4,545 matches
-
istorice și culturale încât mi s-a părut firesc să urmez cursurile Facultății de Istorie din capitală... împletindu-se cu pașii de dans și de balet! Nu am uitat emoțiile de pe scena Școlii Populare de Artă unde urmasem cursuri de chitară clasică timp de 2 ani!...iar mai târziu am obținut Atestatul Internațional de Antrenor sportiv și Animator cultural!... când am văzut că “plânge” cultura,, am fondat Asociația Astra Mileniul III, un ONG care-și propunea să descopere și să promoveze
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la rochia Angelinei, care se umflă cu aer la fiecare mișcare mai îndrăzneață. Seamănă cu un cocoș și o găină care parcă au ceva de împărțit. — Exact, se distrează Roja, lăsîndu-se și el furat de armonia unui solo scurt de chitară, ea își folosește farmecele trupului ca să-l atragă, dar în final o să-l respingă ca să-și satisfacă propriul orgoliu. — N-are nici o logică, i se pare Curistului, în cazul ăsta la ce bun atîta efort și zbatere? — Pentru plăcere, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta ca să-și verifice ținuta și intră În magazin cu nonșalanța unuia de-ai casei. Mirosea a cauciuc. Jumătate din Încăpere era ocupată de biciclete. Rezemată de teracotă, șefa fredona un cântec. Fost basist al trupei de rock Sigma, luă chitara pe care o acordase el Însuși acum câteva săptămâni, când se și angajase să o cumpere la prima chenzină, se așeză apoi pe un scaun și Începu să acompanieze vocea guturală a gestionarei. Ea Îi mulțumi făcându-i cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
N-ați mai plecat, dom' profesor? Aveți vreo veste? E adevărat că...? și așa mai departe. Într-un târziu, după un oftat prelung, femeia zise: Poate că și aici se poate trăi, dom' profesor, dar nu mai știm noi... Puse chitara la loc și, ca de obicei, trecu la raionul „Foto”. Privirea sa se oprea tot mai des asupra unui Canon. Nu vă faceți griji, dom' profesor! Nu-l ia nimeni. Cine să facă la noi În cartier poze cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
supuse. Cuprins de teamă o sărută stângaci, timid. Ea era inertă. Drumul până la el, teama că tot ce i se Întâmpla acum putea fi doar un exces al imaginației ei Îi sleiră puterile. De ce naiba nu cânta și el la chitară ca toată lumea? De ce nu avea degete scurte și păroase, strălucind de inele? Patul era la un pas de ei. Timpul trecea și, spre disperarea ei, strânsoarea lui Începuse să slăbească. Atunci Îngenunche din nou, obligându-l și pe el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
piesele.” Se mai învârti câteva clipe în jurul lui și-n cele din urmă găsi o deschidere în spate sub care scria STOP/EJECT. Luă o casetă de înaltă tensiune și-o introduse în deschizătură. Victorie! Se auzi un acord de chitară, Stejeran 1 oftă ca după un somn adânc, deschise ochii și, dând cu privirea de Getta, începu să îngâne stins: — Asta e căciula mea... Episodul 12 Mărturisiri — Ssst! șopti Getta 2, văzând că Stejeran 1 se trezește. Mai încet! Buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Să ne demonstreze chiar el, pe viu, cum se prăvălește Nick Mason înainte, la pasajele cele mai nervoase de tobe. Să ne dezvăluie el câți centrimetri lasă exact între tălpi David Gilmour, când își începe nimicitoarele sale solo-uri de chitară. Pinky le arăta, ce să facă? Ăia verificau, cu religiozitate, fiecare informație primită, învățau pe de rost, haleau tot. În scurtă vreme, îl solicitau la aniversările și petrecerile familiale până și părinții, foștii profesori, persoane străine, cărora doar li se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi fost reconvertită, procesul de unificare a Europei scurtat, probabil, cu 20 de ani. Nefiind strict necesar să 234 DANIEL BĂNULESCU dacă există prin casă un singur aparat bun, normal, îngăduitor cu discurile, pe care, dacă așezi un solo de chitară, să nu se-audă glasul de murătură al lui Zavaidoc!... - Lăsați-l, domnule Floyd, că vi-l arăt eu mai încolo... Cocondy, lăsîndu-se încetișor pe-o banchetă, luase un aer misterios și îl privea cât putea ea mai blajin. Părea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Unii, râzând, se