și e singurul care înțelege totul: îl vede pe oaspetele său naufragiat cum își trage mantia peste cap și plânge, gândindu-se la ceea ce fusese el cândva și ce ajunsese. Se găsea la nivelul zero al aventurii sale după ce pierduse totul: camarazi, corabie, chiar și hainele de pe el, iar vreo speranță de a-și regăsi regatul, casa, familia
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
Este deci o știință eidetică, asemeni matematicilor. Metoda este reducția. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ). Introspecția lucrează pe teren empiric, apoi induce, trecînd la general. Reflecția fenomenologică încearcă să prindă esențele, plasîndu-se, din capul locului, pe terenul universalului. " Dacă ne plac paradoxurile, - și cu condiția de a înțelege cum trebuie semnificația ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficțiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca și al
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
să înnoiască legăturile speciale, secrete, între București (Cotroceni) și Moscova (Kremlin). De astă dată nu lumina trebuie să ne vină de la Răsărit, ci... prioritățile, așa cum găsește c-ar fi "normal" același personaj care nu voia să creadă, nici în ruptul capului, că Moscova nu crede în lacrimi, nici în filme, nici în realitate. Revenind la seria "coincidențelor" care au marcat, aleatoriu, soarta potrivnică a celor doi foști adolescenți-politruci, intrați în focul confruntării directe, de la om la om, se cuvine a înșira
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
hardughii ale morții, care în țara lor n-ar încălca legea nici să le picuri cu ceară, aici, pe tărâmul renumit pentru frățietatea perfectă între polițiști și borfași, camioanele ce vin dinspre Asia și merg spre Occident își fac de cap nederanjate de nimeni. Toate acestea se întâmplau într-o sâmbătă, când, după cum anunțau ziarele, nouă milioane de italieni urcaseră în mașini, ducând cu ei, în ataș, bărci cu motor, biciclete, skate-board-uri, rulote și alte însemne ale unei vieți normale. Era
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
am alergat, duminică dimineață, la singurul chioșc de ziare deschis în oraș, "să văd ce se mai întâmplă" în țărișoară. Dac-ar fi fost să cred tot ce-am citit, ar fi trebuit să-mi trag imediat un glonț în cap. Pentru că între amorțeala tristă a vieții redescoperite în ajun și trăirile apocaliptice, combinațiile rău mirositoare între politicieni pitici, cu ambâțuri de mântuitori, nu există absolut nici o legătură. Motiv să le spun de la obraz: "Domnilor politicieni! Domnilor ziariști! Nu vă mai
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
aceea în care izbucnește în el, pe neașteptate și răvășitor, răul fizic. Epic vorbind, romanul de aici pornește, de la acest prag fixat în timp cu exactitate, parcă pentru a i se sublinia semnificația de zi nefast-memorabilă, deși nu păruse din capul locului să fie astfel. "14 iunie 1991 părea să fie o zi ca oricare alta, în șiragul acela de inele ce ajung să se confunde rapid unele cu altele, alcătuind cadrul existenței ce ți-a fost hărăzită (...) Am intrat în
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]