9,952 matches
-
sărut și să o deschid. Cu mâna transpirată am deschis Evanghelia și am citit câteva rânduri. A sărutat și profesorul Evanghelia și apoi a pus-o la loc. Din spatele unei icoane cu Maica Domnului a luat o iconiță mică pe carton cu chipul Mântuitorului și mi-a dat-o. Apoi, a închis fără zgomot ușa fișetului. Acum poți să pleci, mi-a spus și a descuiat ușa. Am plecat confuză spre sala unde aveam colocviu după-amiază. Uitasem complet de geanta pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
erau claie peste grămadă oale, tacâmuri, pantofi, haine, inclusiv exemplare din desu-urile familiei, sobre ale tovarășului și colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o pune în cutia de carton pentru expediere, o prezenta spre aprobare comisiei de expertiză, prezidate de mine. Ne-am distrat de minune! În cele două mici camere am dezinfectat, am făcut curat și am inaugurat un "club" cu bibliotecă! Observasem, atât din corespondența primită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
invită la primirea festivă. Aveam o presimțire, am invocat necesitatea prezenței mele la Santiago și nu m-am dus. Bine am făcut! Geamurile sunt fragile și pentru o călătorie la așa o distanță trebuie ambalate cu grijă, cu foi de carton special între ele, rame de lemn etc. Transportul a ajuns la destinație "zob" 40% nu fuseseră puse foi între geamuri, la baterea ramelor de lemn cuiele nimeriseră nu în rame ci în geamuri... Importatorul era disperat! Am reclamat cele întâmplate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care "au ales libertatea" dintr-un motiv sau altul. Nu li s-au recunoscut diplomele și au acceptat să lucreze oriunde și orice medicii ca infirmieri, inginerii ca șoferi de taxi, profesorii universitari ca muncitori la fabrica de cutii de carton (cazul unui fost rector al unei prestigioase instituții de învățământ superior din București). În afară de aceasta, "dincolo" românii rămași erau catalogați și tratați ca oameni "second hand", prea puțini fiind prețuiți și stimați pentru valoarea și munca lor. Ca mine s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și cărți, fotografiile vechi aduc la prezent timpul trecut. Mai cu seamă unele buticuri bucureștene, imitându-i într-un fel pe buchiniștii parizieni, sunt prilejuri de visare. Fotografii, de genul celor din cimitire (acelea însă reci, pe faianță, acestea, pe carton tare, mai calde, mai vii), te duc în același trecut, sufletește așteptat. Acolo întâlnești un trecut frumos ca o zi perfectă de toamnă. Când am ocazia, întârzii într-o astfel de prăvălie, deschisă tocmai unde nu mă așteptam, în centrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
petrecut la Veneția. Totuși, ceea ce povestesc aici începe la Paris, într-un loc foarte romantic al acestui fermecător oraș, anume în Place du Tertre, unde, de zeci de ani, se adună pictori diletanți și gură cască privind cum apare, pe carton sau pe pânză, un peisaj, un chip, mă rog, ceva care este în strânsă legătură cu artele plastice. În ceea ce mă privește, deși îmi dau seama de calitatea de "kitsch" a celor mai multe produse din Place du Tertre (aflată în inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe care nu îl văzusem de zeci de ani, era Sașa, personajul contradictoriu al familiei. Fără a-i cere explicații, mi-a spus singur ce-i cu dânsul. Era același om pe care, în copilărie, îl urmam zilnic, ținându-i cartoanele pictate într-o cutie specială. Mirosea ca atunci, a ulei de pictură, și doar inflexiunea franceză a vorbelor îl diferenția de Sașa cel vechi. Ne-am așezat la o măsuță, în apropiere. Sigur că nu m-ai uitat...", mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
le-am făgăduit de altfel și le-am obținut numaidecât), așa încât ne-am oprit la Al. Zirra din Iași. Compozitorul ieșean venise la București să mă roage să dau dispoziții pentru reprezentarea operei sale „Alexandru Lăpușneanu”, păstrată șapte ani în cartoane și refuzată sub diferite pretexte de Gogu Georgescu & Co. Între alte motive recente, fusese și acela, șoptit la ureche, că lumea ar putea face vreo apropiere între uciderea boierilor și măcelărirea legionarilor, de către cei doi Domni demenți! I-am făgăduit