prefăceau că le prind din zbor. Și aplaudau Încântați. Lumina reflectorului principal dănțuia zglobie, lăsând dâre albe peste pânza de Întuneric transparent din sală. Apoi, se focaliză din nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică și, sprijinind-o de mijloc, Începu să-și treacă degetele subțiri peste corzile instrumentului, cu capul Înclinat melancolic peste umăr. Se auziră sunete limpezi, melodioase, Îngemănate Într-un cântec trist, care, treptat, punea stăpânire pe inimile tuturor. Mai mulți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iureșul acelui du te vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă asta, mai era și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una din zile, când stătea Întins și mângâia corzile chitarei, cu mintea departe, furat de tristețea cântecului, Își descoperi dintr-o dată unghiile subțiri și prelungi copleșite de o culoare cărbunie, ca și cum s-ar fi jucat cu funingine. La Început crezu că doar se murdărise cumva și nu acordă importanță, dar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deschizându-i lumi noi, purtându-l departe, prin locuri neștiute, unde sufletul i se Împrăștia În stropi de sunet. Degetele Îi alergau zglobii pe corzile instrumentului, lăsându-se călăuzite de puterea imaginației, de plăcerea cu care improviza. Numai că acum chitara, care În mâinile lui prindea viață ca vrăjită, răspândind În camera imensă atâta frumusețe, nu-l mai asculta . De fapt, sesiză cu un zâmbet amar că mâna dreaptă, pe care apăruse un fel de praf cenușiu, era cea care se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
automatul foto. Când mă uit Înăuntru câteva minute mai târziu, a intrat deja În vorbă cu un tânăr cântăreț al străzii. Relaxat, generos, aruncă una dintre hârtiile de zece lire pe care i le-am dat În cutia deschisă a chitarei tânărului, Își dă jos haina, acoperă grijuliu cu ea câinele băiatului, care doarme, și, Doamne Dumnezeule, Începe să cânte. „Râul e lat, nu pot trece dincolo Și nici nu am aripi să zbor. Dați-mi o barcă pentru doi Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dai vina pe Bobby Crawford. — Pentru toate dau vina pe el. Iar tu - tu ești aproape la fel de responsabil ca și Crawford. Te-a corupt de-a binelea. — E absurd. Eu Îmi planific o carte, mă gîndesc să iau lecții de chitară și să fac carieră pe scenă, să mă apuc iar de bridge... — Vorbărie goală. (Apucă mouse-ul de lîngă computer și-l strînse În palmă de parcă ar fi vrut să-l facă praf.) CÎnd ai venit aici, erai l’homme moyen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
combinație de înjurături și vorbe de amor („I’m just a BAD PENNY! I always come back to you! Should have KNOWN you couldn’t trust me - far as you could THROW ME!“1) pe fundalul unei avalanșe cumplite de chitare furioase și de reverberații metalice. Eram în culmea fericirii. Nu-mi doream decât ca tipul care-mi făcuse caseta să fi făcut o listă a melodiilor; jumătate dintre grupuri îmi erau necunoscute. Fusesem prea ocupată de luatul cu asalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Lurch și pe Bez - păi, era o lampă veche cu oxiacetilenă pe undeva prin studio, care probabil că valora deja ceva ca obiect de colecție ... —Alo! Sam? O voce firavă, care mă striga pe nume, se auzi foarte slab, printre chitarele dezlănțuite ale lui Depeche Mode, într-una din zilele lor proaste - probabil că cei din trupă uitaseră să facă o pauză între supradoze. —Iu-hu! Lurch! Dădui din mâini ca să-i atrag atenția și-i făcui semn să dea muzica mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe bănci de piatră și în nișele ferestrelor. Aerul era îngroșat de aburul care se ridica din ceaiurile de fructe, de fumul de tutun și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața lui, având și ea o chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din ceaiurile de fructe, de fumul de tutun și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața lui, având și ea o chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor sale eroice, nu-și putea ascunde frumusețea. Maggie inspecta încăperea, observând blugii rupți și părul împletit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ai înțeles? — Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou piedica pistolului ca să nu existe nici un dubiu. Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba de colo până colo, căutându-l pe Uri printre fețele extatice și chitarele care zdrăngăneau, dar dispăruse. Se ridică, îndreptându-se spre intrare. Atunci îl văzu, fruntea îi era brăzdată de cute adânci de îngrijorare. Stătea în pragul ușii, privind încordat spre stradă. — Uri, ce s-a întâmplat? Nu știu, dar am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
băgate pe gât de o mătușă tinerică și destul de atrăgătoare, care știa de asemenea să recite celebra poezie a lui Louis Bouilhet (À une femme), În care un arcuș de vioară metaforic este inadecvat folosit pentru a cânta pe o chitară metaforică, și o mulțime de prostii de Ella Wheeler Wilcox - care aveau un succes răsunător la Împărăteasă și la doamnele de companie. Aproape că nu mai merită să adaug că, În conformitate cu subiectele la modă, elegia mea avea ca temă pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bere și altul de rom pentru marinari, În timp ce pasagerii degustau o băutură Închisă la culoare, păstrată În frumoase butelci de sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei o chitară veche și Începu să cînte, cu o voce adîncă de bas, un cîntec spaniol de demult. Curînd i se alăturară și marinarii, mai apoi pasagerii - printre care și un preot și un militar -, iar În cele din urmă căpitanul, cavalerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să constate, În timpul croazierei, că știa să facă asta cu gust și voce frumoasă. Fata Încercă la Început să se Împotrivească, Însă din penumbră subofițerul atacă imediat coardele chitarei, scoțînd primele note ale unui cîntec tipic latino-american, iar asta păru s-o facă să se hotărască; se ridică În picioare, făcu un gest de Încuviințare către acompaniatorul ei spontan și Începu să cînte Într-un fel grav și profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
față cu curaj vremurilor grele În care ne-a fost dat să trăim... Atitudinea ei de azi mă dezamăgește... Să-și Închipuie că cineva ne-ar privi din Întuneric! - Pe mine nu mă miră..., interveni din colțul său subofițerul cu chitara. Am găsit urme proaspete În vale și prin rîpele vestice. - Or fi ale cuiva care, ca și noi, căuta apă sau broaște-țestoase... - Am găsit și răzoare de legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar cineva mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sărbători, nu crezi? — Sunt o ființă ciudată, unchiule Nat. Iar aia a fost, probabil, cea mai ciudată perioadă din viața mea. Stăteam într-un apartament închiriat în apropiere de Avenue C, cu doi tipi, Billy și Greg. Billy cânta la chitară, Greg la vioară și eu din voce. Nu eram tocmai răi, dacă ții cont de cât eram de tineri. În cea mai mare parte a timpului, cântam afară, în Washington Square Park. Sau în stația de metrou din Times Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am adus și lui flautul. Ne-am hotărât să-l învățăm bine, în taină, până la Crăciun, și să-l cântăm atunci, ca surpriză pentru familie și prieteni. Poate vine și conu Costache, sigur o să fie vecinul nostru Giuseppe, profesorul de chitară. Mama și papa ne-au prevenit ieri că pornesc dis-de dimineață la țară, la unchii noștri de la Giurgiu și vin abia luni după-masă. Totdeauna aduc de-acolo bunătăți de Crăciun, de câțiva ani noi nu mai creștem porc. Asta pentru că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar a căzut pe gânduri. Știi, aș vrea - a spus pe neașteptate - să te invit mâine seară la noi, o să fim en famille, poate numai vecinul nostru, domnul Giuseppe, o să mai vină, e un om tare singur, dă lecții de chitară și mandolină, e foarte strâmtorat cu banii. Ți-ar face plăcere? Mi-ar face, poate pentru prima dată în noua mea lume. MIERCURI 24 DECEMBRIE Ajunul Crăciunului 1 P arcă aș fi pedepsită. Curățenia de ieri a fost caun război
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]