7,041 matches
-
șeful Clinicii a V-a Medicală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași. Debutează cu versuri la revista „Cronica”, în 1966. Colaborează la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Symposion”, „Revista V” ș.a. Este membru în cenaclul „V. Voiculescu” al Universității de Medicină și Farmacie din Iași, pe care l-a inițiat și coordonat din 1964. Semnează și cu pseudonimele Iuliu Horațiu, Onih. Prima carte de versuri a lui H., Noaptea Pandorei, apare în 1969, fiind urmată
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
intrat în magistratură, ca ajutor de judecător la Silistra, abia în martie 1926. Ulterior va fi peregrinat și prin alte localități, urcând totodată treptele ierarhice. În primăvara anului 1925 tânărul licențiat citea nuvela Împăratul atât la Sburătorul, cât și în cenaclul condus de Mihail Dragomirescu. Apreciată de acesta din urmă, proza este publicată tot atunci în „Mișcarea literară”, care, împreună cu „Ritmul vremii”, îi dă la iveală și alte scrieri. Mihail Dragomirescu, în calitate de director al Institutului de Literatură, considerându-l pe H.
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
Carp, Ț. Rosetti, Ț. Maiorescu) deveniseră la apogeul carierei lor miniștri (și prim-ministru), membri ai Academiei, rector universitar. Grup afirmat În opoziție cu cultura universitară oficială, ridiculizând naționalismul liberal, pretențiile «latiniste» și hegemoniile noilor instituții, a Academiei În special, cenaclu Închis devenit la sfârșitul secolului o asociație de notabilități, fracțiune luminată a partidului conservator. Junimea reprezenta o ruptură În raport cu exercițiul diletant și «cultural» al literaturii, grație În special practicii constante a criticii literare. Prin intermediul acesteia au apărut două modele de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
metode sociografice pentru studierea ansamblul populației, nu doar pe scriitorii cei mai consacrați, cum face istoriografia literară tradițională. Originea socială (clasa medie rurală sau «intelectualitatea satelor”), apartenența la «elite», revendicările profesionale și cristalizarea unei conștiințe identitare specifice, formele de sociabilitate (cenaclurile...) și de organizare participa diferit la construcția socială a acestei noi identități. Cartea lui Marius Lazăr (2002), analizează mai multe baze de date, mobilizînd o veritabilă erudiție În științele sociale, pozițiile sociale ale elitelor literare românești pe durata unui secol
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și patriotism spiritul creator românesc. Sunt trecute în revistă publicațiile exilului, cărți și reviste, expozițiile de pictură și sculptură (inclusiv cele venite din țară), spectacole teatrale, aparițiile la televiziune, filmul, congresele Societății Academice Române la Paris, tipăriturile fundațiilor culturale, activitățile cenaclurilor literare. Rubrica „Primite la redacție” înregistrează volume ale autorilor români din emigrație. Cu numărul 42-43/1979 debutează rubrica „Antologia rușinii”, ce adună fragmente de texte conjuncturale, scrise sau rostite de scriitori și oameni de cultură din țară. M.P.-C.
LIMITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
REVISTA MODERNĂ, publicație apărută la București, bilunar și apoi lunar, între 20 iulie 1897 și 26 martie 1898 sub direcția lui Constant(in) Cantilli. Prima publicație românească programatic „modernă”, R.m. era deschisă colaboratorilor „Literatorului” într-un moment în care cenaclul macedonskian rămăsese fără revistă proprie. R.m. publică versurile de început, de factură simbolist-parnasiană, ale lui Ion Theo (Tudor Arghezi) - Clara noapte, reprodusă din „Liga ortodoxă”, În regiuni bizare, Noapte - și ale lui Grigore Pișculescu (Gala Galaction) - Pe Ivra -, precum și poezii
REVISTA MODERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
1905 directorul revistei va fi Th. M. Stoenescu, ca prim-redactori figurând Ștefan Vellescu, Gh. Boteanu, C. Al. Ionescu-Caion. În 1907 iese cu titlul „Revista literară și politică”, tot sub direcția lui Th. M. Stoenescu. A început ca revistă a cenaclului macedonskian și nu a avut o poziție independentă, ducând mai departe polemicele „Literatorului”, însă fără verva și orientarea programatică a acestuia. Profilul publicației, în pofida eclectismului ei, rămâne destul de șters. În primii ani colaboratori sunt membrii grupului de la „Literatorul”: Duiliu Zamfirescu
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
modifică din nou, devenind „Revista Colegiului Național «Sf. Sava»”. Articole-program, care apar din când în când, fac apel, în termeni generali, mai degrabă la valori etice și mai puțin estetice. Se afirmă independența publicației, distanțarea față de orice școală literară sau cenaclu, păstrându-se în schimb „linia sănătoasă a tradiționalismului”, trădată totuși, în destule rânduri, de includerea unor texte literare ce ies din cadrul proiectat sau chiar a unor texte teoretice promovând o orientare literară diferită. Eclectismul revistei devine astfel un argument în favoarea
REVISTA LITERARA A LICEULUI „SF. SAVA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
21 decembrie 1947, cu subtitlul „Săptămânal de poezie, proză și critică”. Continuă revista „Orizont” a lui Sașa Pană. Redactor-șef este Miron Radu Paraschivescu. Revista intenționează să se adreseze în special tineretului, angajând chiar discuții în contradictoriu (prin înființarea unui cenaclu). Pe parcursul apariției R.l., de la „popularizare” și „lămurire” se ajunge la impunerea unor noi principii, subliniate de Vladimir Colin în articolul din ultimul număr intitulat La capăt de drum. În afara rubricilor „Poezie” și „Proză”, importantă este cea de „Critică”, susținută de
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
REVOLUȚIA ÎN VERSURI, revistă apărută la Piatra Neamț, neregulat, din mai 1947 până în iunie 1948 (patru numere). Subtitlul este „Caiete de poezie”, iar un număr iese cu titlul „Orașul”. Fiecare număr al acestei publicații e redactat de membrii cenaclului literar Slova nouă și este consacrat câte unui eveniment social-politic: revoluția rusă, răscoala din 1907, proclamarea Republicii, revoluția de la 1848. Semnează versuri Dumitru Almaș, V. Atomulesei, Mircea Butnaru, C. Gavriliu, Lucian Mircea (pseudonim al lui Mircea Borș), George Demetru Pan
REVOLUŢIA IN VERSURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289276_a_290605]
-
M. Stoenescu, Haralamb G. Lecca, Radu D. Rosetti, V. G. Morțun, V. D. Păun, Th. D. Speranția, Panait Zosân. Este inclusă în sumar și o tragedie în patru acte, Cydnus de Constantin Cantilli. Revista se numără printre publicațiile satelit ale cenaclului macedonskian, fiind scoasă de Ionescu-Caion pentru a susține în fața opiniei publice acuza de plagiat la adresa lui I.L. Caragiale. Aici publică articolele Prinderea în cursă a d-lui Caragiale. Tolstoi-Kemeny și dl. Caragiale și O scrisoare a d-lui Caion. Dl. Caragiale
RODICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289294_a_290623]
-
Poezia cea nouă românească, Georges Sorel și lașitatea burgheză, Antiromantismul și Pierre Lasserre. Se publică traduceri din Maurice Maeterlinck, Jean Moréas, José Maria de Hérédia și Paul Bourget. Majoritatea celor care scriu la R. aparțin pleiadei de poeți trecuți prin cenaclul macedonskian și promovează simbolismul, G. Bacovia fiind socotit „un inovator fericit și un precursor al poeziei românești noi”. I.M.
RODICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289293_a_290622]
-
Sava” și licențiat al Facultății de Drept de la Universitatea din București, R. își începe activitatea gazetărească în adolescență, fiind unul dintre redactorii „Revistei literare a Liceului «Sf. Sava»”, înființată în martie 1927. În anii liceului frecventează uneori, după propriile mărturisiri, cenaclul lui E. Lovinescu, fără să fi citit însă vreodată din producțiile sale literare. La șaptesprezece ani e prezent cu versuri și proză în „Bilete de papagal” (martie 1928). Tot atunci, la îndemnul lui Petru Comarnescu și al lui Ionel Jianu
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
reînălțarea școlii franceze în poezia noastră”. Macedonski îl atacă nedrept pe Mihai Eminescu, spre a dovedi eșecul „școlii germane” în lirica românească (Direcțiune în politică), și face să apară versuri din Iuliu Cezar Săvescu, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, membri ai cenaclului său. De reținut sunt Cântece ale slavului din sud și prozele După perdele, Pe drum de poștă, Între cotețe, aparținând lui Al. Macedonski. După retragerea acestuia de la conducere, R.l. va proclama drept „fruntaș” al „adevăratei direcțiuni noi” pe Eminescu. La
ROMANIA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289319_a_290648]
-
Carol Rotmann. Învață la București, unde urmează școala primară și începe cursurile liceale la „Spiru Haret”, fără a le finaliza. A fost, în mare măsură, un autodidact. Din adolescență și-a descoperit două vocații: de poet și de gazetar. Frecventarea cenaclului Sburătorul, lecturile numeroase, prezența constantă la reprezentații teatrale, interesul pentru orice eveniment cultural, politic, sportiv, monden conturează profilul unui ziarist înnăscut, avid să cunoască și să reflecte esența realității. Debutează în revista „Copilul evreu” (1929) cu o poezie. Colaborează la
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
poet, prozator și publicist. Urmează liceul în orașul natal, terminat în 1966, și doi ani de studii juridice (1968-1970), fiind apoi învățător suplinitor și pedagog. Este absolvent al Facultății de Ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Inițiator al cenaclului literar Atlantida, va publica, mai ales în anii ’70-’80, reportaje, romane, poezii. Devine cunoscut după 2000, prin televiziune, cu o emisiune gastronomică în care caracteristice sunt implicațiile culturale, intitulată „Bucătăria lui Radu”. Ardelean atras, paradoxal, de zona Deltei Dunării
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
Gândirea”, noua publicație își propune inițial să fie o exponentă a curentului tradiționalist, foarte puternic în anii ‘30. Fără a formula un program precis, directorul susține în articolul Cuvinte pentru încă un început că soarta multor scriitori, cărți, reviste și cenacluri ar fi fost alta „dacă păstrau un mai viu și instinctiv contact cu pământul obârșiei noastre” și subliniază: „Noi mergem în pas cu viața. Cu viața neamului nostru, românesc.” În articolul O altfel de actualitate a literaturii și artei (2
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
Urmează Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1923-1930), face studii de filosofie și filologie clasică la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din același oraș. Obține licența în 1935, devenind profesor la Câmpulung Moldovenesc și în alte localități bucovinene. Frecventează cenaclul revistei „Junimea literară”, în care debutează cu versuri în 1932. Colaborează la „Iconar”, „Însemnări sociologice”, „Junimea literară”, „Orion”, „Spectatorul”, „Glasul Bucovinei”, „Tribuna”, „Răboj”, „Buna Vestire” ș.a., fiind prezent cu versuri proprii, dar și cu traduceri din Baudelaire, Verlaine și Rimbaud
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