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mare măsură activitatea arheologică din România, elogios apreciate de toate cercurile științifice străine, nu poate fi transformat într-o simplă secție a unui Muzeu de Artă, numai pentru satisfacerea dorinței unui bătrân fără sentimentul decenței. Proiectul a rămas astfel în „cartoanele” Ministerului, dar n-ar fi de mirare ca acest autentic agent german să obțină împlinirea visului său tocmai de la regimul actual... Pentru caracterizarea concepțiilor filosofului Petrovici, amintesc câteva cuvinte ale sale, spuse tatălui meu cu acest prilej, când îi amintise
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
face două damigene cu vin pentru sărbători. Cei absolut săraci, încadrabili, cum ne spun sociologii, în sărăcia extremă, locuind în „pungi de sărăcie”, nu au surse de venit altele decât ajutoarele sociale, milostenia, cerșitul, micul furtișag. Locuiesc în căsuțe de carton sau în cămine dărăpănate de nefamiliști, gătesc la lampă cu petrol sau pe un godin cu lemne, își trimit copiii la școală pentru alocație și corn cu lapte (dacă există școală la mai puțin de patru kilometrii), îi trimit la
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fără fundații, cu armătură de nuiele și umplutură de pământ. Cu ocazia uraganului Katrina, americanii middle și upper-class iau notă cu stupoare că există semeni, mai ales afro-americani, eventual portoricani care sunt un fel de „leftover”, trăind în case de carton presat, care nu au cu ce fugi, pe care îi uită autoritățile federale, care își pierd jovialitatea, ajung la anarhie și crimă din disperare. Noi avem televiziuni ceva mai realiste: din când în când, printre vedete anorexice și șmecheri care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
spre răsărit și către miazăzi. Din pricina asta era toată ziua scăldată în soare. Era încăperea pe care și-o alesese cea mai mică dintre surorile tatei, care picta. Nouă, copiilor, ruda aceasta ne dăruise două marionete zugrăvite pe bucăți de carton: un Pinocchio și o Alba ca Zăpada, blondă și cu ochi albaștri. Dacă le trăgeai de sfori, bâțâiau din mâini și din picioare. Gravi, atât bunicul cât și bunica se bucurau la vederea noastră; după întâmpinare își vedeau însă de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vă salvați sufletul!», concludea copilul, cu un strigăt sufocat de emoție și de rușine. Da, sufletul butonului!», îi făcea ecou tatăl său, între o stare de complăcere și de glumă (butoanele (un fel de nasturi), pe atunci, erau făcute din carton sau din lemn și erau învelite în pânză; partea interioară se numea «suflet»). O glumă de prost gust, care a lăsat o impresie negativă în sufletul delicat al copilului. Fiind acum preot și înaintat în vârstă, când i se întâmpla
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de război, a născocit un motiv pentru a găsi zahărul necesar pentru a îndulci laptele copiilor. A propus bătrânelelor de la spitalul public să renunțe la o lingură de zahăr din rația lor zilnică; iar el umplea astfel o cutie de carton și o ducea la Casa San Benedetto. «Și apoi, vouă, zahărul vă face rău și provoacă diabetul!», spunea zâmbind. În ceea ce privește legătura sa cu don Giovanni Calabria putem spune că au fost două vieți intim unite. Împrejurările carierei sale, interesele apostolatului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Domnul Van Zeeland, prezidînd mai tîrziu destinele guvernului își făcuse deja un loc în primele rînduri ale specialiștilor în probleme economice mondiale. Printre personalitățile Partidului catolic, după ce fusese, fără întrerupere, ministru și șef de guvern, rămînea în afara combinațiilor ministeriale, contele Carton de Wiart, care își petrecea timpul liber scriind opere de netăgăduită valoare literară, urmărind în același timp adunările Uniunii parlamentare internaționale și continuînd să dea partidului său sfaturi din experiența sa de parlamentar avizat. În rîndurile socialiștilor, alături de bătrînul lider
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
principese europene". Altă fată a fost mama Regelui Alexandru și ultimele două au fost căsătorite cu mari duci ruși. 25 Numele unui regiment înființat de Petru cel Mare. 26 Autorul se referă la aurora boreală. 27 Sate din scînduri și carton, ridicate de Potemkin pentru a-i impresiona pe călătorii occidentali care vizitau Rusia (Iosif al II-lea și Diderot). 28 Autorul vrea probabil să spună Cetatea Vaticanului. 29 Palezzo Venezia este sediul președenției consiliului de miniștri. 30 Corso Vittorio Emanuele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
școala de educare a tineretului în spiritul muncii pe șantier. Cu toate acestea, ei dansează și se bucură la fel. Alături de Albert stă tatăl său, lîngă Sir George de Giulești se află întotdeauna bunul său prieten pasteurizat, la cutie de carton, Jean Valvis. Dansul lui Albert e subiect de urecheală în As. Mișcarea unduitoare a omologului român e percepută doar ca o lovitură de imagine dată fascinației puterii. Nu-l ceartă nimeni, dimpotrivă, auditoriul așteaptă emoționat un discurs simțit despre fumul
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
ființă, spre astrul trecutelor iubiri. Și poate că, înălțimile sale se vor mai deschide uneori, precum o auroră boreală, atingându-mi înserarea glacială de nostalgii cu amintirea rostirii te iubesc. În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Așa ne-am petrecut Revoluția, Sorin Bocancea & Mircea Mureșan Ceea ce cred, Hans Küng Cel de-al treilea sens, Ion Dur Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Am primit cu strîngere de inimă fotografiile făcute la înmormîntare de fostul meu profesor Feodor Mogîrlițchi (din proprie inițiativă, căci nu le-am dorit). Cu capul așezat pe perna din sicriu, tata arată ca scufundat într-un somn trist. Pe cartonul albicios al fotografiei, chipul său pare de var, pătat în golul gurii întredeschise și al nărilor. Ciudat, am privit setul fără să-mi vină vreo lacrimă. Doamne, chiar m-a cuprins uscăciunea?! M-au chemat la „convorbirea cu biroul”, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poate crește și năvăli asupra-mi într-o clipită. *Zic și eu, uneori, ca bătrînul dascăl: „anevoie este în ziua de astăzi să fie cineva în pace cu lumea”!... *Iluzia lui Stelică e că folosind borcane și borcănele cu pap, cartoane și cartonașe de mai multe culori, hîrtii de diverse formate, pixuri, creioane, lame, ascuțitori, radiere dă impresia de muncă intensă. Niciodată nu mi-am etalat uneltele. *„Fiecare vrea să se arate mai tare, fiecare vrea să fie mai sus. Lumea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de „aforism”. Aproape obosit, acum îmi dau seama de imposibilitatea procesului invers, adică de a mă întoarce de la fragment la nuvelă sau roman. *La numai cîteva minute după ce-am intrat, tatăl lui Gelu a scos din niște coperți de carton numărul 5, mai 1989, al „Vieții militare”, pe care l-a deschis la articolul semnat de colonelul Arădăvoaicei, ca să-mi arate „ce vor porcii de unguri”. I-am spus franc că nu mă interesează. „Cum nu vă interesează?”, s-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eu nu sunt critic de artă, modestia de factura mea mi-a adus destule necazuri și un pasiv prea greoi, așa că tăcerea dacă nu mai este de aur, pentru că aurul este primejdios să-l posezi, rămâne să fie măcar de carton. Dragă domnule Eugen, mai am aici, doi, trei cunoscuți, dar tare Îmi pare rău că ești la o distanță cosmică de mine, că ori la Suceava, ori În Australia, la vârsta mea și la orele serviciului matale, este același lucru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ce mă sfătuiești? Dacă fac, când nu voi fi eu (la Suceava, n.n.), poți să ai timp și bunăvoință să-mi dai ajutorul prezenței matale? Iartă-mi scrisul, dar sunt În grădinița de la Sfat și scriu pe o bucată de carton. Eu Înțeleg să aduc ce am mai bun și nu vreau să vând, poate, dacă vor fi amatori serioși, dar În orice caz, am unele lucrări pe care nu le dau pe oricât mi-ar oferi cineva. Sunt creații pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am Întâlnit cu prietenul nostru - „honny soit qui mal y pense”431, care mi-a arătat o scrisoare de la V. Tempeanu. Când vii prin Fălticeni, caută să ne vedem (...). Am auzit că la Suceava se fac, undeva, „passpartout”uri pe carton 430 Nepoată de soră a lui Eugen Lovinescu, d-na Adina Ghițescu cunoștea multe amănunte din marea familie a Lovineștilor. Copilărise cu Anton Holban, cu Horia - dramaturgul de mai târziu ș.a. A oferit cu amabilitate informații Elenei Beram la editarea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fonică a cartierelor amintite? Mii și mii de oameni, în general tineri, scoși din producție, sute de mii de ore de muncă pierdute, mii de costume de sport sau de brigadieri confecționate ad hoc, mii de pancarte de mătase, lemn, carton, polistiren expandat, sute de mii de flori (chiar și naturale, cele de plastic fiind mai costisitoare, dar neputând lipsi), sute de autobuze scoase din circulația și așa precară a Bucureștiului și puse la dispoziția demonstranților (mulți dintre ei aduși din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]