versurilor de început ale lui S., când acesta închină, între altele, un imn lui Gh. Gheorghiu-Dej. Curând însă are loc o reorientare, o „dezbrobodire”, o dezertare din rândul soldaților partidului. Scrie mult, dar nu publică nimic, se manifestă doar în cenacluri literare, uimind cu poemele fățiș anticomuniste, incluse mai târziu în volume precum Coșmarurile din carcera comună (1992). Versurile în care poetul caută supremul adevăr ajung să ocupe tot mai mult loc în preocupările lui. Producția aceasta va fi adunată în
SAIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
Învață la Liceul „V. Alecsandri” din Galați și la Liceul „Spiru Haret” din Tulcea, absolvind Liceul „Mircea cel Bătrân” la Constanța, unde se stabiliseră părinții. Din 1922 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, frecventând și cenaclul Institutului de Literatură, condus de Mihail Dragomirescu. Se va specializa în limba și literatura franceză, continuându-și studiile în Franța, la Sorbona. În 1927 este titularizat profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Debutează cu versuri la „Analele Dobrogei
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
să publice masiv până în 1938, colaborând totodată și la „Ritmul vremii”, „Gloria Dobrogei”, „Dobrogea jună”, „România de la mare”, „Adevărul literar și artistic”, „Tomis”, iar mai târziu „Convorbiri literare”, „Tomis” ș.a. El însuși va înființa revista „Pagini dobrogene” (1926-1927) și un cenaclu literar care va funcționa mulți ani. Pe lângă versuri, publică și comentarii despre Liviu Rebreanu, Victor Hugo, Ovidiu ș. a. În 1928 îi apare primul volum de poezii, Flori de mare, în 1936 debutează ca autor de teatru cu Intâia sărutare, piesă
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
în capitală ca student al Facultății de Filosofie, luându-și licența în 1964. Doi ani lucrează ca funcționar al Uniunii Scriitorilor, după care devine redactor, cronicar literar la „Luceafărul” (1966-1968), „Viața studențească” și la „Amfiteatru” (1968-1983), unde va conduce și cenaclul literar al revistei. Refuzând să scrie articole „omagiale”, va fi dat afară din presă. Colaborează, intermitent, cu articole de istorie literară la „Săptămâna”. Mulți ani se va dedica ziaristicii la „Informația Bucureștiului”, fără să își uite preocupările critice. După 1989
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
satul natal, frecventează liceul din Beceni, județul Buzău, apoi urmează Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București, secția română-franceză, absolvită în 1972. În același an devine profesor de franceză la Liceul „Ioan Cotovu” din Hârșova, unde întemeiază și conduce cenaclul „Duiliu Zamfirescu”. În 1994 urmează un stagiu de specializare în Franța, la Rouen. Debutează la ziarul „Viața Buzăului”, în 1962, dar primele versuri îi sunt găzduite de o revistă liceală dactilografiată. Colaborează la „Viața studențească”, „Tomis”, „Luceafărul”, „România literară”, „Convorbiri
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
face o călătorie de studii în Germania, Franța și Italia. Detașat la București, funcționează la liceele „Matei Basarab”, „Sf. Sava”, „Dimitrie Cantemir” și „Gh. Șincai”, unde desfășoară o meritorie activitate didactică. Coleg de cancelarie, din 1924, cu E. Lovinescu, frecventează cenaclul Sburătorul și este recenzent (1924-1931) la ziarul „Adevărul” (în care va susține rubrica permanentă „Buletinul cărții”), la „Adevărul literar și artistic” (unde este prezent la rubrica „Mișcarea culturală”), ca și la „Salonul literar” (Arad). Se pensionează în 1934. Mai colaborează
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
fiziologie la Universitate, în paralel cu pensionul de fete „Dodun des Perrières”, unde este și pedagogă pentru clasele mici. Din această perioadă datează primele contacte cu ideile socialiste, participarea la cercul lui Ioan Nădejde și frecventarea grupului de la „Contemporanul”, a cenaclului condus de Nicolae Beldiceanu (unde îl cunoaște pe Ion Creangă). În 1891 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Tot acum obține postul de profesoară de filosofie și pedagogie la Școala „Penetis-Zurmale” din Brăila. Aici și la
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]